Istoria Bisericii
Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo

„Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo”, Eseuri despre subiecte din Evanghelie (2016)

„Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo”, Eseuri despre subiecte din Evanghelie

Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo

Sfinții din zilele din urmă cred că monogamia – căsătoria dintre un bărbat și o femeie – este legea stabilită de Domnul pentru căsătorie.1 În vremurile biblice, Domnul a poruncit unor oameni din poporul Său să practice căsătoria pluralistă – căsătoria dintre un bărbat și mai mult de o femeie.2 Și câțiva membri din perioada de început a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au primit și s-au supus acestei porunci date prin profeții lui Dumnezeu.

După ce a primit o revelație în care i se poruncea să practice căsătoria pluralistă, Joseph Smith s-a căsătorit cu mai multe soții și a prezentat practica apropiaților săi. Acest principiu a fost printre cele mai dificile aspecte ale restaurării – pentru Joseph în mod personal, dar și pentru alți membri ai Bisericii. Căsătoria pluralistă a testat credința și a provocat controverse și opoziție. Inițial, doar câțiva sfinți din zilele din urmă au fost de acord cu restaurarea unei practici de pe vremea Bibliei care era pe deplin contrară cu ceea ce simțeau că este corect. Dar, mai târziu, mulți au depus mărturie despre experiențele spirituale puternice care i-au ajutat să-și învingă șovăielile și le-au dat curaj să accepte această practică.

Deși Domnul le-a poruncit să adopte – și, mai târziu, să nu mai practice – căsătoria pluralistă în zilele din urmă, El nu le-a dat instrucțiuni precise despre cum să se supună poruncii. Schimbările sociale și culturale importante includ, deseori, neînțelegeri și dificultăți. Conducătorii și membrii Bisericii au trecut prin aceste încercări pe măsură ce s-au supus poruncii practicării căsătoriei pluraliste și, din nou, mai târziu, pe măsură ce au lucrat pentru a opri această practică după ce președintele Bisericii, Wilford Woodruff, a emis în anul 1890 o declarație inspirată, cunoscută sub numele de Manifest, care a dus la încetarea practicii căsătoriei pluraliste în Biserică. De-a lungul tuturor acestor lucruri, conducătorii și membrii Bisericii au căutat să se supună voinței lui Dumnezeu.

Nu se cunosc multe detalii despre practicarea căsătoriei pluraliste în perioada de început. Căsătoria pluralistă a fost prezentată treptat în rândul sfinților din perioada de început, iar cei care o practicau au fost rugați să nu dezvăluie ceea ce fac. Ei nu au vorbit despre experiențele lor în mod public și nu au scris despre acestea decât după ce sfinții din zilele din urmă s-au mutat în Utah și conducătorii Bisericii au recunoscut în mod public această practică. Înregistrările istorice despre căsătoria pluralistă din perioada de început sunt, așadar, puține: câteva înregistrări din aceea perioadă oferă detalii, iar consemnările de mai târziu nu sunt întotdeauna de încredere. Câteva ambiguități vor însoți mereu cunoașterea noastră despre acest subiect. Precum cei care au luat parte la această practică, noi „vedem ca într-o oglindă în chip întunecos” și ni se cere să înaintăm având credință.3

Începutul căsătoriei pluraliste din Biserică

Revelația despre căsătoria pluralistă nu a fost scrisă până în anul 1843, dar primele versete sugerează că o parte din aceasta a reieșit din studiul lui Joseph Smith al Vechiului Testament din anul 1831. Oamenii care îl cunoșteau bine pe Joseph au spus că a primit revelația în aceea perioadă.4 Revelația, consemnată în Doctrină și legăminte 132, afirmă că Joseph s-a rugat pentru a ști de ce le-a permis Dumnezeu lui Avraam, Isaac, Iacov, Moise, David și Solomon să aibă mai multe soții. Domnul i-a răspuns că El le-a poruncit ca ei să urmeze această practică.5

Sfinții din zilele din urmă au înțeles că trăiau în zilele din urmă, în ceea ce revelațiile numeau „dispensația plenitudinii timpurilor”6. Principiile din vechime – precum profeții, preoția și templele – aveau să fie restaurate pe pământ. Căsătoria pluralistă a fost una dintre acele principii din vechime.

