Preoția lui Melhisedec și cheile
În cadrul Bisericii, autoritatea preoției este exercitată sub îndrumarea unui conducător al preoției care deține cheile acelei preoții.
Am ales să vorbesc mai mult despre preoția lui Dumnezeu, subiectul abordat deja de trei vorbitori anteriori, care ne-au învățat cum binecuvântează preoția viețile femeilor, tinerelor fete, și tinerilor băieți.
Preoția reprezintă puterea și autoritatea divine încredințate pentru a fi folosite în lucrarea lui Dumnezeu, în beneficiul tuturor copiilor Săi. Preoția nu îi reprezintă pe cei care au fost rânduiți la un oficiu al preoției sau cei care îi exercită autoritatea. Bărbații care dețin preoția nu sunt preoția. Nu trebuie să ne referim la bărbații rânduiți numindu-i preoția, ci este potrivit să ne referim la ei numindu-i deținători ai preoției.
Puterea preoției există atât în Biserică, cât și în organizația familiei. Dar, în cadrul Bisericii, puterea preoției și autoritatea preoției funcționează diferit de felul în care funcționează în familie. Toate acestea se întâmplă potrivit principiilor stabilite de Domnul. Scopul planului lui Dumnezeu este de a-i conduce pe copiii Săi spre viața eternă. Familiile de pe pământ sunt esențiale în acest plan. Biserica există pentru a asigura doctrina, autoritatea și rânduielile necesare pentru a perpetua relațiile de familie în eternitate. Astfel, organizația familiei și Biserica lui Isus Hristos se sprijină una pe cealaltă. Binecuvântările preoției – cum ar fi plenitudinea Evangheliei și rânduielile precum botezul, confirmarea și primirea darului Duhului Sfânt, înzestrarea în templu și căsătoria eternă – sunt disponibile atât bărbaților, cât și femeilor.1
Preoția despre care vorbim aici este Preoția lui Melhisedec, restaurată la începuturile restaurării Evangheliei. Joseph Smith și Oliver Cowdery au fost rânduiți de Petru, Iacov și Ioan, care au declarat că ei „posedă cheile împărăției și ale dispensației plenitudinii timpurilor” (Doctrină și legăminte 128:20). Acești apostoli seniori au primit această autoritate de la Salvatorul Însuși. Toate celelalte autorități sau oficii ale preoției sunt anexe ale Preoției lui Melhisedec (vedeți Doctrină și legăminte 107:5), deoarece aceasta „deține dreptul la președinție și are putere și autoritate asupra tuturor oficiilor Bisericii, în toate epocile lumii” (Doctrină și legăminte 107:8).
În cadrul Bisericii, autoritatea preoției mai mari, Preoția lui Melhisedec, și a preoției mai mici sau Preoția aaronică, sunt exercitate sub îndrumarea unui conducător al preoției, cum ar fi un episcop sau un președinte, care deține cheile acelei preoții. Pentru a înțelege modul în care este exercitată autoritatea preoției în Biserică, trebuie să înțelegem principiul cheilor preoției.
Cheile Preoției lui Melhisedec ale împărăției au fost conferite de Petru, Iacov și Ioan, dar acest fapt nu a încheiat restaurarea cheilor preoției. Unele chei ale preoției au fost conferite mai târziu. După dedicarea primului templu al acestei dispensații în Kirtland, Ohio, trei profeți – Moise, Elias și Ilie – au restaurat „cheile acestei dispensații”, inclusiv cheile aparținând adunării lui Israel și lucrării din templele Domnului (vedeți Doctrină și legăminte 110), pe care președintele Eyring tocmai le-a descris atât de elocvent.
Exemplul cel mai familiar al modului de funcționare a cheilor este cel oferit de înfăptuirea rânduielilor preoției. O rânduială este un act solemn care semnifică încheierea de legăminte și promiterea de binecuvântări. În Biserică, toate rânduielile sunt înfăptuite cu autorizarea conducătorului preoției care deține cheile pentru acea rânduială.
