Sisekelo Q.

15 ani, Africa de Sud

Mă rog în permanență pentru succesul și buna stare a familiei mele. Dar unele lucruri nu au ieșit încă așa cum am sperat. Am început să mă întreb dacă Dumnezeu îmi auzea rugăciunile. Pe măsură ce incertitudinea mea a crescut, nu m-am mai rugat atât de des. M-am gândit: „De ce să mă rog când nu simt nimic?”.

Dar, apoi, într-o zi, mi-am dat seama că mă îndoiam de Dumnezeu. El a fost întotdeauna Tatăl meu din Cer, sprijinul și tăria mea cele mai mari. Am început să plâng. Când am ajuns acasă în acea zi, am îngenuncheat în rugăciune pentru că m-am simțit pierdută din punct de vedere spiritual și emoțional.

După ce m-am rugat, am simțit alinare, căldură și dragoste. Am știut că El era cu mine. Știu că Tatăl Ceresc ne vede greutățile și ne aude implorările. Din acea zi, am înțeles că El are planuri mari pentru familia mea – planuri care necesită coordonarea Sa și răbdarea mea.