Ræzboi øi pace
Sper ca poporul Domnului sæ cadæ la pace în vremurile tulburi, indiferent de responsabilitæflile pe care le are faflæ de guvernele sau partidele lui diferite.
Fraflii øi surorile mele, duminica trecutæ în timp ce stæteam în biroul meu øi mæ gândeam ce aø putea spune cu aceastæ ocazie, am primit un telefon prin care mi se spunea cæ sergentul din Departamentul de Cadre, James W. Cawley al Forflelor Navale ale S. U. A, a fost ucis undeva în Irak. El avea 41 de ani øi a læsat în urmæ o soflie øi doi copii mici.
Acum douæzeci de ani elder Cawley a fost misionar al Bisericii în Japonia. Ca mulfli alflii, el a crescut în Bisericæ, s-a jucat pe când era la øcoalæ, a servit împærtæøania ca diacon øi a fost gæsit demn sæ slujeascæ într-o misiune, sæ-i învefle pe japonezi Evanghelia. El s-a întors acasæ, a slujit în cadrul Forflelor Navale, s-a cæsætorit, a devenit poliflist øi apoi a fost rechemat în serviciul militar activ, la care a ræspuns færæ ezitare.
Viafla, misiunea, serviciul militar, moartea lui par sæ fie opusul pæcii Evangheliei øi mai curând violenflele ræzboiului.
Astfel, mæ voi aventura sæ væ vorbesc câte ceva despre ræzboi øi Evanghelia pe care o predicæm. Am vorbit puflin despre acest lucru øi la conferinfla din octombrie 2001. Atunci, când am venit la acest pupitru, ræzboiul împotriva terorismului abia începuse. Ræzboiul actual este o urmare sau o continuare a celuilalt. Avem speranfla cæ acum se îndreaptæ spre sfârøit.
Vorbind despre aceastæ problemæ, caut îndrumarea Duhului Sfânt. M-am rugat øi am cugetat mult despre acest lucru. Recunosc cæ este un subiect foarte delicat pentru o congregaflie internaflionalæ, inclusiv pentru cei care nu fac parte din religia noastræ.
Nafliunile de pe pæmânt au avut pæreri diferite despre situaflia actualæ. Existæ sentimente foarte puternice. Au fost demonstraflii pro øi contra. Acum noi suntem o Bisericæ internaflionalæ cu membri în cele mai multe nafliuni care discutæ despre aceastæ chestiune. Membrii noøtri au fost plini de compasiune. Au fost îngrijorafli.
Ræzboiul, desigur, nu este o noutate. Armele se schimbæ. Capacitatea de a ucide øi distruge se perfecflioneazæ continuu. Dar au existat conflicte de-a lungul istoriei, în general despre aceleaøi probleme.
Apocalipsa vorbeøte pe scurt despre ceea ce trebuie sæ fi fost un conflict groaznic pentru minflile øi credinflele copiilor lui Dumnezeu. Relatarea meritæ sæ fie repetatæ:
„Øi în cer s-a fæcut un ræzboi. Mihail øi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Øi balaurul cu îngerii lui s-au luptat øi ei,
dar n-au putut birui; øi locul lor nu li s-a mai gæsit în cer.
Øi balaurul cel mare, øarpele cel vechi, numit Diavolul øi Satana, acela care înøealæ întreaga lume, a fost aruncat pe pæmânt; øi împreunæ cu el au fost aruncafli øi îngerii lui“ (Apocalipsa 12:7–9).
Isaia ne vorbeøte øi el despre marele conflict (vezi Isaia 14:12–20). Revelaflia modernæ ne aduce o luminæ suplimentaræ (vezi D&L 76:25–29), la fel ca øi Cartea lui Moise (vezi 4:1–4), care ne spune despre planul Satanei de a distruge liberul arbitru al omului.
Câteodatæ suntem înclinafli sæ glorificæm marile imperii ale trecutului, cum ar fi Imperiul otoman, Imperiile roman øi bizantin, øi în vremurile mai recente vastul imperiu britanic. Dar este o parte întunecatæ a fiecæruia. Este un aspect necruflætor øi tragic al cuceririi brutale, al subjugærii, al represiunii øi al costului exorbitant de viefli omeneøti øi bani.