Poligamia a fost permisă timp de milenii în multe culturi și religii, dar, cu câteva excepții, a fost respinsă în culturile occidentale.7 În perioada lui Joseph Smith, monogamia era singura formă legală de căsătorie în Statele Unite. Joseph știa că practicarea căsătoriei pluraliste avea să stârnească opoziție publică. După ce a primit porunca, el le-a spus câtorva apropiați despre aceasta, dar nu a împărtășit această învățătură la scară largă în anii 1830.8

Când Dumnezeu ne poruncește să facem un lucru dificil, El trimite uneori alți mesageri pentru a încuraja poporul Său să se supună. În mod consecvent cu acest model, Joseph le-a spus apropiaților că un înger i s-a arătat de trei ori între anii 1834 și 1842 și i-a poruncit să continue să practice căsătoria pluralistă când el a ezitat să meargă mai departe. În timpul celei de-a treia și ultimei apariții, îngerul a venit cu sabia scoasă, amenințându-l pe Joseph că va fi distrus dacă nu merge înainte și nu se supune poruncii întocmai.9

Dovezile parțiale sugerează că Joseph Smith a acționat potrivit primei porunci date de înger căsătorindu-se cu o altă soție, Fanny Alger, în Kirtland, Ohio, la mijlocul anilor 1830. Câțiva sfinți din zilele din urmă care au locuit în Kirtland au raportat decenii mai târziu că Joseph Smith s-a căsătorit cu Alger, care locuia și muncea în gospodăria familiei Smith, după ce a obținut acordul ei și al părinților ei.10 Nu se știu foarte multe lucruri despre această căsătorie și nu se știe nimic despre discuțiile pe care Joseph și Emma le-au avut despre Alger. După ce căsătoria cu Alger s-a terminat cu separarea lor, se pare că Joseph a dat la o parte subiectul căsătoriei pluraliste până la momentul în care Biserica s-a mutat în Nauvoo, Illinois.

Căsătoria pluralistă și căsătoria eternă

Aceeași revelație care predica despre căsătoria pluralistă era parte a unei revelații mai mari date lui Joseph Smith – și anume că o căsătorie poate dura dincolo de moarte și că o căsătorie eternă era esențială pentru a moșteni plenitudinea pe care Dumnezeu o dorește pentru copiii Săi. Începând cu anul 1840, Joseph Smith l-a învățat pe apostolul Parley P. Pratt, în secret, că „ordinea cerească” îi permiteau lui Pratt și soției sale să fie împreună „pentru timp și toată eternitatea”11. Joseph a predicat, de asemenea, că bărbați ca Pratt – care s-a recăsătorit după moartea primei sale soții – puteau să se căsătorească (sau să fie pecetluiți) cu soțiile lor pentru toată eternitatea, în condițiile potrivite.12

Pecetluirea unui soț și a unei soții pentru eternitate a devenit posibilă prin intermediul restaurării cheilor preoției și rânduielilor. Pe 3 aprilie 1836, profetul Ilie din Vechiul Testament i s-a arătat lui Joseph Smith și Oliver Cowdery în Templul Kirtland și a restaurat cheile preoției necesare pentru a înfăptui rânduieli pentru cei aflați în viață și pentru cei decedați, inclusiv pentru a pecetlui familii pentru totdeauna.13 Căsătoriile înfăptuite cu autoritatea preoției puteau să-i lege pe oameni de cei dragi pentru eternitate cu condiția ca aceștia să fie drepți; căsătoriile înfăptuite fără această autoritate aveau să se termine odată cu moartea.14

Căsătoriile înfăptuite cu autoritatea preoției însemnau că procrearea copiilor și perpetuarea familiilor aveau să continue în eternități. Revelația lui Joseph Smith privind căsătoria declara că „o continuare a seminției în vecii vecilor” a ajutat la împlinirea scopurilor lui Dumnezeu pentru copiii Săi.15 Această promisiune a fost dată tuturor cuplurilor care au fost căsătorite cu autoritatea preoției și au fost credincioase legămintelor lor.

Căsătoria pluralistă în Nauvoo

În mare parte a istoriei civilizației vestice, „interesul” familiei – considerațiile economice, politice și sociale – determina alegerea soțului/soției. Părinții aveau puterea de a aranja căsătorii sau a împiedica uniunile cu care nu erau de acord. Până la sfârșitul anilor 1700, dragostea și alegerea personală au început să ia locul acestor motive și practici tradiționale.16 Până în vremea lui Joseph Smith, multe cupluri insistau să se căsătorească din dragoste, așa cum el și Emma au făcut când au plecat să se căsătorească împotriva dorințelor părinților ei.

