Arătaţi-vă credinţa
Zi după zi, în drumul dumneavoastră către destinul etern, măriţi-vă credinţa. Proclamaţi-vă credinţa! Arătaţi-vă credinţa!
Dragi fraţi şi surori, ne exprimăm cele mai profunde sentimente de dragoste şi recunoştinţă faţă de dumneavoastră. Suntem recunoscători pentru că vă putem sluji.
Într-o recentă călătorie făcută cu avionul, pilotul nostru a anunţat că vom avea parte de turbulenţe în timpul coborârii şi că toţi pasagerii trebuie să-şi pună strâns centura de siguranţă. Aşa cum era de aşteptat, au fost turbulenţe. A fost foarte dificil. În cealaltă parte a culoarului şi cu câteva rânduri mai în spate, o femeie îngrozită a intrat în panică. Cu fiecare coborâre şi mişcare înfricoşătoare, ea ţipa. Soţul dânsei a încercat să o liniştească, dar nu a reuşit. Ţipetele puternice au continuat până când am trecut de zona cu turbulenţe şi am aterizat în siguranţă. În timpul în care a avut acea stare de anxietate, mi-a părut rău pentru dânsa. Deoarece credinţa este antidotul împotriva fricii, mi-am dorit în gând să îi pot întări credinţa.
Mai târziu, când pasagerii părăseau avionul, soţul femeii mi s-a adresat. El a spus: „Îmi pare rău pentru că soţia mea a fost atât de îngrozită. Singurul mod în care am putut să o liniştesc a fost să îi spun: «Vârstnicul Nelson este în acest avion, aşa că nu ai motive să îţi faci griji»”.
Nu sunt sigur că prezenţa mea în acel avion ar fi trebuit să îi ofere linişte, dar voi afirma că una dintre realităţile vieţii muritoare este faptul că ni se va pune la încercare şi la îndoială credinţa. Uneori, aceste încercări vin atunci când trecem prin ceea ce pare a fi o experienţă în care ne confruntăm cu moartea. Pentru această femeie înfricoşată, un avion care se mişcă violent a fost unul dintre acele momente în care aflăm cât de puternică ne este credinţa.
Când vorbim despre credinţă – credinţa care mută munţii din loc – nu vorbim despre credinţă în general, ci despre credinţa în Isus Hristos. Credinţa în Domnul Isus Hristos poate fi întărită pe măsură ce învăţăm despre El şi trăim conform religiei noastre. Doctrina lui Isus Hristos a fost concepută de Domnul pentru a ne ajuta să ne mărim credinţa. Totuşi, în limbajul de astăzi, cuvântul religie poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiţi.
Cuvântul religie înseamnă pur şi simplu „a face legătura cu” sau „a fi conectat cu” Dumnezeu.1 Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: Suntem noi puternic legaţi de Dumnezeu, astfel încât credinţa noastră să se vadă sau, de fapt, suntem noi legaţi de altceva? De exemplu, în dimineţile de luni am auzit conversaţii despre competiţii atletice profesioniste care au avut loc duminica. În cazul unora dintre aceşti fani pasionaţi, m-am întrebat dacă „religia” lor îi „va conecta” doar cu un fel de minge.
Ne putem întreba: În ce credem? Într-o echipă? Într-o marcă? Într-o celebritate? Chiar şi cele mai bune echipe pot pierde. Celebrităţile îşi pot pierde faima. Există doar Unul în care ne putem pune credinţa cu încredere şi acela este Domnul Isus Hristos. Şi trebuie să vă arătaţi credinţa!
Dumnezeu a declarat în prima dintre cele zece porunci ale Sale: „Să nu ai alţi dumnezei afară de mine”2. De asemenea, El a spus: „Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme”3. Totuşi, atât de mulţi oameni se uită la extrasele lor de cont pentru a găsi pace sau caută oameni care să le fie modele de urmat.
