Osana și aleluia – Isus Hristos cel Viu: cea mai importantă parte a restaurării și a Paștelui
În această perioadă în care spunem osana și aleluia, cântați aleluia – căci El va domni în vecii vecilor!
Dragi frați și surori, spunând osana și aleluia, Îl sărbătorim pe Isus Hristos cel Viu în această perioadă a restaurării care se află în desfășurare și a Paștelui. Având o dragoste perfectă, Salvatorul ne asigură: „Aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”1.
Cu câțiva ani în urmă, când sora Gong și cu mine am cunoscut o familie minunată, fiica lor cea mică, Ivy, și-a adus, cu timiditate, vioara. Ea a deschis cutia, a scos arcușul vioarei, l-a strâns și l-a uns cu sacâz. După aceea, a pus, arcușul înapoi în cutie, a făcut o plecăciune și s-a așezat. Începătoare fiind, ea tocmai împărtășise tot ceea ce știa despre vioară. Acum, ani mai târziu, Ivy cântă foarte frumos la vioară.
În această perioadă din viața muritoare, noi toți ne asemănăm puțin cu Ivy și vioara ei. Începem cu începutul. Exersând și dând dovadă de perseverență, creștem și ne îmbunătățim. Odată cu trecerea timpului, libertatea morală de a alege și experiențele din viața muritoare ne ajută să devenim mai asemănători Salvatorului nostru, în timp ce lucrăm alături de El în via Sa2 și mergem pe cărarea legămintelor Sale.
Aniversările, inclusiv acest bicentenar, scot în evidență tiparele restaurării.3 Sărbătorind restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos, aflată în desfășurare, ne pregătim, de asemenea, pentru Paște. În ambele ocazii, ne bucurăm de întoarcerea lui Isus Hristos. El trăiește – nu a trăit doar atunci, ci și acum; nu doar pentru unii, ci pentru toți. El a venit și vine să-i tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să-i elibereze pe robi, să redea orbilor vederea și să dea drumul celor apăsați.4 Aceștia suntem fiecare dintre noi. Promisiunea Sa salvatoare ne este oferită tuturor, indiferent de trecutul nostru, de prezentul nostru sau de îngrijorările pe care le avem în legătură cu viitorul nostru.
Mâine este duminica de Florii. Ramurile de finic sunt un simbol sacru tradițional, care exprimă bucuria în Domnul nostru, la fel ca la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, unde „o gloată mare… a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întâmpinare”5. (S-ar putea să fiți interesați să știți că originalul acestui tablou pictat de Harry Anderson este atârnat în biroul președintelui Russell M. Nelson, chiar în spatele biroului său.) În cartea Apocalipsa, cei care laudă pe Dumnezeu și pe Miel fac acest lucru „îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini”6. Împreună cu „hainele neprihănirii” și „[cununile] de slavă” ramurile de finic sunt incluse în rugăciunea de dedicare a Templului Kirtland.7
Desigur, semnificația duminicii de Florii reprezintă mai mult decât mulțimile care L-au întâmpinat pe Isus cu ramuri de finic. În duminica Floriilor, Isus a intrat în Ierusalim în feluri pe care credincioșii le-au recunoscut ca fiind împlinirea profeției. La fel cum au prezis în mod profetic Zaharia8 și psalmistul, Domnul nostru a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș, în timp ce mulțimile strigau: „Osana în cerurile prea înalte!”9. Osana înseamnă „salvează-ne”10. Acum, ca și atunci, spunem cu bucurie: „Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului”11.
La o săptămână după duminica de Florii, este duminica Paștelui. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că Isus Hristos „a venit să plătească o datorie pe care El nu o datora, deoarece noi am avut o datorie pe care nu am fi putut să o plătim”.12 Într-adevăr, prin ispășirea lui Hristos, toți copiii lui Dumnezeu „pot fi salvați supunându-se legilor și rânduielilor Evangheliei”13. De Paște, cântăm aleluia. „Aleluia” înseamnă „lăudați pe Domnul Iehova”14. Refrenul aleluia, din cântecul Messia, de Handel, este o declarație de Paște îndrăgită, potrivit căreia El este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”.15
Evenimentele sacre dintre duminica de Florii și duminica de Paște pot fi înțelese dacă înțelegem semnificația cuvintelor osana și aleluia. Osana este rugămintea noastră adresată lui Dumnezeu pentru a ne salva. Aleluia reprezintă exprimarea de laude față de Domnul pentru speranța salvării și exaltării. Spunând și înțelegând cuvintele osana și aleluia, noi recunoaștem faptul că Isus Hristos cel Viu este cea mai importantă parte a Paștelui și a restaurării din zilele din urmă.
