„Lăsați-L pe Domnul să vă îndrume viața”, Liahona, sept. 2022.
Tineri adulți
Lăsați-L pe Domnul să vă îndrume viața
Nu puteam vedea întotdeauna cum se vor rezolva lucrurile, dar când am acționat cu credință, Domnul m-a binecuvântat.
Religia nu era populară în gospodăria mea când eram copil – deși părinții mei fuseseră foarte religioși aproape toată viața lor, diagnosticul cu o boală terminală al tatălui meu, printre alte încercări, i-a făcut să părăsească religia în care au fost crescuți. Aveam patru ani când el a murit de cancer și eram, de asemenea, cel mai mic dintre cei 13 copii ai săi, iar mamei mele, văduvă, nu-i venea să creadă că Dumnezeu a permis ca așa ceva să se întâmple în familia noastră.
Dar, când aveam 14 ani, am simțit că lipsește ceva din viața mea. Mă întrebam dacă aveam un scop mai măreț pe care nu-l cunoșteam. M-am simțit ca Joseph Smith, deoarece „mintea mea a fost cuprinsă de reflecții serioase și de mari neliniști” (Joseph Smith – Istorie 1:8). Deși nu auzisem niciodată de Joseph Smith la acea vreme, am început o căutare foarte asemănătoare cu a lui în timp ce mergeam la multe biserici în speranța că voi găsi adevărul.
Și l-am găsit când, într-o zi, am văzut doi tineri în costum mergând la casa vecinului meu. Am fost curios și i-am întrebat dacă puteam veni la întâlnirea lor. După ce am primit aprobarea mamei mele, am început discuțiile cu misionarii și, în cele din urmă, m-am alăturat Bisericii.
Faptul de a mă alătura Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă m-a ajutat să-mi găsesc scopul, mai ales în anii când eram tânăr adult, când a trebuit să iau o mulțime de hotărâri cu care oamenii din jurul meu nu erau de acord. Dar, deși aveam un scop și o îndrumare, nu eram întotdeauna sigur cum se vor rezolva lucrurile.
Totuși, când m-am confruntat cu lucruri necunoscute și incertitudini și cu atât de multe schimbări, îndrumarea Tatălui Ceresc a fost constantă când m-am întors către El. Am învățat câteva moduri de a mă bizui pe El și pe credința mea care m-au ajutat să merg înainte și să continui să-mi găsesc scopul.
Să mergem înainte cu o misiune
La vârsta la care majoritatea colegilor mei se pregăteau să meargă la facultate, eu am înțeles că voiam să merg în misiune. În Chile, fiecare trebuie să dea un test înainte de a merge la universitate. Acest test avea loc odată pe an, așa că, dacă mergeam în misiune, nu numai că îmi amânam educația timp de doi ani, ci trebuia să aștept încă un an pentru a merge la școală după aceea.
Familia mea, în special mama mea, se opunea să plec în misiune. Pentru ea era foarte important să primesc o educație universitară. Dar am crezut că Domnul mă va ajuta să fac ceea ce era necesar, așa că, rugându-mă, am început oricum să mă pregătesc.
Când episcopul meu a venit la mine acasă cu formularele pentru misiune și a cerut semnătura mamei mele, ea a fost surprinsă; nu îi spusesem că voi merge mai departe cu acest lucru. A fost nevoie de un pic de convingere, dar Domnul i-a înmuiat inima și a ajutat-o să înțeleagă că doream să slujesc.
Evanghelia mi-a oferit asigurarea că făceam ceea ce este drept, dar doar mergând înainte, pas cu pas, cu credință – chiar cu toate întrebările și incertitudinile mele – am continuat să progresez.
A urmat revelație după revelație
Întoarcerea acasă din misiune a însemnat, de asemenea, întoarcerea în nesiguranță. Când am căutat îndrumare de la Tatăl Ceresc prin rugăciune și post, am primit revelația că trebuia să mă mut în Statele Unite și să merg la Universitatea Brigham Young, ceea ce părea aproape imposibil.
Am făcut tot ce am putut și am făcut următorii cei mai buni pași. Uneori simțeam ca și când nu aș fi ajuns nicăieri – lucram cât de mult puteam, dar nu știam cu siguranță că eforturile mele aveau să mă ajute să-mi ating obiectivele. Totuși, obiectivul meu principal era să urmez ceea ce Domnul dorea să fac și acel obiectiv era prețios pentru mine.
