Un legământ este veşnic
Când este vorba despre hotărârile pe care le-am luat ca parte a unui legământ cu un Tată Ceresc iubitor, nu are importanţă ce spune lumea.
Când eram adolescentă, preşedinta noastră de la Tinerele Fete i-a dat fiecărei tinere fete un dar: o fotografie a unui templu. Ea ne-a vorbit despre legăminte şi despre trăirea unor vieţi pure. Apoi, ne-a îndemnat să ne stabilim ţelul de a merge, într-o zi, la templu.
Am luat în serios acest sfat şi m-am decis ca pregătirea pentru templu să fie o prioritate. În acea vreme, în Costa Rica, nu era niciun templu, dar ştiam de la botezul meu recent ce înseamnă un legământ şi aşteptam cu nerăbdare ocazia de a face legăminte suplimentare cu Domnul.
Nimeni din familia mea nu era, atunci, membru al Bisericii, astfel că Evanghelia nu era propovăduită în casa noastră. Cu toate acestea, am hotărât că puteam învăţa singură despre standardele Evangheliei şi că puteam să le urmez. Pregătirea mea includea prezenţa la seminar, chiar dacă acesta se ţinea foarte devreme dimineaţa. Includea şi hotărârea de a nu merge la întâlniri înainte de a împlini 16 ani. Şi însemna să trăiesc conform legii castităţii – cu siguranţă un lucru care nu era popular, sau nici măcar obişnuit printre majoritatea prietenilor mei, dar un lucru pe care ştiam că-l pot face, deoarece făcusem legământ cu Domnul că-l voi face.
Studierea scripturilor, atât la seminar, cât şi pe cont propriu, mi-a întărit hotărârea de a trăi o viaţă castă, curată. Îmi amintesc că am fost inspirată în mod deosebit de cei 2.000 de tineri războinici. După cum se spune în Alma 53:20–21, aceşti tineri „erau nespus de viteji şi curajoşi; şi, de asemenea, puternici şi energici; dar iată, aceasta nu era totul – ei erau oameni adevăraţi oricând, în orice lucru li se încredinţa lor… Ei erau oameni ai adevărului şi ai sobrietăţii, căci ei au fost învăţaţi să ţină poruncile lui Dumnezeu şi să păşească drepţi înaintea Lui”. Eu doream, de asemenea, să fiu credincioasă în lucrurile care îmi fuseseră încredinţate, inclusiv legămintele mele de la botez.
Am dobândit o înţelegere suplimentară despre legăminte atunci când am fost chemată să slujesc în Misiunea El Salvador, din estul San Salvador. Când am primit înzestrarea mea în templu, mi-am amintit ce este scris în Doctrină şi legăminte 82:10: „Eu, Domnul, sunt obligat când faceţi ceea ce spun Eu; dar, când nu faceţi ceea ce spun, nu veţi primi promisiuni”. De-a lungul întregii mele misiuni, acea idee a legămintelor – dintre noi făcându-ne partea noastră şi Domnul făcându-Şi partea Sa – m-a motivat să fac tot ceea ce pot. Când am făcut astfel, colegele mele şi cu mine am fost binecuvântate în munca noastră.
Misiunea mea s-a desfăşurat cu mulţi ani în urmă, dar eu continui să găsesc tărie respectându-mi legămintele. De atunci, am fost binecuvântată să slujesc şapte ani în Templul San José, Costa Rica. Slujirea în calitate de lucrător în templu mi-a oferit, în mod constant, ocazii regulate de a-mi aminti de legămintele pe care le-am făcut. Am găsit amintiri asemănătoare în slujirea din cadrul organizaţiei Tinerelor Fete, unde am încercat să predau despre importanţa legămintelor, exact aşa cum m-au învăţat conducătorii mei.
Ţinerea legămintelor noastre nu este întotdeauna uşoară. De exemplu, mulţi oameni văd legea castităţii (sau în unele cazuri, comportamentul religios, în general) ca fiind ceva demodat. Din fericire, eu nu simt o tensiune în plus din partea celor care nu împărtăşesc crezurile mele sau din cauza trecerii timpului. Privesc înapoi la ceea ce am simţit atunci când eram tânără fată, când conducătorii noştri ne îndemnau să ne pregătim pentru legămintele din templu şi să trăim potrivit principiilor lor. Hotărârea pe care am luat-o atunci este cea pe care am urmat-o până în această zi.
Eu pot fi fermă în deciziile mele, deoarece ele nu au fost decizii pe care le-am luat de una singură, doar pentru mine. Deciziile pe care le-am luat fac parte dintr-un legământ făcut cu un Tată Ceresc iubitor. Nu are importanţă ce spune lumea. Eu am promis Domnului că voi respecta poruncile Sale. Este o problemă de onoare. Legămintele pe care le-am făcut la botez şi legămintele pe care le-am făcut în templu sunt tot atât de valabile astăzi ca şi în ziua în care le-am făcut. Un legământ cu Dumnezeu este veşnic.
Să trăieşti în modul în care ne-a cerut Dumnezeu să trăim nu este uşor, dar mărturisesc că acest lucru este posibil. Trăind potrivit legămintelor noastre, noi putem dobândi încredere şi putere şi putem fi siguri că Tatăl Ceresc nu ne va părăsi niciodată. Avându-L alături de noi, putem face orice lucru (vezi Moroni 7:33).
Legămintele pe care le-am făcut la botez şi legămintele pe care le-am făcut în templu sunt tot atât de valabile astăzi ca şi în ziua în care le-am făcut.
Ilustraţii de Scott Greer