O rânduială este, cel mai adesea, oficiată de cei care au fost rânduiți la un oficiu al preoției, acționând sub îndrumarea celui care deține cheile preoției. De exemplu, deținătorii diferitelor oficii ale Preoției aaronice oficiază rânduiala împărtășaniei sub cheile și îndrumarea episcopului, care deține cheile Preoției aaronice. Același principiu este valabil și în cazul rânduielilor preoției în cadrul cărora femeile oficiază în templu. Deși femeile nu dețin un oficiu al preoției, ele înfăptuiesc rânduieli sacre în templu cu autorizarea președintelui templului, care deține cheile pentru rânduielile din templu.
Un alt exemplu de autoritate a preoției sub îndrumarea celui care deține cheile este predarea înfăptuită de bărbați și femei chemați să predea Evanghelia, fie în clase din episcopiile în care se află căminul lor, fie în câmpul misiunii. Alte exemple sunt oferite de cei care dețin poziții de conducere în episcopie și exercită autoritatea preoției în cadrul conducerii pe care o înfăptuiesc în virtutea chemărilor lor și prin punerea deoparte și îndrumarea conducătorului preoției care deține cheile în episcopie sau țăruș. În acest mod sunt exercitate și ne bucurăm de autoritatea și puterea preoției în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.2
Autoritatea preoției este, de asemenea, exercitată și binecuvântările acesteia împlinite în familiile de sfinți din zilele din urmă. Când spun familie, mă refer la un bărbat deținător al preoției și o femeie, care sunt căsătoriți, și copiii lor. Includ, de asemenea, variațiile de la relațiile ideale, cum ar fi cea cauzată de moarte sau divorț.
Principiul conform căruia autoritatea preoției poate fi exercitată doar sub îndrumarea celui care deține cheile pentru acea funcție este fundamental în Biserică, însă nu este valabil în cadrul familiei. De exemplu, un tată prezidează și exercită preoția în familia sa prin autoritatea preoției pe care o deține. El nu are nevoie de îndrumarea sau aprobarea celui care deține cheile preoției pentru a îndeplini diferitele sale funcții în cadrul familiei. Acestea includ faptul de a-i sfătui pe membrii familiei sale, a avea întruniri ale familiei, a oferi binecuvântări ale preoției soției și copiilor săi sau a da binecuvântări de sănătate membrilor familiei sau altora.3 Autoritățile din cadrul Bisericii îi învață pe membrii familiei, dar nu îndrumă exercitarea autorității preoției în cadrul familiei.
Același principiu este valabil când tatăl este absent și mama este conducătoarea familiei. Ea prezidează în căminul ei și este cea care aduce puterea și binecuvântările preoției în familia ei prin înzestrarea și pecetluirea ei în templu. Deși ea nu este autorizată să ofere binecuvântări ale preoției, care pot fi oferite doar de o persoană care deține un anumit oficiu în cadrul preoției, ea poate îndeplini toate celelalte funcții care aparțin conducerii familiei. Făcând astfel, ea exercită puterea preoției în beneficiul copiilor asupra cărora prezidează în poziția ei de conducătoare în familie.4
Dacă tații slujesc cu credință și sârguință în cadrul preoției în familia lor, acest lucru va ajuta la progresul misiunii Bisericii tot atât de mult ca orice altceva ar face. Tații care dețin Preoția lui Melhisedec trebuie să-și exercite autoritatea „prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate și blândețe și prin dragoste sinceră” (Doctrină și legăminte 121:41). Acest standard înalt pentru exercitarea întregii autorități a preoției este cel mai important în familie. Deținătorii preoției trebuie, de asemenea, să țină poruncile, astfel încât să aibă puterea preoției pentru a da binecuvântări membrilor familiei lor. Ei trebuie să stabilească relații de familie pline de dragoste, astfel încât membrii familiei să dorească să le ceară binecuvântări. Și, părinții trebuie să încurajeze membrii familiei să ceară mai multe binecuvântări ale preoției.5
În aceste adunări ale conferinței, în timp ce căutăm puțină protecție împotriva îngrijorărilor vieții muritoare, cauzate de o pandemie devastatoare, am fost învățați principii mărețe care sunt etern adevărate. Încurajez pe fiecare dintre noi să aibă ochiul „sănătos” pentru a primi aceste adevăruri eterne, astfel încât trupurile noastre „[să fie pline] de lumină” (3 Nefi 13:22).
