Pregătirea cu privire la Manualul de instrucţiuni pune accentul pe lucrarea de salvare
În cadrul unei adunări de pregătire a conducătorilor din întreaga lume, care a avut loc în luna februarie 2011, membri ai Primei Preşedinţii şi ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli i-au instruit pe participanţi cu privire la folosirea mai eficientă a noului manual de instrucţiuni. Adunarea a fost o continuare a pregătirii conducătorilor din întreaga lume care s-a ţinut în luna noiembrie 2010, în cursul căreia a fost prezentat manualul.
Vorbitorii au subliniat modul de folosire mai eficient al manualului, importanţa înţelegerii bazei doctrinare a noului manual, modul de aplicare a principiilor de adaptare la programele Bisericii, felul în care schimbările aduse manualului precedent pot fi aplicate pentru realizarea lucrării de salvare şi rolul femeilor în consilii.
La transmisiune au participat preşedintele Henry B. Eyring, primul consilier în Prima Preşedinţie, vârstnicii Russell M. Nelson, Dallin H. Oaks, Richard G. Scott, Robert D. Hales, Jeffrey R. Holland, David A. Bednar, Quentin L. Cook, D. Todd Christofferson şi Neil L. Andersen din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli; vârstnicii Craig C. Christensen; Bruce D. Porter şi W. Craig Zwick din Cei Şaptezeci şi preşedinţii generali ai organizaţiilor auxiliare.
O folosire mai inspirată a manualului
Numind adunarea o „a doua ocazie de a descoperi cum să folosim mai eficient acest manual”, preşedintele Eyring i-a încurajat pe conducători să-şi dezvolte capacitatea de a primi revelaţii.
„Numai prin Spirit veţi şti cum să puneţi în practică ceea ce citiţi în manual”, a spus dânsul. „Vi s-ar putea părea ineficient să aşteptaţi sau chiar să speraţi să primiţi revelaţiile de care aveţi nevoie în slujirea zilnică. Nu le veţi primi fără credinţă şi muncă grea, dar este posibil să le primiţi.”
Preşedintele Eyring a promis că, dacă cei care sunt conducători muncesc şi se roagă să „înţeleagă şi să urmeze cuvintele vieţii”, Domnul îi va ajuta să slujească şi să conducă mai mult decât pot prin puterea proprie.
Baza doctrinară a manualului
„Manualul este doctrinar”, a spus vârstnicul Oaks „şi este mai scurt decât volumul precedent, pentru că, în cazul multor subiecte, nu stabileşte reguli sau nu cuprinde îndrumări stricte. În schimb, acesta oferă principii pe care conducătorii inspiraţi le pe pot pune în practică… în funcţie de condiţiile locale”.
Vârstnicul Bednar şi vârstnicul Christofferon i-au prevenit pe conducători să nu treacă cu vederea capitolele de la începutul volumului 2 pentru a ajunge la regulile capitolelor următoare. Primele capitole prezintă o bază doctrinară pentru a înţelege şi a aplica principiile şi procedurile care urmează.
Referitor la manual, vârstnicul Bednar a menţionat: „Faptul că el este bazat pe principii, cu mai puţine aplicaţii explicate, ne cere nouă tuturor să avem mai mult spirit şi să fim mai riguroşi în responsabilităţile noastre”.
Principii de adaptare
„În probleme de doctrină, legăminte şi reguli stabilite de Prima Preşedinţie şi de către Cei Doisprezece, nu trebuie să ne abatem de la manual”, a spus vârstnicul Nelson. „Adaptabilitatea este permisă la alte câteva activităţi pentru a face faţă nevoilor locale.”
Potrivit celor menţionate de vârstnicul Porter, capitolul 17, „Uniformitate şi adaptare”, a fost introdus în manual pentru a-i ajuta pe conducătorii locali să urmeze Spiritul şi să determine când este potrivit să adapteze anumite programe. În cadrul capitolului se explică ceea ce nu se poate schimba şi se dau cinci condiţii în care se pot face adaptări: circumstanţe legate de familie, condiţii de transport şi comunicare limitate, cvorumuri sau clase de dimensiuni mici, număr insuficient de conducători şi condiţii de siguranţă.
„Adaptările corespunzătoare nu slăbesc Biserica; ele o întăresc”, a spus vârstnicul Porter într-o scrisoare citită de către vârstnicul W. Craig Zwick din Cei Şaptezeci. Făcând adaptări inspirate, conducătorii locali nu trebuie să aibă sentimentul că ei îşi propun să realizeze mai puţin decât ceea ce este ideal. „Fiecare unitate a Bisericii are acces la doctrine, la rânduieli, la puterea preoţiei şi la darurile Spiritului, necesare pentru salvarea şi exaltarea copiilor lui Dumnezeu”, a scris vârstnicul Porter.
Lucrarea de salvare
Schimbările făcute în cuprinsul volumului 2 sunt menite să contribuie la avansarea lucrării de salvare. Preşedintele Eyring a spus: „Manualul va deveni o comoară pentru dumneavoastră când îl veţi folosi pentru a vă ajuta să-i conduceţi pe alţii să aleagă calea către viaţa veşnică. Acesta este scopul lui”.