Când am făcut aceste eforturi, într-o zi, m-am simțit inspirat să mă îndrept spre bunul meu prieten care era din Statele Unite și care locuia în orașul meu natal. Nu știam cum aveau să se termine lucrurile în acel moment – m-am îndreptat într-acolo doar pentru că Spiritul mă îndrumase – dar prietenul meu și tatăl său au ajuns să fie un factor esențial în a mă ajuta să știu ce să fac pentru a solicita și a obține viza necesară pentru a studia la BYU. Cu ajutorul lor și cu sacrificii extraordinare făcute de mama mea pentru a plăti călătoria mea, am ajuns acolo. A fost un miracol.
Viața mea a continuat să progreseze în același mod. Voi face tot ce pot și, apoi, voi primi inspirație pentru fiecare lucru lucru, pe rând, privind ceea ce ar trebui să fac în continuare. În acest fel, mi-am găsit un loc de muncă la centrul de pregătire a misionarilor, am găsit modalități de a plăti taxele de școlarizare, am hotărât să merg și la o specializare și, în cele din urmă, am absolvit și m-am căsătorit.
Răspunsurile pe care le-am primit nu au fost întotdeauna imediate și nu am primit niciodată un plan perfect detaliat, dar am primit asigurări că Domnul era mulțumit de direcția în care mă îndreptam.
Când revelația nu are sens
Câțiva ani mai târziu, am învățat cât de important este sacrificiul pentru a trăi potrivit Evangheliei. Dacă dorim ca Domnul să ne ofere scop și îndrumare, trebuie să fim dornici să primim acea îndrumare.
După școală, lucrurile nu au mers conform planului privind compania pentru care lucram, așadar soția mea și cu mine am avut două alegeri: să stăm în Statele Unite sau să ne întoarcem în Chile. Amândoi am simțit clar că trebuia să ne întoarcem în Chile. Poate părea normal să dorim să ne întoarcem acasă, dar acest lucru s-a petrecut într-un moment foarte greu. Nu existau multe locuri de muncă în Chile. Aveam probleme cu vânzarea casei noastre. Din punct de vedere financiar și logistic, nu era cel mai intuitiv lucru pe care îl puteam face; chiar și familiile noastre s-au gândit că nu eram înțelepți.
Ce faceți când revelația intră în contradicție cu rațiunea? Deși a fost greu, soția mea și cu mine știam ce să facem. Ne-am amintit că Evanghelia ne adusese până în acel moment. Fără Domnul, nu aș fi avut inspirația care m-a ajutat să slujesc în misiune, să-mi primesc educația și să o întâlnesc pe soția mea. Trebuia doar să avem încredere că, oricare ar fi motivele, era nevoie de noi în Chile.
Am lăsat casa noastră episcopului pentru a putea fi închiriată până când putea s-o vândă și ne-am mutat. A fost dificil, dar am avut parte de atât de multe binecuvântări și miracole când am dat ascultare chemării Domnului. Domnul știe unde este nevoie de noi și unde putem sluji cel mai bine scopurilor Sale și El ne binecuvântează pentru supunerea noastră.
Găsirea soluțiilor cu Domnul
Sper că tinerii adulți de astăzi vor urma exemplul fratelui lui Iared. Deși iarediții știau că trebuiau să călătorească spre pământul făgăduit, nu știau cu exactitate cum aveau să ajungă acolo. Când fratele lui Iared „a chemat numele Domnului” (Eter 2:15), El i-a oferit câteva soluții. Domnul i-a spus să construiască corăbii și i-a oferit îndrumare despre cum să asigure aerul celor din corăbii.
Însă Domnul l-a întrebat pe fratele lui Iared: „Ce vrei tu să fac Eu pentru ca voi să aveți lumină în corăbiile voastre?” (Eter 2:23). În loc să-i spună fratelui lui Iared exact ce să facă, Domnul i-a cerut să meargă și să găsească propria soluție.
Așa a funcționat viața mea. Uneori, Domnul îmi dă instrucțiuni clare. Alteori, El așteaptă ca eu să merg la El cu propriile mele idei. Totuși, în orice situație, este esențial ca eu să-L implic în acel proces. Postul, rugăciunea și sfătuirea cu Domnul sunt pași necesari pentru oricine încearcă să ia hotărâri cu privire la viața lui.
Pentru toți tinerii adulți care caută un scop sporit, ofer acest sfat: întoarceți-vă către Domnul pentru revelație personală. Citiți frecvent binecuvântarea voastră patriarhală. Și fiți dornici să sacrificați lucrurile mai puțin importante din viața voastră dacă Domnul vă spune că El are un scop mai mare pentru voi.
Îl iubesc pe Domnul. Evanghelia înseamnă totul pentru mine. Știu că Domnul vede potențialul vostru și dorește să vă ajute să vă îndepliniți scopul divin.