În ce credem

Isus Hristos a ispăşit pentru păcatele noastre

Unul dintre motivele pentru care suntem aici, pe pământ, este pentru a învăţa să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu. Cu excepţia lui Isus Hristos care a trăit o viaţă perfectă, toţi cei care au trăit pe pământ au păcătuit (vezi Romani 3:23; 1 Ioan 1:8). Păcatul este încălcarea cu bună-ştiinţă a poruncilor lui Dumnezeu şi toate păcatele sunt însoţite de o pedeapsă. Atunci când păcătuim, dreptatea cere ca noi să suferim o pedeapsă (vezi Alma 42:16–22).

În cele din urmă, consecinţa oricărui păcat o reprezintă separarea de Dumnezeu (vezi 1 Nefi 10:21). Această separare este atât de mare încât nu o putem corecta singuri.

Pentru a îndepărta efectele acestei separări, Tatăl nostru Ceresc a oferit o cale pentru ca Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, să ia asupra Sa povara păcatelor noastre, oferindu-ne posibilitatea de a fi curaţi din punct de vedere spiritual şi de a fi din nou împreună cu El. Acesta este planul milei.

Salvatorul ne-a învăţat: „Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi; dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca şi Mine” (D&L 19:16–17).

Ca parte a ispăşirii Sale, Isus a suferit pentru păcatele noastre în Grădina Ghetsimani şi pe crucea de pe Căpăţâna. Pocăindu-ne de păcatele noastre, noi putem aduce puterea ispăşirii Sale în vieţile noastre.

Isus Hristos, care a ispăşit de bună voie pentru păcatele noastre, a spus:

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28–30).

Ispăşirea ne oferă, de asemenea, următoarele binecuvântări:

1. învierea tuturor celor care se nasc pe pământ (vezi Alma 11:42–45).

2. viaţa eternă în prezenţa lui Dumnezeu pentru toţi copiii care mor înainte de a ajunge la vârsta responsabilităţii, cea de opt ani (vezi Mosia 3:16; 15:24–25; Moroni 8:8–12);

3. capacitatea de a găsi pace în vremuri de încercare, deoarece Isus a luat asupra Sa durerile şi bolile noastre (vezi Ioan 14:27; Alma 7:11–12);

4. o compensare a nedreptăţilor din această viaţă pentru cei drepţi (vezi Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 52).

Pentru mai multe informaţii, consultaţi Principiile Evangheliei (2009), p. 63–70 şi Fideli credinţei (2004), p. 78–83.

„Iată, Eu am venit în lume ca să aduc mântuire în lume, pentru ca să salvez lumea de la păcat.

De aceea, oricine se va pocăi şi va veni la Mine ca un copil mic, pe acela Eu îl voi primi, căci a lor este împărăţia lui Dumnezeu. Iată, căci de aceea Mi-am dat eu viaţa şi Mi-am căpătat-o din nou; de aceea, pocăiţi-vă şi veniţi la Mine, voi de la marginile pământului şi fiţi salvaţi” (3 Nefi 9:21–22).

„Isus Hristos, fiind Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu şi singura persoană fără păcat care a trăit pe acest pământ, a fost singurul capabil să înfăptuiască o ispăşire pentru omenire” (Bible Dictionary, „Atonement”).

O,Tatăl Meu, de Simon Dewey; Isus Hristos vizitează Americile, de John Scott © IRI; ilustraţie foto a unui prunc © Getty Images; cealaltă ilustraţie foto de Christina Smith