Dormiţi în timpul restaurării?
Nu ne putem dedica doar pe jumătate acestei lucrări sacre, deoarece este prea mult în joc pentru noi ca indivizi, familii şi ca Biserică a lui Hristos.
Cu aproximativ 200 de ani în urmă, nuvela americană „Rip Van Winkle” a devenit faimoasă peste noapte. Personajul principal, Rip, este un bărbat fără ambiţii care se pricepe foarte bine să evite două lucruri: munca şi pe soţia lui.
Într-o zi, în timp ce se plimbă prin munţi împreună cu câinele său, dă de un grup de bărbaţi îmbrăcaţi ciudat care beau şi se veselesc. După ce bea din alcoolul lor, Rip se simte obosit şi îşi închide ochii pentru un moment. Când îşi deschide ochii, spre surprinderea sa, câinele nu mai este acolo, puşca sa este ruginită şi are barbă lungă.
Când Rip se întoarce în satul său observă că totul s-a schimbat. Soţia sa a murit, prietenii săi nu mai sunt şi portretul regelui George al III-lea din tavernă a fost înlocuit cu cel al unei persoane pe care nu o cunoaşte – generalul George Washington.
Rip Van Winkle a dormit timp de 20 de ani! Şi, în acest timp, a ratat cel mai important moment din istoria ţării sale – a dormit în timpul Revoluţiei americane.
În mai 1966, Dr. Martin Luther King jr. a folosit această povestire în cadrul discursului său „Nu dormiţi în timpul revoluţiei”1.
Astăzi, aş dori să vorbesc despre acelaşi subiect şi adresez această întrebare tuturor acelora care deţin preoţia lui Dumnezeu: dormiţi în timpul restaurării?
Noi trăim în perioada restaurării
Uneori ne gândim la restaurarea Evangheliei ca fiind finalizată şi ca făcând parte din trecut – Joseph Smith a tradus Cartea lui Mormon, a primit cheile preoţiei, Biserica a fost organizată. În realitate, restaurarea este un proces continuu; noi trăim în perioada restaurării. Ea include „tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre” şi „multe lucruri măreţe şi importante” pe care „El le va revela”2. Dragi fraţi, evenimentele extraordinare care au loc astăzi fac parte din acea perioadă de pregătire despre care s-a profeţit şi care se va încheia cu A Doua Venire glorioasă a Salvatorului nostru, Isus Hristos.
Aceasta este una dintre perioadele cele mai remarcabile din istoria lumii! Profeţii din vechime şi-au dorit foarte mult să vadă zilele noastre.
Când viaţa noastră pe pământ se va sfârşi, ce experienţe vom putea împărtăşi cu privire la contribuţia noastră în această perioadă importantă şi la înaintarea lucrării Domnului? Vom putea spune că ne-am suflecat mânecile şi am lucrat cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria? Sau va trebui să recunoaştem că doar am fost observatori?
Cred că există numeroase motive pentru care nu ne implicăm în clădirea împărăţiei lui Dumnezeu. Permiteţi-mi să menţionez trei motive majore. Pe măsură ce fac acest lucru, vă invit să vă gândiţi dacă acestea vi se aplică. Dacă vedeţi că există loc de mai bine, vă rog să vă gândiţi ce puteţi face pentru a vă schimba în bine.
Egoismul
Primul este egoismul.
Cei care sunt egoişti se gândesc înainte de toate la propriile interese şi plăceri. Întrebarea de bază în cazul unei persoane egoiste este: „Ce câştig eu din asta?”.
Dragi fraţi, sunt sigur că observaţi că această atitudine este, în mod clar, în opoziţie cu atitudinea de care avem nevoie pentru a clădi împărăţia lui Dumnezeu.
Când alegem să fim egoişti, în loc să oferim slujire altruistă, propria recunoaştere şi plăcere devin priorităţile noastre.
Generaţiile trecute s-au confruntat cu diferite forme de egoism şi narcisism, iar în zilele noastre avem chiar mai multe. Este o coincidenţă că Oxford Dictionary a declarat de curând că „selfie” este cuvântul anului?3
În mod natural, noi toţi dorim să fim apreciaţi şi nu este deloc rău să ne relaxăm sau să ne distrăm. Dar atunci când căutarea „[câştigurilor şi preamăririi] de la lume”4 devine baza motivaţiei noastre, vom pierde experienţele care aduc mântuire şi bucurie şi care vin atunci când ne dedicăm lucrării Domnului.
