Iertarea va schimba amæræciunea în dragoste
Iertarea înseamnæ cæ problemele trecutului nu mai dicteazæ destinelor noastre øi cæ noi ne putem concentra spre viitor cu dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre.
Nu este uimitor, ce daruri ale Spiritului i-a dat Domnul elderului Nelson? Talentele lui au binecuvântat nu numai Biserica, ci întreaga lume.
Aø dori sæ vorbesc astæzi despre iertare.
Am crescut într-un oræøel de fermieri, unde apa era izvorul forflei de viaflæ al comunitæflii. Îmi amintesc de oamenii din societatea noastræ, cum urmæreau, se îngrijorau øi se rugau pentru ploi, pentru irigafliile asigurate de stat øi pentru apæ în general. Uneori, copiii mei mæ necæjesc, spunând cæ nu au væzut niciodatæ pe cineva atât de preocupat de ploi. Le spun cæ, probabil, au dreptate, deoarece acolo unde am crescut, ploile erau mult mai mult decât o preocupare. Erau o problemæ de supraviefluire!
Din cauza stresului øi încordærii datorate climei noastre, se întâmpla ca oamenii sæ nu se comporte, întotdeauna, aøa cum ar fi trebuit. Ocazional, vecinii se mai ræsteau la câte un fermier care utiliza prea multæ apæ. Aøa a început povestea cu cei doi oameni, pe care îi voi numi Chet øi Walt, care locuiau lângæ pæøunea noastræ de munte. Aceøti doi vecini au început a se certa pe apa care venea din canalul de irigaflie, pe care o împærfleau. La început a fost o ceartæ inocentæ, dar, peste ani, cei doi bærbafli au læsat ca aceste neînflelegeri sæ se transforme în resentimente øi, dupæ aceea, în certuri – chiar pânæ la ameninflæri.
Într-o dimineaflæ de iulie, amândoi bærbaflii au simflit cæ aveau sæ ræmânæ, din nou, færæ apæ. Fiecare dintre ei s-a dus la canal, sæ vadæ ce s-a întâmplat, fiecare gândind cæ apa a fost furatæ de celælalt. Au ajuns la vana canalului în acelaøi timp. Cuvinte dure au fost schimbate; a urmat o încæierare. Walt era înalt øi avea multæ forflæ. Chet era mic, puternic øi tenace. Luptându-se cu furie, lopeflile pe care le purtau cu ei, au fost folosite drept arme. Din neatenflie, Walt a lovit unul din ochii lui Chet cu lopata, læsându-l orb de un ochi.
Luni øi ani au trecut, totuøi Chet nu putea sæ ierte, nici sæ uite. Furia simflitæ atunci când øi-a pierdut ochiul, a crescut în el øi vræjmæøia s-a intensificat. Într-o zi, Chet s-a dus în hambar, a luat pistolul din raft, a încælecat øi s-a dus, în jos, spre vana de la canal. El a pus un stævilar în canal øi a deviat apa care curgea spre ferma lui Walt, øtiind cæ Walt va veni în curând sæ vadæ ce s-a întâmplat. Dupæ aceea, Chet s-a ascuns dupæ arbuøti øi a aøteptat. Când Walt a apærut, Chet l-a împuøcat, læsându-l mort. Dupæ care, s-a urcat pe cal, s-a întors acasæ øi l-a chemat pe øerif sæ-l informeze cæ tocmai l-a împuøcat pe Walt.
Tatælui meu i s-a cerut sæ fie în completul de judecatæ care îl judeca pe Chet pentru crimæ. Tata a fost descalificat, deoarece era de multæ vreme prieten cu amândoi oamenii øi cu familiile lor. Chet a fost judecat øi învinovæflit de crimæ øi condamnat la închisoare pe viaflæ.
Dupæ mulfli ani, soflia lui Chet a venit la tatæl meu øi l-a întrebat dacæ ar semna o cerere cætre guvernator cerând clemenflæ pentru soflul ei a cærui sænætate era, acum, øubredæ, dupæ ce stætuse atât de mulfli ani în închisoarea de stat. Tata a semnat cererea. Dupæ câteva seri, doi dintre fiii lui Walt au apærut la uøa noastræ. Ei erau foarte supærafli øi furioøi. Spuneau cæ, deoarece tatæl meu semnase cererea, mulfli alflii semnaseræ. Ei i-au cerut tatælui meu sæ-øi øteargæ numele de pe cerere. El a spus nu. El simflea cæ Chet era un om foarte slab øi bolnav. Acesta suferise ani mulfli în închisoare pentru teribila crimæ comisæ din uræ. El dorea ca Chet sæ aibæ funeralii decente øi sæ fie înmormântat lângæ familia lui.
