Ridicaţi-vă, o, bărbaţi ai lui Dumnezeu
Cu această preoţie vine o mare obligaţie, aceea de a fi demni de ea.
Iubiţii mei fraţi, văd că sunteţi îmbrăcaţi în mod adecvat. Sunteţi toţi în alb, pregătiţi să mergeţi să munciţi. Şi a venit timpul de a merge la muncă.
Cât este de minunată această privelişte. Acest măreţ Centru de conferinţe este plin la întreaga capacitate şi cuvintele noastre se transmit direct în toată lumea. Aceasta este probabil cea mai mare adunare a bărbaţilor care deţin preoţia ce a avut loc vreodată. Vă felicit pentru prezenţa dumneavoastră din această seară.
Recent, am ascultat la televizor un concert al Corului bărbaţilor de la BYU. Ei cântau un imn plin de entuziasm, numit „Ridicaţi-vă, o, bărbaţi ai lui Dumnezeu“. A fost scris în anul 1911 de către William P. Merrill şi am descoperit că o versiune a acestui cântec se găseşte în cartea noastră de imnuri deşi eu nu-mi amintesc să-l fi cântat vreodată.
Cântecul duce mai departe spiritul imnurilor din vechea Anglie scrise de Charles Wesley şi alţii. Cuvintele sună astfel:
O, bărbaţi ai lui Dumnezeu!
Cu toţi vă ridicaţi.
Slujiţi-L pe Rege mereu
Sufletul Lui să-l închinaţi.
Ridicaţi-vă, voi bărbaţi!
Într-un grup să vă uniţi.
Cu fraţii-ncepeţi să lucraţi
Păcatele sfârşiţi.
Voi ai Domnului bărbaţi!
V-aşteaptă Biserica.
Lângă ea mereu să staţi
Să îi măriţi forţa!
Bărbaţi ai lui Dumnezeu!
Fraţi cu Fiul Lui cel sfânt.
Calea să-I urmaţi mereu.
Ridicaţi-vă în cânt!
(Hymns, nr. 324; strofa a treia în The Oxford American Hymnal, ed. Carl F. Pfatteicher [1930], nr. 256)
Iubiţii mei fraţi, scripturile sunt foarte clare în aplicarea lor pentru fiecare dintre noi. De exemplu, Nefi citează din Isaia, spunând: „O, de-ai fi ascultat de poruncile Mele – pacea ta ar fi fost ca un râu, iar dreptatea ta ca valurile mării“ (1 Nefi 20:18; vezi, de asemenea, Isaia 48:18).
Cuvintele lui Lehi sunt o chemare clară adresată tuturor bărbaţilor şi tinerilor din cadrul preoţiei. El a spus cu mare convingere: „Treziţi-vă, fiii mei; puneţi pe voi armura dreptăţii. Scuturaţi lanţurile cu care sunteţi legaţi şi ieşiţi afară din obscuritate şi ridicaţi-vă din ţărână“ (2 Nefi 1:23).
Fiecare bărbat sau băiat din cadrul vastei congregaţii din această seară îşi poate îmbunătăţi viaţa. Şi aceasta trebuie să se întâmple. În definitiv, noi deţinem preoţia lui Dumnezeu. Dacă suntem băieţi care am primit Preoţia aaronică, avem dreptul la slujirea îngerilor pentru a ne îndruma şi a ne conduce, pentru a ne binecuvânta şi a ne apăra. Acest lucru este atât de remarcabil şi de minunat. Dacă ni s-a conferit Preoţia lui Melhisedec, ni s-au dat cheile împărăţiei care includ puteri veşnice. Aceste puteri au fost menţionate de către Domnul când Şi-a aşezat mâinile pe capul ucenicilor Lui.
Cu această preoţie vine o mare obligaţie, aceea de a fi demn de ea. Nu putem accepta gândurile care nu sunt curate. Nu putem participa la acte pornografice. Nu trebuie, niciodată, să fim vinovaţi de un abuz de nici un fel. Trebuie să ne ridicăm deasupra acestor lucruri. „Ridicaţi-vă, o, bărbaţi ai lui Dumnezeu!“ şi lăsaţi aceste lucruri în spatele dumneavoastră şi Domnul va fi îndrumătorul şi stâlpul dumneavoastră.