Care este remediul?
Răspunsul, ca întotdeauna, se găseşte în cuvintele lui Hristos:
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui”5.
Cei care îşi dau, din toată inima, viaţa Salvatorul nostru şi Îi slujesc lui Dumnezeu şi aproapelui, descoperă bogăţiile şi bucuriile vieţii de care cei egoişti nu se vor bucura niciodată. Cei altruişti se oferă pe ei înşişi. Acestea pot fi mici acte de caritate care pot avea o mare influenţă înspre bine: un zâmbet, un salut, o îmbrăţişare, timp petrecut ascultând pe cineva, un cuvânt de încurajare sau un gest de dragoste. Toate aceste acte de bunătate pot schimba inimi şi vieţi. Când profităm de ocaziile nelimitate de a-l iubi şi sluji pe aproapele nostru, incluzându-i aici pe soţul sau soţia şi familia, capacitatea noastră de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a sluji altora va creşte.
Cei care slujesc altora nu vor dormi în timpul restaurării.
Dependenţe
Un alt motiv pentru care dormim în timpul acestei perioade importante din istoria lumii îl reprezintă dependenţele.
Dependenţele apar în mod subtil. Dependenţele sunt fapte mici care, repetate în mod continuu, se transformă în obiceiuri care ne controlează. Obiceiurile negative pot deveni dependenţe.
Aceste dependenţe care ne controlează pot avea diferite forme precum pornografia, alcoolul, sexul, drogurile, tutunul, jocurile de noroc, mâncarea, munca, Internetul sau realităţile virtuale. Satana, inamicul nostru comun, are multe metode prin care ne privează de potenţialul nostru divin de a ne îndeplini misiunea în împărăţia Domnului.
Tatăl nostru Ceresc Se întristează când vede că fiii Săi nobili permit dependenţelor devastatoare să îi încătuşeze.
Dragi fraţi, deţinem preoţia eternă a Dumnezeului Atotputernic. Suntem, cu adevărat, fiii Celui Prea Înalt şi suntem înzestraţi cu potenţial foarte mare. Noi am fost creaţi pentru a ne atinge potenţialul. Nu am fost creaţi pentru ca potenţialul nostru să fie limitat din cauza dorinţelor lumeşti şi să fie controlat de dependenţe create de noi înşine.
Care este remediul?
Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem este că dependenţele sunt mai uşor de prevenit decât de tratat. Salvatorul a spus: „Nu îngăduiţi ca vreuna dintre acestea să intre în inima voastră”6.
Cu câţiva ani în urmă, eu şi preşedintele Thomas S. Monson am avut ocazia de vedea Air Force One – minunatul avion care îl transportă pe preşedintele Statelor Unite. Serviciile Secrete ne-au verificat meticulos şi am zâmbit un pic când agenţii l-au verificat pe dragul nostru profet înainte de a ne urca în avion.
Apoi, pilotul care se afla la comanda avionului m-a invitat să mă aşez în scaunul căpitanului. A fost o experienţă minunată să stau din nou la cârma unui avion minunat, asemănător celui pe care l-am pilotat timp de mulţi ani. În acel moment mi-au venit în inimă şi în minte amintiri privind zborurile peste oceane şi continente. Mi-am imaginat decolări şi aterizări în aeroporturi în toată lumea.
Fără să mă gândesc, mi-am pus mâinile pe cele patru acceleratoare ale avionului 747. Chiar în acel moment, am auzit în spatele meu un glas drag şi uşor de recunoscut – glasul lui Thomas S. Monson.
„Dieter”, a spus el, „nici să nu te gândeşti.”
Nu recunosc nimic, dar cred că preşedintele Monson mi-a citit gândurile.
Când suntem tentaţi să facem ceva ce nu ar trebui să facem, haideţi să ascultăm avertizările membrilor familiei, prietenilor, profetului preaiubit şi întotdeauna pe cele ale Salvatorului.
Cea mai bună apărare împotriva dependenţelor este să nu începem niciodată.
Dar ce se întâmplă cu cei care deja au anumite dependenţe?
Vrem să ştiţi, în primul rând, că există speranţă. Căutaţi ajutorul celor dragi, al conducătorilor Bisericii şi al consilierilor profesionişti. Biserica oferă ajutor pentru a scăpa de dependenţe prin intermediul conducătorilor locali ai Bisericii, Internet7 şi, în unele zone, prin Serviciile SZU pentru familie.