Marele eseist englez, Thomas Carlyle, a împærtæøit odatæ urmætoarea observaflie ironicæ: „Dumnezeu probabil cæ râde væzând ce a ajuns creaflia Sa sæ facæ aici pe pæmânt“ (citat din Sartor Resartus [1836], pag. 182). Cred cæ Tatæl nostru din Ceruri trebuie sæ fi plâns când s-a uitat în jos la copiii Sæi care de-a lungul secolelor øi-au irosit dreptul divin, primit prin naøtere, distrugându-se unii pe alflii færæ milæ.
În cursul istoriei, tiranii au apærut din când în când øi øi-au oprimat propriul popor øi au ameninflat lumea. Aøa este consideratæ situaflia actualæ øi, în consecinflæ, forflele mari øi îngrozitoare s-au angajat în luptæ cu armament sofisticat de temut.
Mulfli dintre membrii Bisericii noastre au fost implicafli în acest conflict. Am væzut la televizor øi în presæ copii în lacrimi agaflæ de taflii lor care, în uniformæ, se duceau pe câmpul de luptæ.
Într-o scrisoare emoflionantæ, pe care am primit-o chiar în aceastæ sæptæmânæ, o mamæ a scris despre fiul ei din Forflele Navale care slujeøte pentru a doua oaræ în ræzboiul din Orientul Mijlociu. Ea spune cæ prima datæ când el a fost trimis sæ lupte în Irak, „…el a venit acasæ în permisie øi m-a rugat sæ ies cu el la o plimbare… El øi-a pus braflul în jurul meu øi mi-a spus despre ræzboi. El… a spus: ‚mamæ, trebuie sæ merg ca tu øi familia sæ putefli fii liberi, liberi sæ væ rugafli cum dorifli… Øi dacæ asta mæ costæ viafla… atunci meritæ sæ mi-o dau‘“. Acum este acolo din nou øi a scris familiei, de curând, spunând: „Sunt mândru cæ sunt aici øi îmi slujesc nafliunea øi modul nostru de viaflæ… Mæ simt mult mai în siguranflæ øtiind cæ Tatæl nostru Ceresc este cu mine“.
Sunt alte mame, civili inocenfli, care se agaflæ de copiii lor cu fricæ øi se uitæ spre cer cu disperare, rugându-se pentru siguranfla lor în timp ce bombele purtætoare de moarte cad øi explodeazæ în jurul lor.
Sunt pierderi de viefli omeneøti în acest conflict îngrozitor øi probabil cæ vor fi øi mai multe. Protestele publice probabil cæ vor continua. Conducætorii altor nafliuni au condamnat deschis strategia coalifliei.
Se pune întrebarea: „Ce poziflie are Biserica în aceastæ situaflie?“.
În primul rând, sæ fim bine înfleleøi cæ noi nu avem nici o disputæ cu poporul musulman sau cu cei de altæ religie. Noi recunoaøtem øi propovæduim cæ toate popoarele de pe pæmânt fac parte din familia lui Dumnezeu. Øi deoarece El este Tatæl nostru, noi suntem frafli øi surori cu obligaflii de familie unul faflæ de altul.
Dar ca cetæfleni, noi suntem sub îndrumarea conducætorilor noøtri naflionali. Ei au acces la informaflii politice øi militare mai mare decât are opinia publicæ. Cei din serviciile militare au obligaflia faflæ de respectivele lor guverne sæ execute comenzile autoritæflilor celor mai înalte. Când oamenii s-au înrolat în serviciul militar, ei au fæcut un contract prin care sunt supuøi øi faflæ de care trebuie sæ ræspundæ.
Unul dintre articolele noastre de credinflæ, care reprezintæ o expresie a doctrinei noastre, menflioneazæ: „Noi credem cæ trebuie sæ ne supunem regilor, preøedinflilor, conducætorilor øi magistraflilor øi sæ ne supunem, sæ onoræm øi sæ susflinem legea“ (Articole de credinflæ 1:12).
Dar revelaflia modernæ declaræ cæ noi trebuie „sæ renunflæm la ræzboi øi trebuie sæ proclamæm pacea“ (vezi D&L 98:16).
Într-o democraflie, putem renunfla la ræzboi øi putem proclama pacea. Pot exista pæreri contrare. Mulfli au vorbit liber, în opoziflie, cu emfazæ. Acesta este privilegiul lor. Acesta este dreptul lor, atât timp cât îøi exprimæ opinia legal. Totuøi, noi tofli trebuie sæ acordæm atenflie unei alte responsabilitæfli foarte importante, pe care aø adæuga-o øi care îmi conduce sentimentele personale øi-mi dicteazæ responsabilitæflile personale în situaflia actualæ.