Fii lui Walt s-au mâniat, spunând: „Dacæ este eliberat din închisoare, vom vedea cæ vor avea de suferit øi el øi familia lui“.
În final, Chet a fost eliberat øi i s-a permis sæ meargæ acasæ øi sæ moaræ lângæ familia lui. Din fericire, n-au mai fost alte violenfle între familii. Tatæl meu, deseori, povestea ce tragic a fost faptul cæ, Chet øi Walt, aceøti doi vecini øi prieteni din copilærie, cæzuseræ captivi mâniei lor øi au læsat ca ea sæ le distrugæ vieflile. Ce tragic a fost cæ pasiunii de moment i s-a permis sæ escaladeze în afara controlului – în final luând viafla ambilor oameni – din simplul motiv cæ cei doi oameni nu au putut sæ se ierte, unul pe altul, din cauza unui abuz imaginar în folosirea apei de irigaflie.
Salvatorul a spus: „Cautæ de te împacæ degrabæ cu pârâøul tæu, câtæ vreme eøti cu el pe drum“1, poruncindu-ne astfel sæ rezolvæm neînflelegerile din timp, ca nu cumva pasiunile de moment sæ escaladeze în cruzime fizicæ sau emoflionalæ øi sæ cædem captivi mâniei noastre.
Acest principiu se aplicæ în special în cadrul familiilor noastre. Preocuparea dumneavoastræ specificæ poate nu va fi apa, dar fiecare dintre noi, pe pæmânt, træind sub stresul øi încordarea acestui climat imperfect, vom avea motivul – real sau presupus – sæ fim jignifli. Cum vom reacfliona? Vom riposta? Vom cæuta vina? Vom læsa pasiunile de moment sæ ne învingæ?
Preøedintele Brigham Young, odatæ, a comparat ofensa cu muøcætura unui øarpe veninos. El a spus cæ „existæ douæ cæi de a acfliona, care pot fi urmate când cineva este muøcat de un øarpe veninos. O persoanæ, furioasæ, înspæimântatæ sau ræzbunætoare, urmæreøte øarpele øi îl omoaræ. Sau, ea se græbeøte sæ-øi scoatæ veninul“. El a spus: „Dacæ urmæm ultima cale, probabil vom supravieflui, dar dacæ încercæm sæ urmæm prima cale, poate nu vom mai fi suficient timp în viaflæ pentru a-l omorî“.2
Permitefli-mi, un moment, sæ observ cæ, în primul rând, trebuie sæ avem grijæ pentru a nu provoca muøcæturi de øarpe spirituale sau emoflionale în familiile noastre. În multe dintre culturile populare din zilele noastre, virtuflile iertærii øi bunævoinflei sunt depreciate, în timp ce ridicolul, mânia øi critica duræ sunt încurajate. Dacæ nu suntem atenfli, putem fi, de asemenea, influenflafli sæ ne comportæm la fel în cadrul cæminelor øi familiilor noastre øi, în curând, sæ ne gæsim în situaflia de a ne critica sofliile, copiii sau alfli membri din familie. Sæ nu-i jignim pe cei pe care-i iubim cel mai mult prin criticæ egoistæ. În familiile noastre, micile certuri øi criticile meschine, dacæ vor continua færæ sæ fie stopate, pot otrævi relafliile øi escalada în înstræinare øi chiar în abuz sau divorfl. În schimb, exact cum am învæflat din relatarea cu veninul otrævitor, noi trebuie „sæ ne græbim“ pentru a reduce discufliile, pentru a elimina situafliile ridicole, pentru a renunfla la criticæ øi pentru a înlætura resentimentele øi mânia. Nu ne putem permite sæ gândim sæ acflionæm potrivit unor asemenea pasiuni periculoase – nici mæcar o zi.
Punefli în contrast povestea tragicæ a lui Walt øi Chet cu exemplul lui Iosif din Egipt. Fraflii lui Iosif, geloøi, îl urau. Ei au complotat sæ-i ia viafla øi, în final, l-au vândut ca sclav. Iosif a fost dus în Egipt øi s-a stræduit ani mulfli sæ scape de sclavie. În timpul acestor perioade grele, Iosif ar fi putut sæ-i condamne pe fraflii lui øi sæ se ræzbune. Putea sæ-øi aline durerea, fæcând planuri cæ se va ræzbuna într-o zi. Dar el n-a fæcut aøa.