Medicii, academicienii şi politicienii sunt deseori supuşi unui test de credinţă. În încercarea de a-şi atinge scopurile, se va şti care este religia lor sau nu? Sunt ei legaţi de Dumnezeu sau de un om?
Am avut parte de un astfel de test cu decenii în urmă, când unul dintre colegii mei de la facultatea de medicină m-a mustrat pentru că nu am reuşit să separ cunoştinţele mele profesionale de convingerile mele religioase. El mi-a cerut să nu le îmbin. Cum puteam să fac acest lucru? Adevărul este adevăr! Nu este divizibil şi nicio parte a acestuia nu poate fi lăsată deoparte.
Fie că aflăm adevărul din cercetările unui laborator ştiinţific sau prin revelaţie, adevărul vine de la Dumnezeu. Adevărul este o parte a Evangheliei lui Isus Hristos.4 Totuşi, mi s-a cerut să îmi ascund credinţa. Nu am fost de acord cu cerinţa colegului meu. Mi-am arătat credinţa!
În toate activităţile profesionale, este necesar să se respecte standarde riguroase cu privire la precizie. Învăţaţii îşi preţuiesc libertatea de exprimare. Dar libertatea deplină nu este posibilă dacă o parte din cunoştinţele unei persoane sunt declarate „inacceptabile” de regulile oamenilor.
Adevărul spiritual nu poate fi ignorat – mai ales poruncile divine. Ţinerea poruncilor divine aduce cu sine binecuvântări de fiecare dată! Încălcarea poruncilor divine aduce cu sine pierderea binecuvântărilor de fiecare dată!5
Problemele abundă în această lume deoarece aceasta este populată de oameni imperfecţi. Scopurile şi dorinţele lor sunt puternic influenţate de credinţa sau lipsa lor de credinţă. Mulţi pun alte priorităţi înaintea lui Dumnezeu. Unii pun la îndoială relevanţa religiei în vremurile moderne. Aşa cum a fost în fiecare perioadă de timp, şi astăzi sunt persoane care batjocoresc sau critică exercitarea liberă a religiei. Unii chiar dau vina pe religie pentru multe dintre problemele lumii. Fără îndoială, au existat perioade în care au fost comise atrocităţi în numele religiei. Dar a trăi conform religiei curate a Domnului, care înseamnă a te strădui să devii un ucenic adevărat a lui Isus Hristos, reprezintă un mod de viaţă şi un angajament zilnic care va oferi îndrumare divină. În timp ce trăiţi conform religiei dumneavoastră, vă exercitaţi credinţa. Vă arătaţi credinţa.
Domnul a ştiut că ai Săi copii vor trebui să înveţe cum să-L găsească. „Pentru că strâmtă este poarta”, a spus El, „şi îngustă este calea care duce la exaltare … şi puţini sunt aceia care o găsesc”6.
Scripturile ne oferă unul dintre cele mai bune moduri de a găsi şi de a continua să facem lucrurile care trebuie. Cunoaşterea scripturilor ne oferă, de asemenea, protecţie preţioasă. De exemplu, de-a lungul istoriei, infecţii precum „febra puerperală” a cauzat moartea multor mame şi bebeluşi inocenţi. Totuşi, în Vechiul Testament se găsesc consemnate principiile corecte ale modului în care trebuie trataţi pacienţii infectaţi, scrise acum mai bine de 3.000 de ani!7 Multe persoane au pierit deoarece căutarea cunoaşterii de către om a dus la neascultarea cuvântului Domnului!
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, ce pierdem în viaţă dacă „[învăţăm] întotdeauna, [dar] nu [ajungem] niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului”?8 Putem dobândi multe cunoştinţe din scripturi şi inspiraţie rugându-ne cu credinţă.
Făcând acest lucru, vom primi ajutor pentru a putea lua decizii în fiecare zi. Mai ales când legile oamenilor sunt create şi impuse, legile lui Dumnezeu trebuie să fie mereu standardul nostru. Când avem de-a face cu lucruri controversate, mai întâi trebuie să căutăm îndrumare de la Dumnezeu.