Când ræzboiul fæcea victime printre nefifli øi lamanifli, cronica spune cæ: „Nefiflii erau inspirafli de o cauzæ mai bunæ, cæci ei nu se luptau pentru… putere, ci se luptau pentru casele lor øi libertæflile lor, nevestele lor øi copiii lor, øi tofli ai lor, da, pentru riturile lor de închinæciune øi pentru Biserica lor.
Øi au fæcut ceea ce credeau cæ era datoria lor pe care ei o datorau Dumnezeului lor“ (Alma 43:45–46).
Domnul i-a sfætuit: „Voi va trebui sæ væ apærafli familiile chiar pânæ la værsare de sânge“ (Alma 43:47).
Øi Moroni „øi-a sfâøiat veømântul sæu; øi a luat o bucatæ din el øi a scris pe ea – În memoria Dumnezeului nostru, a religiei øi a libertæflii noastre øi a pæcii noastre, a nevestelor noastre øi a copiilor noøtri – øi a prins-o la capætul unui par.
Øi øi-a pus pe cap coiful øi platoøa øi scuturile sale; øi s-a încins cu armura sa în jurul øalelor; øi a luat parul care avea la capæt veømântul lui sfâøiat (øi l-a numit pe acesta drapelul libertæflii) øi s-a plecat pânæ la pæmânt øi s-a rugat cu putere la Dumnezeul sæu pentru ca binecuvântærile libertæflii sæ fie asupra confraflilor sæi“ (Alma 46:12–13).
Reiese clar din acestea øi din alte scrieri cæ existæ timpuri øi împrejuræri când nafliunile sunt îndreptæflite; de fapt au o obligaflie sæ lupte pentru familie, pentru libertate øi împotriva tiraniei, a ameninflærii øi opresiunii.
Dupæ ce s-a luat totul în considerare, noi, din aceastæ Bisericæ, suntem oameni ai pæcii. Noi suntem urmaøii Mântuitorului, ai Domnului Isus Hristos, care este Prinflul Pæcii. Dar chiar El a spus: „Sæ nu credefli cæ am venit s-aduc pacea pe pæmânt; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia“ (Matei 10:34).
Astfel, ne plasæm pe poziflia celor care tânjesc dupæ pace, care predicæ pacea, care lucreazæ pentru pace, dar care, de asemenea, sunt cetæfleni ai nafliunilor øi sunt supuøi legilor guvernelor lor. Mai mult, noi suntem un popor care iubeøte libertatea, hotærâfli sæ apæræm libertatea oricând este în primejdie. Cred cæ Dumnezeu nu îi trage la ræspundere pe bærbaflii øi femeile din serviciul militar pentru cæ sunt trimiøii guvernului lor care îndeplinesc ceea ce ei sunt obligafli sæ facæ în mod legal. S-ar putea ca noi sæ fim traøi la ræspundere de El dacæ încercæm sæ împiedicæm sau sæ obstrucflionæm pe cei care sunt implicafli într-o luptæ cu forflele ræului øi ale opresiunii.
Acum, putem sæ facem multe lucruri øi trebuie sæ le facem în aceste vremuri periculoase. Putem sæ ne exprimæm opiniile despre diferitele aspecte ale situafliei, aøa cum o vedem noi, dar sæ nu luæm niciodatæ parte prin cuvinte sau fapte la activitæfli ilegale împotriva fraflilor øi surorilor noastre din diferite nafliuni. Diferenflele politice nu justificæ niciodatæ ura sau reaua voinflæ. Sper ca poporul Domnului sæ cadæ la pace în vremurile tulburi, indiferent de responsabilitæflile pe care le are faflæ de guvernele sau partidele lui diferite.
Sæ ne rugæm pentru cei care sunt chemafli la arme de cætre guvernele lor øi sæ cerem ca protecflia cereascæ sæ fie cu ei ca sæ se poatæ întoarce la cei dragi în siguranflæ.
Fraflilor øi surorilor noastre care øi-au pus viafla în pericol, le spunem cæ ne rugæm pentru dumnealor. Ne rugæm ca Domnul sæ vegheze asupra dumneavoastræ øi sæ væ fereascæ de accidente, øi sæ putefli sæ væ întoarcefli acasæ øi sæ væ reluafli viafla obiønuitæ din nou. Øtim cæ nu suntefli în aceastæ flaræ bætutæ de furtuni de nisip øi cælduræ copleøitoare pentru cæ væ face plæcere sæ væ jucafli de-a ræzboiul. Tæria devotamentului dumneavoastræ se mæsoaræ prin dorinfla de a væ da viafla de bunæ voie pentru ceea ce credefli.