În cuvântarea Sa adresată mulțimilor, consemnată în Biblie și în Cartea lui Mormon, Salvatorul a propovăduit că trupurile muritoare pot fi pline de lumină sau pline de întuneric. Noi, desigur, dorim să fim plini de lumină și Salvatorul nostru ne-a învățat cum putem face să se întâmple acest lucru. Trebuie să ascultăm mesaje despre adevărurile eterne. El a folosit exemplul ochiului nostru, prin care primim lumină în trupurile noastre. Dacă ochiul nostru „este sănătos” – cu alte cuvinte, dacă ne concentrăm să primim lumina și înțelegerea eterne – El a explicat: „tot trupul [nostru] va fi plin de lumină” (Matei 6:22; 3 Nefi 13:22). Dar dacă ochiul nostru „este rău” – aceasta însemnând să căutăm răul și să-l luăm în trupurile noastre – El ne-a avertizat: „tot trupul tău va fi plin de întuneric” (versetul 23). Cu alte cuvinte, lumina sau întunericul din trupurile noastre depinde de modul în care vedem – sau primim – adevărurile eterne care ne sunt predate.
Trebuie să urmăm invitația Salvatorului de a căuta și a cere să înțelegem adevărurile eterne. El promite că Tatăl nostru din Cer este dornic să ne învețe pe fiecare dintre noi adevărurile pe care le căutăm (vedeți 3 Nefi 14:8). Dacă dorim aceste lucruri și avem ochiul sănătos pentru a le primi, Salvatorul promite că adevărurile eternității „[ni se vor] deschide” (3 Nefi 14:7-8).
În contrast, Satana este nerăbdător să ne încurce judecata sau să ne îndepărteze de lucrurile importante, cum ar fi modurile în care funcționează preoția lui Dumnezeu. Salvatorul ne-a avertizat în legătură cu asemenea „[profeți] neadevărați care vin la voi în veșminte de oaie, dar care înăuntrul lor sunt lupi răpitori” (3 Nefi 14:15). El ne-a dat acest test pentru a ne ajuta să alegem adevărul dintre diferitele învățături care ne pot deruta: „Voi îi veți cunoaște pe ei după roadele lor”, ne-a învățat El (3 Nefi 14:16). „Un pom bun nu poate face fructe rele, iar un pom rău nu poate face fructe bune” (versetul 18). Prin urmare, trebuie să căutăm rezultatele – „fructele” – principiilor care sunt predate și persoanele care le predau. Acesta este cel mai bun răspuns la multe dintre obiecțiile pe care le auzim împotriva Bisericii și împotriva doctrinei, regulilor și conducerii acesteia. Faceți testul pe care l-a indicat Salvatorul. Uitați-vă la fructe – la rezultate.
Când ne gândim la fructele Evangheliei și la Biserica restaurată a lui Isus Hristos, ne bucurăm de modul în care Biserica, în timpul vieții membrilor ei în viață, s-a extins de la congregații locale din zona dintre munți a vestului S.U.A., la peste 16 milioane de membri, dintre care majoritatea aparțin altor națiuni decât Statele Unite. Datorită acestei creșteri am simțit mărirea capacității Bisericii de a-și ajuta membri. Noi ajutăm în ceea ce privește ținerea poruncilor, îndeplinirea responsabilităților de a propovădui Evanghelia restaurată, adunarea lui Israel și construirea de temple în lumea întreagă.
Suntem conduși de un profet, președintele Russell M. Nelson, a cărui slujire de conducere a fost folosită de Domnul pentru a realiza progresul pe care l-am simțit în timpul celor peste doi ani de când dânsul conduce Biserica. Acum, vom fi binecuvântați să-l ascultăm pe președintele Nelson, care ne va învăța cum să progresăm mai mult în această Biserică restaurată a lui Isus Hristos, în aceste vremuri pline de încercări.
Depun mărturie despre adevărul acestor lucruri și mă alătur dumneavoastră în rugăciunile pe care le rostiți pentru profetul nostru, pe care urmează să-l ascultăm, în numele lui Isus Hristos, amin.