Motivele sfinților din zilele din urmă privind practicarea căsătoriei pluraliste erau, deseori, mai mult de natură religioasă decât economică sau legate de dragoste. În afara dorinței de a fi supuși, un motiv puternic a fost dorința de a locui în prezența lui Dumnezeu împreună cu membrii familiei. În revelația despre căsătorie, Domnul a promis participanților „coroane de vieți veșnice” și „exaltarea lor în lumile veșnice”17. Bărbați și femei, părinți și copii, strămoși și urmași aveau să fie „pecetluiți” unii cu alții – angajamentul lor durând pentru eternități, fiind în acord cu promisiunea lui Isus că rânduielile preoției înfăptuite pe pământ puteau fi „[legate] în cer”18.

Prima căsătorie pluralistă din Nauvoo a avut loc când Louisa Beaman și Joseph Smith au fost pecetluiți în luna aprilie a anului 1841.19 Joseph s-a căsătorit cu multe alte soții și și-a dat acordul ca alți sfinți din zilele din urmă să practice căsătoria pluralistă. La început, practica s-a răspândit încet. Până în luna iunie a anului 1844, când Joseph a murit, aproximativ 29 de bărbați și 50 de femei practicau căsătoria pluralistă pe lângă Joseph și soțiile sale. Când sfinții au ajuns în Valea Salt Lake în anul 1847, cel puțin 196 de bărbați și 521 de femei practicau căsătoria pluralistă.20 Cei care luau parte la aceste căsătorii pluraliste din perioada de început au promis să păstreze implicarea lor secretă, deși ei au anticipat că, la un moment dat, practica avea să fie recunoscută în mod public.

Cu toate acestea, zvonurile s-au răspândit. Câțiva bărbați s-au folosit fără scrupule de aceste zvonuri pentru a seduce femei pentru a se alătura acestora într-o practică nepermisă la care, uneori, se făcea referire folosind expresia „soție spirituală”. Când acest lucru s-a descoperit, bărbații au fost dați afară din Biserică.21 Aceste zvonuri i-au determinat pe membri și pe conducători să emită negări atent scrise care învinuiau practica soției spirituale și a poligamiei, dar care nu menționau nimic despre ceea ce Joseph Smith și alții considerau a fi căsătoria pluralistă „celestială”, autorizată de Divinitate.22 Declarațiile subliniau faptul că membrii Bisericii nu puneau în practică o altă lege a căsătoriei decât cea a monogamiei, în timp ce, în mod implicit, lăsau deschisă posibilitatea ca persoanele, care acționau sub îndrumarea profetului în viață al lui Dumnezeu, să pună în practică și altă lege decât cea a monogamiei.23

Joseph Smith și căsătoria pluralistă

În perioada în care a fost practicată căsătoria pluralistă, sfinții din zilele din urmă făceau diferența între pecetluirile pentru timp și eternitate și cele doar pentru eternitate. Pecetluirile pentru timp și eternitate includeau angajamente și relații în timpul acestei vieți, incluzând, de obicei, posibilitatea de a avea relații sexuale. Pecetluirile doar pentru eternitate indicau relații care aveau să aibă loc doar în viața următoare.

Dovezile indică faptul că Joseph Smith a participat la ambele tipuri de pecetluiri. Nu se cunoaște numărul exact de femei cu care a fost pecetluit în viața sa deoarece dovezile sunt incomplete.24 Unele dintre femeile care au fost pecetluite cu Joseph Smith, au depus mărturie ulterior despre căsătoriile lor că au fost pentru timp și eternitate, în timp ce altele au spus că au fost doar pentru eternitate.25

Majoritatea femeilor pecetluite cu Joseph Smith aveau între 20 și 40 de ani la momentul pecetluirii. Cea mai în vârstă, Fanny Young, avea 56 de ani. Cea mai tânără a fost Helen Mar Kimball, fiica prietenilor apropiați ai lui Joseph, Herber C. și Vilate Murray Kimball, care a fost pecetluită cu Joseph cu câteva luni înainte de a împlini 15 ani. Căsătoria la o asemenea vârstă, nepotrivită standardelor din zilele noastre, era legală în acea perioadă și unele femei se căsătoreau în jurul vârstei de 15 ani.26 Helen Mar Kimball a vorbit despre pecetluirea ei cu Joseph ca fiind „doar pentru eternitate”, sugerând faptul că relația nu a implicat relații sexuale.27 După moartea lui Joseph, Helen s-a recăsătorit și a devenit o apărătoare clară a lui și a căsătoriei pluraliste.28