Øtim cæ unii au murit øi alflii, poate, mai mor încæ în aceastæ luptæ încinsæ pe viaflæ øi pe moarte. Facem tot ce ne stæ în putere sæ alinæm øi sæ binecuvântæm pe cei care pierd pe cei dragi. Fie ca cei care jelesc sæ fie alinafli cu alinarea care vine doar de la Hristos, Mântuitorul nostru. El este cel care a spus iubiflilor Lui ucenici:
„Sæ nu vi se tulbure inima. Avefli credinflæ în Dumnezeu, øi credinflæ în Mine.
În casa Tatælui Meu sunt multe locaøuri. Dacæ n-ar fi aøa, v-aø fi spus. Eu Mæ duc sæ væ pregætesc un loc… cæ acolo unde sunt Eu, sæ fifli øi voi.
Væ las pacea, væ dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dæ lumea. Sæ nu vi se tulbure inima, nici sæ nu se înspæimânte“ (Ioan 14:1–3, 27).
Chemæm pe Domnul, Atotputernicul, care are puteri infinite, sæ sfârøeascæ acest conflict, care sæ ducæ la o viaflæ mai bunæ pentru tofli. Domnul a declarat: „Pentru cæ Eu, Domnul, domnesc în Cerurile de sus øi peste armatele de pe pæmânt“ (vezi D&L 60:4).
Putem spera øi putem sæ ne rugæm pentru ziua de glorie prevæzutæ de profetul Isaia când oamenii „din sæbiile lor îøi vor fæuri fiare de plug øi din suliflele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia. Øi nu vor mai învæfla ræzboiul“ (Isaia 2:4).
Deøi træim într-o lume rea, ne putem duce viafla astfel încât sæ fim demni de grija protectoare a Tatælui nostru din Ceruri. Putem fi la fel de neprihænifli ca cei care au træit printre ræutæflile din Sodoma øi Gomora. Avraam a implorat ca aceste cetæfli sæ fie cruflate de dragul celor neprihænifli (vezi Genesa 18:20–32).
Øi mai presus de toate, noi putem cultiva în inimile noastre øi putem proclama lumii salvarea adusæ de Domnul Isus Hristos. Prin sacrificiul Lui ispæøitor, suntem siguri cæ viafla noastræ va continua dupæ vælul morflii. Putem sæ spunem cæ Evanghelia va duce la exaltarea celor supuøi.
Chiar atunci când armele ræzboiului vor cânta serenada morflii, iar întunericul øi ura vor domni în inimile unora, va ræmâne figura neclintitæ a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care ne va reasigura, alina øi-Øi va întinde dragostea Sa mare asupra noastræ. Proclamæm împreunæ cu Pavel:
„Cæci sunt bine încredinflat cæ nici moartea, nici viafla, nici îngerii, nici stæpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
Nici înælflimea, nici adâncimea, nici o altæ fæpturæ, nu vor fi în stare sæ ne despartæ de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 8:38–39).
Aceastæ viaflæ nu este decât un capitol din planul veønic al Tatælui nostru. Ea este plinæ de conflicte øi lucruri care nu sunt în armonie cu Evanghelia. Unii mor tineri. Unii træiesc pânæ la adânci bætrânefli. Nu putem sæ ne explicæm asta. Dar o acceptæm cu cunoaøterea siguræ cæ prin sacrificiul ispæøitor al Domnului nostru, cu toflii vom continua sæ træim având asigurarea alinætoare a nemæsuratei Sale dragoste.
El a spus: „Învæflafli despre Mine øi ascultafli la cuvintele Mele; mergefli în blândeflea Spiritului Meu, øi vefli avea pace în Mine“ (vezi D&L 19:23).
În aceste cuvinte, dragi frafli øi surori, sæ ne punem credinfla. Indiferent de împrejuræri, avem alinarea øi pacea lui Hristos, Salvatorul nostru, a Mântuitorului nostru, Fiul Viu al Dumnezeului cel Viu. Astfel mærturisesc în numele Sæu sfânt, chiar al lui Isus Hristos, amin.