Amintiţi-vă întotdeauna, că având ajutorul Salvatorului, puteţi scăpa de dependenţe. Poate fi o cale lungă, dificilă, dar Domnul nu va renunţa niciodată la dumneavoastră. El vă iubeşte. Isus Hristos a înfăptuit ispăşirea pentru a vă ajuta să vă schimbaţi, pentru a vă elibera din captivitatea păcatului.
Cel mai important lucru este să continuăm să încercăm – uneori este nevoie de câteva încercări până când reuşim. Deci, nu renunţaţi. Continuaţi să aveţi credinţă. Rămâneţi aproape de Domnul şi El vă va da puterea de a vă salva. El vă va elibera.
Dragii mei fraţi, ţineţi-vă departe de obiceiuri care ar putea duce la dependenţe. Cei care vor sta departe vor putea să-şi dedice inima, sufletul, cugetul şi tăria pentru a-I sluji lui Dumnezeu.
Ei nu vor dormi în timpul restaurării.
Priorităţi concurente
Un al treilea obstacol care ne împiedică să ne implicăm în totalitate în această lucrare este reprezentat de priorităţile concurente cu care ne confruntăm. Unii dintre noi ne simţim ca un car tras de o mulţime de animale, fiecare trăgând într-o altă direcţie. Se depune foarte mult efort, dar carul nu se mişcă.
Deseori depunem mult efort pentru un hobby, un sport, interese vocaţionale sau discuţii politice sau în comunitate. Toate aceste lucruri pot fi bune şi onorabile, dar ne lasă ele fără timp şi energie pentru priorităţile noastre cele mai importante?
Care este remediul?
Încă o dată, găsim răspunsul în cuvintele Salvatorului:
„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”8.
Toate celelalte lucruri trebuie să le punem după aceste două mari priorităţi.
Chiar şi în slujirea în Biserică, este uşor să petrecem foarte mult timp făcând lucrurile care trebuie, dar fără a o face din inimă.
Dragi fraţi, noi, în calitate de deţinători ai preoţiei, ne-am angajat să fim un popor care-L iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru şi care este dornic să-şi arate dragostea prin vorbă şi fapte. Aceasta este esenţa calităţii de ucenic a lui Isus Hristos.
Cei care trăiesc conform acestor principii nu vor dormi în timpul restaurării.
Un apel să ne trezim
Apostolul Pavel a scris: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina”9.
Dragi prieteni, doresc să ştiţi că sunteţi fiii luminii.
Nu fiţi egoişti! Nu vă îngăduiţi obiceiuri care să ducă la dependenţe! Nu îngăduiţi ca priorităţi concurente să vă distragă şi să vă facă să vă simţiţi indiferenţi cu privire la ucenicie şi la slujirea nobilă în cadrul preoţiei!
Nu ne putem dedica doar pe jumătate acestei lucrări sacre, deoarece este prea mult în joc pentru noi ca indivizi, familii şi ca Biserică a lui Hristos.
A fi ucenic al lui Isus Hristos înseamnă a depune efort nu doar o dată pe săptămână sau o dată pe zi. Este un efort constant.
Promisiunea Domnului oferită deţinătorilor Săi demni ai preoţiei este prea cuprinzătoare pentru a putea fi înţeleasă în întregime.
Cei care sunt fideli Preoţiei aaronice şi Preoţiei lui Melhisedec şi îşi îndeplinesc cu sârguinţă chemările „sunt sfinţiţi prin Spirit pentru înnoirea trupurilor lor”. De aceea, tot ce are Tatăl nostru le va fi dat lor.10
Depun mărturie că puterea de curăţare a ispăşirii lui Isus Hristos şi puterea de transformare a Duhului Sfânt pot vindeca şi salva omenirea. Este privilegiul nostru, datoria noastră sacră şi bucuria noastră să urmăm chemarea Salvatorului, să-L urmăm pe El cu tot cugetul şi din toată inima. Fie ca noi să ne „[scuturăm] lanţurile cu care [suntem] legaţi şi [să ieşim] afară din obscuritate şi [să ne ridicăm] din ţărână”11.
Fie ca noi să fim treji şi să nu obosim să facem bine, deoarece „punem temelia unei mari lucrări”12, pregătim întoarcerea Salvatorului. Dragi fraţi, când adăugăm lumina exemplului nostru ca o mărturie la frumuseţea şi puterea adevărului restaurat, nu vom dormi în timpul restaurării. Depun mărturie despre aceasta şi vă las binecuvântarea mea, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.