Cu timpul, Iosif a devenit conducætor peste tot Egiptul, al doilea, în conducere, dupæ Faraon. În timpul unei foamete devastatoare fraflii lui Iosif au cælætorit în Egipt pentru alimente. Nerecunoscându-l pe Iosif, ei au îngenuncheat în fafla lui, datoritæ pozifliei sale înalte. În mod sigur, în acel moment, Iosif avea puterea sæ se ræzbune. Putea sæ-i trimitæ pe fraflii lui la închisoare sau sæ-i condamne la moarte. În schimb, el øi-a manifestat iertarea. A spus: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-afli vândut în Egipt. Acum, nu væ întristafli øi nu fifli mâhnifli cæ m-afli vândut… Øi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastræ ca sæ væ ræmânæ sæmânfla vie… øi ca sæ væ pæstreze viafla printr-o mare izbævire. Aøa cæ nu voi m-afli trimis aici, ci Dumnezeu“.3
Dorinfla lui Iosif de a ierta a schimbat amæræciunea în dragoste.
Aø dori sæ precizez cæ iertarea pæcatelor nu trebuie confundatæ cu toleranfla ræului. De fapt, în Traducerea lui Joseph Smith, Domnul spune: „Judecafli cu o judecatæ dreaptæ“.4 Salvatorul ne cere sæ evitæm øi sæ combatem ræul în toate formele lui øi, cu toate cæ trebuie sæ-l iertæm pe aproapele nostru care ne face ræu, trebuie sæ acflionæm într-o manieræ pozitivæ pentru a preveni ca acel ræu sæ se repete. O femeie de care s-a abuzat nu trebuie sæ caute ræzbunare, dar nici sæ simtæ cæ nu poate preveni un viitor abuz. Un om de afaceri, care a fost tratat necinstit într-o afacere, nu trebuie sæ urascæ persoana care nu a fost cinstitæ, ci sæ facæ paøii potrivifli pentru a remedia ræul. Iertarea nu ne cere sæ acceptæm sau sæ toleræm ræul. Nu ne cere sæ ignoræm ræul pe care-l vedem în jurul nostru sau în vieflile noastre. Dar când luptæm împotriva pæcatelor, nu trebuie sæ permitem învræjbirii sau mâniei sæ controleze gândurile sau faptele noastre.
Salvatorul a spus: „De aceea, Eu væ spun cæ trebuie sæ iertafli unul altuia; pentru cæ acela care nu iartæ fratelui sæu greøelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru cæ ræmâne în el pæcatul mai mare“.5
Nu se poate spune cæ iertarea este uøoaræ. Când cineva ne face ræu nouæ sau celor pe care-i iubim, durerea poate fi aproape copleøitoare. Putem avea sentimentul cæ suferinfla sau nedreptatea sunt cele mai importante lucruri din lume øi cæ nu avem altæ soluflie decât sæ cæutæm ræzbunare. Dar Hristos, Prinflul Pæcii, ne învaflæ o altæ cale mai bunæ. Poate fi foarte greu sæ iertæm cuiva ræul pe care ni l-a fæcut dar, când o facem, deschidem pentru noi înøine un viitor mai bun. Greøeala altora nu ne mai poate controla calea. Când îi iertæm pe alflii, avem libertatea de a alege cum ne vom træi vieflile. Iertarea înseamnæ cæ problemele trecutului nu mai dicteazæ destinelor noastre øi cæ noi ne concentræm destinele noastre spre viitor cu dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre.
Fie ca seminflelor care îi fac pe oameni neiertætori øi care îi chinuiesc pe vecinii mei, sæ nu le fie permis sæ prindæ rædæcini în cæminele noastre. Sæ-L rugæm pe Tatæl nostru Ceresc sæ ne ajute sæ învingem mândria prosteascæ, resentimentele øi meschinæriile. Sæ ne ajute sæ iertæm øi sæ iubim, astfel încât sæ putem fi prieteni cu Salvatorul, cu alflii øi cu noi înøine. „Cum v-a iertat Hristos, aøa iertafli-væ øi voi“.6 În numele Domnului Isus Hristos, amin.