Profetul Isaia a spus: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc; tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare“ (Isaia 41:10).
Unora dintre voi, tineri băieţi, se pare că vă place să vă îmbrăcaţi într-un mod neîngrijit. Ştiu că este un subiect sensibil, dar cred că nu este potrivit pentru voi, tineri băieţi, care aţi fost rânduiţi la sfânta preoţie a lui Dumnezeu. Modul nostru de exprimare, uneori, se potriveşte cu îmbrăcămintea noastră. Vorbim cu caracter profan, luând numele Domnului în van. Dumnezeu a vorbit clar împotriva acestui lucru.
Cred că aţi auzit această povestire a preşedintelui Spencer W. Kimball, dar îmi permit să o repet. El suferise o operaţie într-un spital. Un tânăr asistent îl aşezase pe o brancardă cu rotile şi îl transporta. Intrând în ascensor, asistentul a lovit brancarda şi a spus o înjurătură folosind numele Domnului.
Preşedintele Kimball, doar pe jumătate conştient, a spus: „Te rog, te rog! Acela este Domnul meu al cărui nume îl foloseşti greşit“.
A urmat o mare tăcere, după care tânărul a şoptit cu glasul stins: „Îmi pare rău“ (vezi The Teachings of Spencer W. Kimball, ed. Edward L. Kimball [1982), p. 198).
Vă reţin atenţia cu o altă problemă care mă preocupă mult. Prin revelaţie, Domnul a poruncit ca poporul Lui să primească toată educaţia posibilă. Dar există o tendinţă generală care ne nelinişteşte. Elder Rolfe Kerr, Comisarul Şef al Sistemului de Educaţie al Bisericii, m-a avertizat că în Statele Unite aproape 73% dintre tinerele fete absolvă liceul, comparativ cu 65% dintre tinerii băieţi. Este mult mai probabil ca mai mulţi tineri băieţi să-şi întrerupă şcoala comparativ cu tinerele fete.
Aproximativ 61% dintre tinerii băieţi se înscriu în colegiu imediat după terminarea liceului, comparativ cu 72% dintre tinerele fete.
În 1950, 70% dintre cei înscrişi în colegiu erau băieţi şi 30% erau fete; pentru anul 2010, previziunile estimează că 40% vor fi băieţi şi 60% vor fi fete.
Începând cu anul 1982, femeile au luat mai multe diplome decât bărbaţii pentru absolvirea a patru ani de studiu şi mai multe diplome pentru masterat începând din 1986.
Din aceste evidenţe reiese că tinerele fete îi depăşesc pe tinerii băieţi în urmarea programului educaţional. Şi vă spun vouă, tineri băieţi, ridicaţi-vă şi disciplinaţi-vă pentru a folosi avantajele ocaziilor de educaţie. Vreţi să vă căsătoriţi cu o fată a cărei educaţie este de departe superioară educaţiei voastre? Vorbim despre a fi „înjugat la un jug potrivit“. Aceasta, cred, se aplică în problema educaţiei.
În plus, educaţia voastră va întări slujirea voastră în Biserică. Cu câţiva ani în urmă, s-a făcut un studiu care arăta că, pe măsură ce educaţia este mai ridicată, credinţa şi participarea la activităţile religioase este mai mare.
Am menţionat mai devreme pornografia. Este uşor să devii dependent de lucrurile rele. Permiteţi-mi să citesc o scrisoare pe care am primit-o de la o victimă:
„Aş dori să vă împărtăşesc ceva, lucruri pe care nu le-am putut împărtăşi cu nimeni altcineva. Sunt un bărbat în vârstă de 35 de ani. Cea mai mare parte din viaţa mea de adult am fost dependent de pornografie. Sunt foarte ruşinat să admit aceasta… dar în cea mai mare parte, dependenţa mea este tot atât de reală ca a unui alcoolic sau a unuia dependent de droguri…
Motivul principal pentru care vă scriu este de a vă spune că Biserica poate face totdeauna mai mult pentru a-i sfătui pe membri să evite pornografia. Prima oară, când mi s-a făcut cunoştinţă cu asemenea lucruri, eram copil. Am fost molestat de către un văr în vârstă şi pornografia a început să-mi atragă interesul. Sunt convins că această expunere la sex şi la pornografie, la o vârstă fragedă, este sursa dependenţei mele de astăzi.