După căsătoria sa cu Louise Beaman și înainte de a se căsători cu alte femei necăsătorite, Joseph Smith a fost pecetluit cu un anumit număr de femei care erau deja căsătorite.29 Nici Joseph și nici aceste femei nu au oferit multe explicații despre aceste pecetluiri, însă câteva femei au spus că au fost doar pentru eternitate.30 Alte femei nu au lăsat nicio înregistrare, ceea ce înseamnă că nu se știe dacă aceste pecetluiri au fost pentru timp și eternitate sau doar pentru eternitate.

Există câteva explicații posibile pentru această practică. Este posibil ca aceste pecetluiri să fi creat o legătură eternă sau o conexiune eternă între familia lui Joseph și alte familii din Biserică.31 Aceste legături se extindeau atât pe verticală, de la părinte la copil, cât și pe orizontală, de la o familie la alta. În zilele noastre, asemenea legături eterne se obțin prin intermediul căsătoriilor din templu între persoane care sunt pecetluite cu familiile în care s-au născut, legând astfel familiile împreună. Pecetluirile lui Joseph Smith cu femei care erau deja căsătorite ar fi putut fi o variantă incipientă a faptului de a crea legături între familii. În Nauvoo, se pare că majoritatea sau aproape toți dintre primii soți au continuat să trăiască în aceeași gospodărie cu soțiile lor în timpul vieții lui Joseph, iar reclamații privind pecetluirile soțiilor lor cu Joseph Smith nu se găsesc în înregistrările de la acea vreme.32

Aceste pecetluiri pot fi, de asemenea, explicate de reticența lui Joseph de a intra în căsătorii pluraliste deoarece acest lucru ar fi întristat-o pe soția sa Emma. Poate a crezut că, dacă se pecetluia cu femei căsătorite, respecta porunca Domnului fără să trebuiască să aibă relații maritale obișnuite.33 Acest lucru ar putea să explice de ce, potrivit lui Lorenzo Snow, îngerul l-a certat pe Joseph pentru că „a ezitat” în privința căsătoriei pluraliste chiar și după ce a început să o practice.34 Potrivit acestei interpretări, după ce a fost dojenit, Joseph a început din nou să se pecetluiască cu femei necăsătorite.

O altă posibilitate este că, într-o perioadă în care speranța de viață era mai mică decât cea de astăzi, femeile credincioase simțeau că trebuie să fie pecetluite prin autoritatea preoției cât mai repede. Câteva dintre aceste femei erau căsătorite cu bărbați care nu erau mormoni sau cu foști mormoni și, mai târziu, mai multe dintre femei au spus că erau nefericite în căsniciile lor. Trăind într-o vreme în care obținerea unui divorț era dificilă, poate că aceste femei au crezut că faptul de a fi pecetluite cu Joseph Smith avea să le ofere binecuvântările pe care altfel nu le-ar fi primit în viața următoare.35

Femeile care s-au unit cu Joseph Smith în cadrul căsătoriei pluraliste și-au riscat reputația și respectul de sine asociindu-se cu un principiu atât de străin culturii lor și atât de ușor de înțeles în mod greșit de alții. Zina Huntington Jacobs a spus: „Am făcut un sacrificiu mai mare decât să-mi dau viața, deoarece am anticipat că niciodată nu voi mai fi considerată o femeie onorabilă”. Cu toate acestea, ea a scris: „Am cercetat scripturile prin intermediul rugăciunii umile către Tatăl meu Ceresc și am dobândit o mărturie proprie”36. După moartea lui Joseph, majoritatea femeilor care au fost pecetluite cu el s-au mutat în Utah cu sfinții, au rămas membre credincioase și au apărat atât căsătoria pluralistă, cât și pe Joseph.37

Joseph și Emma

Căsătoria pluralistă a fost dificilă pentru toți cei implicați. Pentru soția lui Joseph Smith, Emma, a fost o suferință covârșitoare. Consemnări ale reacțiilor Emmei privind căsătoria pluralistă sunt rare; ea nu a lăsat nicio relatare personală, ceea ce face imposibil faptul de a știi ceea ce gândea. Joseph și Emma se iubeau și se respectau reciproc foarte mult. După ce a început să practice căsătoria pluralistă, el și-a revărsat, în jurnalul său, sentimentele sale pentru „preaiubita [sa] Emma”, pe care el a descris-o ca fiind „Emma cea neînfricată, fermă și neclintită, neschimbată, afectuoasă”. După moartea lui Joseph, Emma a păstra un medalion cu o șuviță din părul său pe care îl purta la gât.38