Restaurarea din zilele din urmă începe cu manifestarea divinității – literalmente apariția lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului Său, Isus Hristos, în fața tânărului profet Joseph Smith. Profetul Joseph a spus: „Dacă ați putea privi în cer timp de cinci minute, ați ști mai mult decât ați ști citind tot ce a fost scris despre acest subiect”16. Deoarece cerurile sunt deschise din nou, noi știm și „credem în Dumnezeu, Tatăl Veșnic, și în Fiul Său, Isus Hristos, și în Duhul Sfânt”17 – divina Dumnezeire.
În duminica de Paște, în data de 3 aprilie 1836, în primele zile ale restaurării, Isus Hristos cel Viu a apărut după ce Templul Kirtland a fost dedicat. Cei care L-au văzut acolo au depus mărturie despre El folosind în descrieri elemente contrastante complementare, apa și focul: „Ochii Lui erau ca flacăra focului; părul de pe capul Lui era alb ca zăpada curată; înfățișarea Sa era mai strălucitoare decât soarele; și glasul Său era ca sunetul vuietului unor ape mari, chiar glasul lui Iehova”18.
Atunci, Salvatorul nostru a declarat: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă; Eu sunt Acela care trăiește, Eu sunt Acela care a fost ucis; Eu sunt avocatul vostru pe lângă Tatăl”19. Din nou, elemente contrastante complementare – primul și ultimul, care trăiește și care a fost ucis. El este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul,20 căpetenia și desăvârșirea credinței noastre.21
După apariția lui Isus Hristos, s-au arătat, de asemenea, Moise, Ilie și Elias. Prin îndrumare divină, acești mari profeți din vechime au restaurat cheile și autoritatea preoției. Astfel, „cheile acestei dispensații sunt încredințate”22 în cadrul Bisericii Sale restaurate pentru a binecuvânta pe toți copiii lui Dumnezeu.
Apariția lui Ilie în Templul Kirtland a împlinit, de asemenea, profeția lui Maleahi, din Vechiul Testament, potrivit căreia Ilie avea să se întoarcă „înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”23. În acest sens, apariția lui Ilie a coincis, deși nu este o coincidență, cu perioada Paștelui evreiesc, o tradiție care anticipează în mod pios întoarcerea lui Ilie.
Multe familii evreiești devotate pregătesc un loc pentru Ilie la masa lor de Paște. Mulți umplu o cană până sus, pentru a-l invita și a-l întâmpina. Și unii, în timpul tradiționalului Seder de Paște, trimit un copil la ușă, uneori lăsată întredeschisă, pentru a vedea dacă Ilie este afară și așteaptă să fie invitat înăuntru.24
În împlinirea profeției și ca parte a restaurării tuturor lucrurilor făgăduite,25 Ilie a venit, așa cum a fost promis, de Paște și la începutul Paștelui evreiesc. El a adus autoritatea de a pecetlui pentru a lega familii pe pământ și în ceruri. Așa cum Moroni l-a învățat pe profetul Joseph, Ilie „va sădi în inima copiilor promisiunile făcute strămoșilor și inima copiilor se va întoarce către strămoșii lor. Dacă nu ar fi așa, întreg pământul ar fi complet pustiit la venirea [Domnului]”26, a continuat Moroni. Spiritul lui Ilie, o manifestare a Duhului Sfânt, ne face să ne simțim mai apropiați de generațiile noastre – trecute, prezente și viitoare – prin genealogiile, istoriile și slujirea noastră în templu.
De asemenea, să ne amintim, pe scurt, ce este Paștele evreiesc. Paștele evreiesc amintește de eliberarea copiilor lui Israel după 400 de ani de robie. Cartea Exodul relatează modul în care această izbăvire a avut loc după urgiile provocate de broaște, păduchi, muște, moartea vitelor, bube, bășici, grindină și foc, lăcuste și întuneric gros. Ultima urgie amenința cu moartea primul născut în țară, dar nu și în casa lui Israel, dacă membrii acelor gospodării puneau sângele unui miel fără pată, primul născut, pe pragul de sus al ușilor lor.27
Îngerul morții a trecut pe lângă casele marcate simbolic cu sângele mielului.28 Acea trecere îl reprezintă pe Isus Hristos învingând, în cele din urmă, moartea. Într-adevăr, sângele ispășitor al Mielului lui Dumnezeu oferă Păstorului nostru cel Bun puterea de a aduna poporul Său din toate locurile și circumstanțele în siguranța staulului Său de ambele părți ale vălului.
În mod special, Cartea lui Mormon descrie „puterea și învierea lui Hristos”29 – esența Paștelui – menționând două restaurări.
