Veniți la Hristos – să trăim ca sfinți din zilele din urmă
Putem să facem lucruri dificile și putem să-i ajutăm pe alții să facă la fel, pentru că știm în cine ne putem pune nădejdea.
Vă mulțumesc, stimate vârstnic Soares, pentru mărturia dumneavoastră despre Cartea lui Mormon care este puternică și profetică. Recent, am avut ocazia unică de a ține în mână o pagină a manuscrisului original al Cărții lui Mormon. Tocmai pe această pagină, pentru prima dată în această dispensație, erau consemnate următoarele cuvinte curajoase ale lui Nefi: „Mă voi duce și voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu știu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit”1.
În timp ce țineam în mână această pagină, am fost plin de considerație profundă față de acțiunile lui Joseph Smith, în vârstă de 23 de ani, care a tradus Cartea lui Mormon „prin [darul] și puterea lui Dumnezeu”2. Am simțit, de asemenea, considerație față de cuvintele tânărului Nefi, căruia i s-a cerut să îndeplinească o sarcină foarte dificilă, aceea de a obține plăcile de alamă de la Laban.
Nefi a știut că, dacă el continua să se concentreze asupra Domnului, avea să aibă succes în îndeplinirea a ceea ce i-a poruncit Domnul. El a rămas concentrat asupra Salvatorului de-a lungul vieții sale chiar dacă a avut parte de ispite, încercări fizice și chiar de trădarea unora dintre membrii familiei sale restrânse.
Nefi a știut în Cine putea să-și pună nădejdea.3 La scurt timp după ce a exclamat: „O, ce om ticălos sunt! Da, inima mea se întristează din cauza trupului meu”4, Nefi a declarat: „Dumnezeul meu a fost sprijinul meu; El m-a condus prin suferințele din pustiu; și El m-a apărat pe apele de mare adâncime”5.
În calitate de ucenici ai lui Hristos, nu suntem scutiți de provocări și încercări în viața noastră. Ni se cere adesea să facem lucruri grele, care, dacă încercăm să le facem singuri, ar fi copleșitoare și poate imposibile. Când acceptăm invitația Salvatorului „veniți la Mine”6, El va asigura sprijinul, alinarea și pacea care sunt necesare, la fel cum a făcut-o și în cazul lui Nefi și Joseph. Chiar și în timpul celor mai grele încercări ale noastre, putem să simțim îmbrățișarea caldă a dragostei Sale când ne încredem în El și acceptăm voia Sa. Putem trăi bucuria rezervată ucenicilor Săi credincioși, căci „Hristos este bucurie”7.
În anul 2014, în timp ce slujeam în misiune cu timp deplin, familia noastră a avut parte de o serie de evenimente neașteptate. Când cobora de pe un deal abrupt pe o placă, fiul nostru cel mai mic a căzut și a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a pus viața în pericol. Pentru că starea lui s-a deteriorat, personalul medical l-a dus de urgență în sala de operații.
Membrii familiei noastre au îngenuncheat pe podeaua unui salon liber al spitalului și ne-am revărsat inima înaintea lui Dumnezeu. În mijlocul acestui moment confuz și dureros, am fost cuprinși de dragostea și pacea Tatălui nostru Ceresc.
Nu știam ce avea să ne rezerve viitorul sau dacă aveam să ne mai vedem fiul în viață. Am știut foarte clar că viața sa era în mâinile lui Dumnezeu și că urmările, dintr-o perspectivă eternă, aveau să fie pentru binele său și al nostru. Prin darul Spiritului, am fost total pregătiți să acceptăm orice urmare.
Nu a fost ușor! Accidentul a avut drept urmare o spitalizare de două luni în timp ce noi prezidam asupra a 400 de misionari cu timp deplin. Fiul nostru a suferit o pierdere de memorie însemnată. Recuperarea lui a inclus sesiuni lungi și dificile de terapie fizică, logopedică și ocupațională. Provocările rămân, însă, cu trecerea timpului, am fost martori la un miracol.
Înțelegem în mod clar că nu fiecare încercare pe care o înfruntăm va avea rezultatul pe care ni-l dorim. Totuși, când rămânem concentrați asupra lui Hristos, vom simți pace și vom vedea miracolele lui Dumnezeu, indiferent care vor fi acestea, la timpul Său și în modul Său.
Vor fi momente în care nu vom putea să vedem niciun mod prin care o situație actuală se va sfârși cu bine și în care poate vom spune la fel ca Nefi: „Inima mea se întristează din cauza trupului meu”8. Pot fi momente în care singura speranță pe care o avem este în Isus Hristos. Ce binecuvântare să avem această speranță și nădejde în El! Hristos este Cel care Își va ține întotdeauna promisiunile. Odihna Sa este asigurată tuturor celor care vin la El.9
Conducătorii noștri își doresc profund ca noi, toți, să simțim pacea și alinarea care vin prin faptul de a ne pune nădejdea în Salvatorul Isus Hristos și de a ne concentra asupra Sa.