Cred că este o ironie faptul că aceia care sprijină afacerile pornografice spun că este o problemă a libertăţii de exprimare. Nu am libertate. Am pierdut libertatea mea de alegere, deoarece nu am fost capabil să înving aceasta. Este o capcană pentru mine şi simt că nu pot ieşi din ea. Vă rog, vă rog, vă rog, interveniţi pe lângă fraţii din Biserică pentru ca ei nu doar să evite, ci să elimine sursa materialelor pornografice din viaţa lor. Pe lângă lucrurile evidente cum ar fi, cărţi şi reviste, ei trebuie să închidă canalele de televiziune cu filme din casa lor. Cunosc mulţi care au aceste servicii de televiziune şi pretind că ei se pot proteja de lucrurile rele, dar nu este adevărat…
Pornografia şi perversitatea au devenit lucruri atât de comune în vieţile noastre, încât sursele acestor materiale se găsesc pretutindeni. Am găsit reviste pornografice la marginea drumului şi în locuri de depozitare a gunoaielor. Noi trebuie să vorbim cu copiii noştri şi să le explicăm cât de rele sunt aceste lucruri şi să-i încurajăm să evite să se uite la ele când le întâlnesc…
În final, stimate preşedinte Hinckley, vă rog să vă rugaţi pentru mine şi pentru alţii din Biserică, poate asemănători cu mine, pentru a avea curajul şi tăria să învingem această teribilă nenorocire.
Nu pot să semnez cu numele meu, sper că veţi înţelege“.
Computerul este un instrument minunat când este folosit corect. Dar când este folosit pentru a avea de-a face cu pornografia sau pentru aşa zisele schimburi de mesaje cu alţi utilizatori de computere sau pentru orice alt scop care duce la practici sau gânduri rele, atunci trebuie să existe suficientă autodisciplină pentru a îl închide.
Domnul a spus: „Purificaţi-vă de nedreptatea care este printre voi: sfinţiţi-vă voi înşivă înaintea Mea“ (D&L 43:11). Nimeni nu poate înţelege greşit semnificaţia acestor cuvinte.
El spune mai departe: „Elementele sunt tabernacolul lui Dumnezeu: da, omul este tabernacolul lui Dumnezeu, chiar templul; şi dacă un templu este pângărit, Dumnezeu va distruge acel templu“ (D&L 93:35). Nu există ambiguitate aici. Domnul a vorbit clar, spunând că noi trebuie să avem grijă de trupurile noastre muritoare şi să evităm ceea ce le face rău.
El ne-a făcut fiecăruia o mare promisiune. El a spus: „ Fii umil; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână şi îţi va răspunde la rugăciunile tale“ (D&L 112:10).
Şi mai departe: „Dumnezeu vă va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, o cunoaştere care n-a fost revelată de când este lumea şi până acum“ (D&L 121:26).
Noi toţi ar fi bine să studiem viaţa Învăţătorului şi să încercăm să fim asemănători Lui prin cuvinte şi prin fapte. De asemenea, ar fi bine să studiem viaţa profetului Joseph Smith. Din exemplul lui, fiecare dintre noi poate învăţa multe cu privire la comportamentul nostru.
Iubiţii mei fraţi, mărturisesc despre adevărul acestor calităţi veşnice. Mărturisesc că, dacă vom face un efort pentru a ne îmbunătăţi vieţile, rezultatul va deveni evident. Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe fiecare dintre dumneavoastră, dragii mei fraţi. Despre aceste lucruri mărturisesc, cu umilinţă şi recunoştinţă, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.