Trebuie „[să facem] ca toate scripturile să ni se aplice nouă, pentru ca ele să fie spre folosul şi învăţătura noastră”9. Pericolul este la pândă în momentele în care încercăm să ne detaşăm folosind expresii precum „viaţa mea privată” sau chiar „cel mai bun comportament al meu”. Dacă cineva încearcă să-şi împartă viaţa astfel, acea persoană nu va putea să atingă niciodată cel mai înalt nivel al integrităţii personale – niciodată nu va putea să devină cu adevărat ceea ce ar putea deveni.
Ispita de a fi popular poate face ca opinia publică să primeze în faţa cuvântului lui Dumnezeu. Campaniile politice şi strategiile de marketing folosesc foarte mult sondajele de opinie ale publicului pentru a-şi contura planurile. Rezultatele acestor sondaje sunt informative. Dar nu pot fi folosite ca motive pentru a justifica nesupunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu! Chiar dacă „toţi fac acelaşi lucru”, ceea ce este greşit nu este niciodată corect. Răul, greşeala şi întunericul nu vor reprezenta niciodată adevărul, chiar dacă sunt populare. Un avertisment din scripturi spune: „Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric”10.
După Primul Război Mondial, un cântec mai degrabă scabros a devenit popular. Promovând imoralitatea, jura că 50 de milioane de persoane nu se pot înşela. Dar, de fapt, 50 de milioane de persoane se pot înşela – cu adevărat înşela. Viaţa imorală este totuşi viaţă imorală în ochii lui Dumnezeu, care într-o zi ne va judeca toate faptele şi dorinţele noastre.11
Comparaţi frica şi lipsa de credinţă atât de răspândite, în lume, astăzi cu credinţa şi curajul iubitei mele fiice, Emily, care acum trăieşte de cealaltă parte a vălului. În timp ce viaţa i se scurgea din trupul acaparat de cancer, abia mai putea vorbi. Dar, cu un zâmbet pe chip, ea mi-a spus: „Tăticule, nu îţi face griji pentru mine. Ştiu că totul va fi bine!” Emily îşi arăta credinţa – foarte făţiş – în acel moment delicat, exact când aveam cea mai mare nevoie.
Această tânără şi frumoasă mamă a cinci copii avea credinţă deplină în Tatăl ei Ceresc, în planul Său şi în bunăstarea eternă a familiei ei. Ea avea o legătură puternică cu Dumnezeu. Ea era pe deplin credincioasă legămintelor făcute cu Domnul şi cu soţul ei. Îşi iubea copiii, dar era împăcată, în ciuda faptului că, în curând, avea să se despartă de ei. Avea credinţă în viitorul ei, dar şi al lor, deoarece ea avea credinţă în Tatăl nostru Ceresc şi în Fiul Său.
În 1986, preşedintele Thomas S. Monson a spus: „Desigur că vom înfrunta frică, vom fi ridiculizaţi şi ne vom confrunta cu opoziţie. Haideţi să avem curajul de a nu ţine cont de ceea ce spun majoritatea oamenilor, de a ne apăra principiile. Curajul, nu compromisul, este cel care ne aduce aprobarea lui Dumnezeu… Amintiţi-vă că toţi oamenii au temeri, dar cei care îşi înfruntă temerile cu [credinţă] au, de asemenea, curaj”12.
Sfatul preşedintelui Monson va fi întotdeauna adevărat! Astfel că vă implor, dragii mei fraţi şi dragile mele surori: Zi după zi, în drumul dumneavoastră către destinul etern, măriţi-vă credinţa. Proclamaţi-vă credinţa! Arătaţi-vă credinţa!13
Mă rog pentru ca dumneavoastră să aveţi o legătură puternică cu Dumnezeu, pentru ca adevărurile Sale eterne să rămână adânc întipărite în inima dumneavoastră. Şi mă rog ca, de-a lungul vieţii dumneavoastră, să vă arătaţi credinţa! În numele lui Isus Hristos, amin.