Profetul nostru în viață, președintele Russell M. Nelson, ne-a comunicat viziunea Domnului pentru lume și pentru membrii Bisericii lui Hristos: „Mesajul nostru către lume este simplu și sincer: îi invităm pe toți copiii lui Dumnezeu aflați de ambele părți ale vălului să vină la Salvatorul lor, să primească binecuvântările templului sfânt, să aibă parte de bucurie trainică și să devină demni pentru viața eternă”10.
Această invitație de a „[veni] la Hristos” implică lucruri concrete pentru sfinții din zilele din urmă.11 În calitate de membri ai Bisericii Salvatorului, am făcut legăminte cu El și am devenit fiicele și fiii Săi născuți spiritual.12 Ni s-a dat, de asemenea, ocazia de a lucra alături de Domnul invitându-i pe alții să vină la El.
În timp ce lucrăm alături de Hristos, acțiunile noastre cele mai concentrate trebuie să fie întreprinse în căminele noastre. Vor exista momente în care membri ai familiei și prieteni apropiați vor înfrunta provocări. Glasurile lumii și poate propriile dorințe îi pot face să se îndoiască de adevăr. Trebuie să facem tot ce putem pentru a-i ajuta să simtă atât dragostea Salvatorului, cât și pe a noastră. Îmi aduc aminte de versetele din scripturi care au devenit imnul nostru preaiubit, „Iubiți-vă unul pe altul”, care ne învață: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”13.
În timp ce ne arătăm dragostea față de cei care se îndoiesc de adevăr, dușmanul întregii bucurii poate încerca să ne facă să simțim că îi trădăm pe cei pe care îi iubim dacă noi înșine continuăm să trăim potrivit plenitudinii Evangheliei și să predăm adevărurile ei.
Capacitatea noastră de a-i ajuta pe alții să vină la Hristos sau să se întoarcă la Hristos va depinde, în mare parte, de exemplul pe care-l stabilim prin devotamentul nostru personal de a rămâne pe cărarea legămintelor.
Dacă adevărata noastră dorință este de a-i salva pe cei pe care îi iubim, noi înșine trebuie să rămânem fermi alături de Hristos acceptând Biserica Sa și plenitudinea Evangheliei Sale.
Revenind la povestea lui Nefi, știm că înclinația lui Nefi de a-și pune nădejdea în Domnul a fost influențată de înclinația părinților săi de a-și pune nădejdea în Domnul și de exemplul lor de a-și ține legămintele. Acest lucru este frumos exemplificat în viziunea lui Lehi despre pomul vieții. După ce a mâncat din fructul dulce și care îi umplea sufletul de bucurie al pomului, Lehi „[și-a] aruncat privirea împrejur, sperând poate [să-și găsească] familia”14. El i-a văzut pe Saria, Sam și Nefi stând „ca și cum nu știau încotro să meargă”15. Apoi, Lehi a spus: „Le-am făcut un semn să vină; și, de asemenea, am strigat către ei cu glas tare că trebuie să vină la mine și să ia din [fruct]”16. Vă rog să remarcați că Lehi nu a plecat de lângă pomul vieții. El a rămas, din punct de vedere spiritual, cu Domnul și și-a invitat familia să vină acolo unde era el pentru a mânca din fruct.
Dușmanul îi ademenește pe unii să renunțe la bucuria Evangheliei separând învățăturile lui Hristos de Biserica Sa. El dorește să ne facă să credem că putem să rămânem fermi pe cărarea legămintelor de unii singuri, prin propria spiritualitate, independenți de Biserica Sa.
În aceste zile din urmă, Biserica lui Hristos a fost restaurată pentru a putea ajuta copiii de legământ ai lui Hristos să rămână pe cărarea legămintelor Sale.
În Doctrină și legăminte, citim: „Iată, aceasta este doctrina Mea – oricine se pocăiește și vine la Mine, acela este Biserica Mea”17.
Prin Biserica lui Hristos, suntem întăriți prin experiențele noastre pe care le trăim într-o comunitate de sfinți. Îi auzim glasul prin profeții, văzătorii și revelatorii Săi. Cel mai important, prin Biserica Sa ni se oferă toate binecuvântările esențiale ale ispășirii lui Hristos care pot fi împlinite doar prin participarea la rânduieli sacre.
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este Biserica lui Hristos pe pământ, restaurată în aceste zile din urmă pentru folosul tuturor copiilor lui Dumnezeu.
Depun mărturie că, pe măsură ce venim la Hristos și trăim ca sfinți din zilele din urmă, vom fi binecuvântați cu și mai mult din dragostea Sa, din bucuria Sa și din pacea Sa. Asemenea lui Nefi, putem să facem lucruri dificile și putem să-i ajutăm pe alții să facă la fel, pentru că știm în cine ne putem pune nădejdea.18 Hristos este lumina noastră, viața noastră și salvarea noastră.19 În numele lui Isus Hristos, amin.