Biserica pune în practică principiile bunăstării în reconstrucţia Insulelor Filipine

La câteva luni după ce taifunul Haiyan a lovit Insulele Filipine în luna noiembrie a anului 2013, distrugând aproximativ 1.2 milioane de locuinţe şi ucigând mai multe de 6.200 de persoane, Biserica încă mai oferă sprijin, trecând de la ajutorul imediat în caz de calamitate la sprijin pe termen lung. Un succes notabil a fost faptul că voluntarii au învăţat să construiască case pentru cei care încă nu au un adăpost.

Următorii membri ai comunităţii care au fost afectaţi de furtună se numără printre multele persoane care şi-au exprimat recunoştinţa pentru ajutorul pe care l-au primit de la Biserică, chiar dacă nu sunt sfinţi din zilele din urmă:

• O femeie care s-a refugiat într-o capelă mormonă în timpul taifunului a aflat ulterior că locuinţa ei a fost distrusă când palmieri de cocos au căzut peste aceasta. Ea şi familia ei nu aveau resursele necesare pentru a o repara, dar voluntarii au ajutat-o să construiască o nouă casă şi, acum, ea ajută o altă familie să-şi construiască o casă. „Am învăţat să lucrez împreună cu cei care, de asemenea, se află în nevoie, pentru a ne putea reveni împreună în urma [taifunului]”, a spus ea.

• Un bărbat care şi-a pierdut slujba când locul unde lucra a fost distrus învaţă acum să construiască locuinţe pentru familia sa şi pentru alţii. „Ştim că trebuie să ne ajutăm unul pe celălalt pentru ca munca să poată fi terminată mai repede”, a spus el, adăugând că este recunoscător pentru eforturile Bisericii de a-i sprijini.

Episcopul care prezidează, Gary E. Stevenson, a spus că, atunci când îi ajutăm pe cei săraci şi nevoiaşi, „noi vedem, de asemenea, cum este pus în aplicare principiul bizuirii pe forţele proprii, iar acest lucru este uimitor”. Dânsul a spus: „Unul dintre lucrurile pe care încercăm să le facem este să oferim materiale în timp ce [beneficiarii] asigură forţa de muncă. Oricine care primeşte un adăpost lucrează, de asemenea, la construcţia acelui adăpost”.

Conducătorii locali ai Bisericii şi reprezentanţii umanitari se întâlnesc cu conducătorii locali ai comunităţii pentru a oferi instruire vocaţională şi atestate oamenilor care au învăţat tâmplărie. Resursele Fondului Permanent pentru Educaţie au fost folosite pentru a aduce 20 de meşteri tâmplari care să sprijine instruirea, iar 2.000 din cele 3.000 de case proiectate au fost deja terminate.

Ucenicii locali arată faptul că au învăţat construind 10 adăposturi pentru a primi atestate din partea guvernului şi o cutie cu unelte din partea Bisericii, dându-le astfel posibilitatea de a-şi căuta un loc de muncă bine plătit. Există o cerere atât de mare de muncitori în construcţii încât Serviciile de alinare catolice au fost de acord să angajeze sute de tâmplari instruiţi de Biserica SZU.

Episcopul Stevenson a spus că 500 de membri ai Bisericii au participat la o întrunire în care conducătorii ecleziastici au vorbit despre instruire şi atestare „şi, în timp ce aceste lucruri le erau descrise, ei au izbucnit în aplauze şi lacrimi, ştiind că vedeau o cale… de a avea grijă de familiile lor”.

Biserica a lucrat, de asemenea, cu alte câteva organizaţii caritabile, precum şi cu guvernul din Filipine, într-un efort continuu de a oferi mâncare, apă, provizii medicale, seturi de igienă personală, generatoare, seturi pentru adăposturi, seturi pentru gătit, echipament pentru pescuit şi seminţe pentru a fi plantate.

Biserica i-a învăţat pe oameni că cel mai eficient mod de a reacţiona în faţa dezastrelor este de a lucra la nivel local, cumpărând proviziile necesare din ţara afectată, cât mai aproape posibil de locul dezastrului. Acest lucru nu numai că reprezintă o asigurare că bunurile sunt potrivite pentru zonă, ci şi ajută la creşterea economiilor locale afectate.

Membrii din întreaga lume sunt încurajaţi să se roage pentru cei aflaţi în zonele calamitate care sunt departe de locul unde locuiesc şi să aibă în vedere posibilitatea de a-şi mări donaţiile de post sau de a oferi donaţii fondului umanitar al Bisericii.