Capitolul 5 prezintă în mod specific sub titlul „Lucrarea de salvare în episcopie şi ţăruş” un număr de teme tratate anterior în mod separat, inclusiv munca misionară, păstrarea convertiţilor, activarea, munca în templu şi munca pentru istoria familiei şi predicarea Evangheliei.
„Pavel a spus că în această dispensaţie a plenitudinii timpului, toate lucrurile se vor uni într-unul în Hristos”, a spus vârstnicul Bednar (vezi Efeseni 1:10). „Este o singură lucrare.”
De exemplu, ceea ce unii considerau mai înainte ca misiuni separate ale Bisericii sunt „aceeaşi lucrare în diferite sfere”, a spus el. Munca misionară proclamă Evanghelia şi îi invită pe alţii să primească rânduieli sacre şi să facă legăminte. Desăvârşirea sfinţilor – inclusiv păstrarea, activarea şi predicarea – este munca de a-i invita pe oameni să onoreze rânduielile şi legămintele. Mântuirea morţilor prin munca de istorie a familiei şi prin munca din templu asigură celor care au murit ocazia de a primi rânduieli şi de a face legăminte.
Vârstnicul Holland a spus că, în general, schimbările aduse manualului ne ajută să înţelegem că toţi conducătorii cvorumurilor şi ai organizaţiilor auxiliare nu fac parte din consiliul episcopiei pentru a se gândi, pur şi simplu, la membrii propriului cvorum sau propriei organizaţii auxiliare, ci au o responsabilitate comună pentru bunăstarea spirituală a tuturor membrilor.
Vârstnicul Cook a ajutat la clarificarea modului în care unele schimbări ale regulilor în volumul 2 contribuie la lucrarea de salvare.
Dânsul a subliniat importanţa episcopilor şi a adunării consiliilor episcopiei cu privire la necesităţile bunăstării, acum când nu mai există o adunare pentru bunăstare. Dânsul a explicat rolul crescând al conducătorilor Preoţiei lui Melhisedec în sfătuirea cu membrii cvorumurilor. În continuare, a clarificat modificările care permit taţilor care nu sunt pe deplin demni să intre în templu să participe la rânduielile şi binecuvântările membrilor familiei în anumite condiţii.
„Noi nu suntem într-o afacere în care să punem în mişcare programe sau să conducem o organizaţie”, a spus vârstnicul Bednar. „Acest lucru este necesar, dar nu este suficient. Aceasta este lucrarea de salvare. Şi când începem să ne gândim la rânduieli şi legăminte, atunci conducătorii preoţiei vor adresa pe bună dreptate întrebarea: ’Care este următoarea rânduială necesară în viaţa acestei persoane sau a acestei familii şi în ce fel putem ajuta noi la pregătirea lor?’”
Femei în consiliu
Vârstnicul Scott şi-a exprimat îngrijorarea că, în unele locuri, conducătorii pierd prilejul de a include femei atunci când se sfătuiesc împreună. „Atunci când [femeile] pot fi încurajate să ia parte în mod liber la adunările consiliului, ideile lor sunt întotdeauna folositoare şi inspirate”, a spus dânsul.
Conducătorii pot încuraja participarea invitând surorile pe nume pentru a lua cuvântul şi exprimându-şi recunoştinţa pentru discernământul şi recomandările făcute, a explicat vârstnicul Scott.
„O binecuvântare complimentară care vine în căminele conducătorilor preoţiei” care urmează aceste indicaţii este aceea că „aceşti bărbaţi pot aprecia mai bine rolul soţiilor lor în propriile lor cămine”, a adăugat dânsul.
El a vorbit despre importanţa căutării unanimităţii printre membrii consiliului. Când acest sentiment este perceput, un conducător îl poate identifica şi poate să ceară să se voteze. În situaţiile în care membrii s-ar putea să nu fie în unanimitate, conducătorii vor solicita sfatul fiecărui membru al consiliului episcopiei, vor exprima recunoştinţa pentru părerile împărţite, vor lua o decizie şi le vor cere membrilor consiliului un sprijin unitar în acea decizie. Vârstnicul Scott a subliniat importanţa confidenţialităţii în problemele consiliului episcopiei.
Rezultate anticipate
Vârstnicul Nelson a încheiat pregătirea exprimând trei speranţe, şi anume: simplificarea va face posibil ca timpul şi resursele membrilor să fie utilizate cu mai mare eficacitate, puterea preoţiei va creşte în fiecare deţinător al preoţiei pentru a binecuvânta fiecare persoană şi fiecare familie din Biserică şi fiecare membru vor putea avea un sentiment mai deosebit de devotament şi vor simţi mai bine calitatea de ucenic.
În lucrarea de salvare, conducătorii preoţiei trebuie să aibă în vedere următoarele rânduieli de care are nevoie o persoană şi modul în care o pot ajuta în acea pregătire.
Fotografie de Craig Dimond, © IRI
Conducătorii Bisericii au spus că atât bărbaţilor, cât şi femeilor trebuie să li se permită să-şi exprime în mod egal şi liber ideile lor în cadrul adunărilor de conducere.
FOTOGRAFIE DE CRAIG DIMOND