În primul rând, învierea include restaurarea fizică „la forma [noastră] proprie și perfectă; „fiecare membru și încheietură”, „nici un fir de păr de pe cap nu va fi pierdut”.30 Această promisiune oferă speranță celor care și-au pierdut membrele, celor care și-au pierdut capacitatea de a vedea, auzi sau merge sau celor care suferă din cauza unor boli cronice, boli mintale sau alte boli care le-au limitat capacitățile. El ne găsește. El ne face întregi.
O a doua promisiune a Paștelui și a ispășirii Domnului nostru este că „toate lucrurile trebuie să fie restaurate la ordinea lor potrivită”31. Această restaurare spirituală reflectă lucrările și dorințele noastre. La fel ca pâinea pe ape,32 restaurează „ceea ce este bun”, „drept”, „corect” și „milos”.33 Nu este de mirare faptul că profetul Alma folosește cuvântul restaurare de 22 de ori34 în timp ce ne îndeamnă „să [acționăm] just, [să judecăm] drept și [să facem] bine tot timpul”35.
Deoarece „Dumnezeu Însuși ispășește pentru păcatele lumii”, 36 ispășirea Domnului poate întregi nu numai ceea ce a fost, ci, de asemenea, și ceea ce poate fi. Deoarece El ne cunoaște durerile, suferințele, bolile și „ispitele de toate felurile”37 El poate, având milă, să ne ajute în acord cu infirmitățile noastre.38 Pentru că Dumnezeu este un „Dumnezeu perfect, drept și, de asemenea, milos”, planul milei poate „să satisfacă cerințele dreptății”39. Noi ne pocăim și facem tot ceea ce ne stă în putință. El ne îmbrățișează pentru veșnicie „în brațele dragostei Lui”40.
Astăzi sărbătorim restaurarea și învierea. Alături de dumneavoastră mă bucur și mărturisesc despre restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos, aflată în desfășurare. În această primăvară, când se împlinesc 200 de ani de la restaurare, continuăm să primim lumină și revelație prin profetul în viață al Domnului și Biserica Sa, denumită după numele Său – Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă – și prin revelație și inspirație personale, primite prin darul divin al Duhului Sfânt.
Alături de dumneavoastră, în această perioadă de Paște, depun mărturie despre Dumnezeu, Tatăl nostru Etern și despre Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos cel Viu. Oameni muritori au fost răstigniți cu cruzime și înviați mai târziu. Dar numai Isus Hristos cel Viu în forma Sa perfectă, înviată, poartă încă urmele răstignirii în mâinile, picioarele și coasta Sa. Doar El poate spune: „Iată, Eu te-am întipărit pe tine pe palmele mâinilor Mele”41. Doar El poate spune: „Eu sunt Acela care am fost ridicat. Eu sunt Isus care am fost răstignit. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”42.
Asemenea micuței Ivy și viorii ei, noi suntem, în unele aspecte, încă la început. Cu adevărat: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc”43. În aceste vremuri, putem învăța multe despre bunătatea lui Dumnezeu și despre potențialul nostru divin pentru a avea dragoste asemănătoare celei a lui Dumnezeu în timp ce Îl căutăm și ne ajutăm unul pe altul. În moduri noi și locuri noi putem acționa și deveni, rând după rând, bunătate după bunătate, în mod individual și împreună.
Dragi frați și surori de pretutindeni, pe măsură ne întâlnim și învățăm împreună credința și bunătatea dumneavoastră îmi dau un sentiment profund de entuziasm și recunoștință față de Evanghelie. Mărturia dumneavoastră și experiențele dumneavoastră privind Evanghelia îmbogățesc mărturia și experiențele mele privind Evanghelia. Îngrijorările și bucuriile dumneavoastră, dragostea dumneavoastră pentru casa lui Dumnezeu și membrii Bisericii noastre și înțelegerea dumneavoastră, dobândită trăind potrivit adevărului și luminii restaurate, îmi măresc înțelegerea privind plenitudinea Evangheliei restaurate, care Îl are în centrul ei pe Isus Hristos cel Viu. Împreună avem încredere, „nori sau senin, Doamne, rămâi cu mine!”44. Cu toții știm că, în mijlocul necazurilor și grijilor, noi putem număra numeroasele noastre binecuvântări.45 În detaliile din fiecare zi și în lucrurile mici și simple, putem vedea lucruri minunate care se împlinesc în viața noastră.46
„Și se va întâmpla că cei drepți vor fi adunați dintre toate națiunile și vor veni în Sion, cântând cântece de bucurie nepieritoare”47. În această perioadă în care spunem osana și aleluia, cântați aleluia – căci El va domni în vecii vecilor! Strigați osana, osana, Dumnezeu și Miel! În numele sacru și sfânt al lui Isus Hristos, amin!