Emma a aprobat, cel puțin o vreme, patru dintre căsătoriile pluraliste ale lui Joseph Smith din Nauvoo și le-a acceptat pe toate cele patru soții în gospodăria ei. Este posibil să fi aprobat și alte căsătorii.39 Dar, probabil că Emma nu știa despre toate pecetluirile lui Joseph.40 Ea a șovăit în părerea ei despre căsătoria pluralistă, uneori susținând-o și, alteori, fiind împotriva acesteia.

În vara anului 1843, Joseph Smith a dictat revelația despre căsătorie, un text lung și complex care conținea atât promisiuni glorioase, cât și avertizări aspre, unele îndreptate către Emma.41 Revelația instruia femeile și bărbații că trebuie să se supună legii și poruncilor lui Dumnezeu pentru a primi plinătatea slavei Sale.

Revelația despre căsătorie cerea ca o soție să-și dea consimțământul înainte ca soțul ei să poată intra într-o căsătorie pluralistă.42 Totuși, spre sfârșitul revelației, Domnul a spus că, dacă prima soție „nu primește această lege” – porunca privind căsătoria pluralistă – soțul era „exceptat de la legea Sarei”, probabil cerința ca soțul să obțină consimțământul primei soții înainte de a se căsători cu alte femei.43 După ce Emma s-a opus căsătoriei pluraliste, Joseph a avut de înfruntat o dilemă chinuitoare, fiind forțat să aleagă între voia lui Dumnezeu și voia iubitei sale Emma. El poate că s-a gândit că respingerea căsătoriei pluraliste de către Emma îl scuza de la îndeplinirea legii Sarei. Decizia ei de a „[nu primi] această lege” i-a permis lui să se căsătorească cu alte soții fără consimțământul ei. Din cauza morții timpurii a lui Joseph și a deciziei Emmei de a rămâne în Nauvoo și de a nu discuta despre căsătoria pluralistă după ce Biserica s-a mutat în vest, multe aspecte legate de povestea lor rămân cunoscute doar de ei doi.

Încercări și mărturii spirituale

După câțiva ani, în Utah, cei care au practicat căsătoria pluralistă în Nauvoo au discutat despre motivele lor de a o practica. În Cartea lui Mormon, Dumnezeu a declarat că monogamia reprezenta un standard; totuși, uneori, El a poruncit practicarea căsătoriei pluraliste pentru ca poporul Său să „[crească] seminții pentru [El]”44. Căsătoria pluralistă chiar a dus la creșterea numărului de copii născuți din părinți credincioși.45

De asemenea, câțiva sfinți au privit căsătoria pluralistă ca fiind un proces al sacrificiului și desăvârșirii spirituale care îi ajuta să fie mântuiți. Potrivit celor relatate de Helen Mar Kimball, Joseph Smith a declarat că „practicarea acestui principiu va reprezenta cea mai dificilă încercare a credinței sfinților”. Deși a fost una dintre cele mai „grele” încercări din viața ei, ea a depus mărturie că a fost, de asemenea, „una dintre cele mai mari binecuvântări”.46 Tatăl ei, Herber C. Kimball, a fost de acord. În anul 1841, când a aflat despre căsătoria pluralistă, el a spus: „Niciodată n-am mai simțit atât de multă tristețe. Am plâns zile întregi… Aveam o soție bună. Eram mulțumit”47.

Hotărârea de a accepta o astfel de încercare dureroasă era luată, de obicei, după rostirea de rugăciuni sincere și a unei intense cercetări a sufletului. Când a aflat despre căsătoria pluralistă, Brigham Young a spus: „Era prima dată în viața mea când mi-am dorit să mor”48. El a spus: „A trebuit să mă rog neîncetat și a trebuit să-mi exercit credința și Domnul mi-a revelat adevărul despre aceasta și acest lucru m-a mulțumit”49. Heber C. Kimball a găsit alinare doar după ce soția sa Vilate a avut o experiență în care a avut o viziune care atesta corectitudinea căsătoriei pluraliste. Mai târziu, fiica lui Vilate și-a adus aminte: „Ea mi-a spus că nu văzuse niciodată un om atât de fericit cum a fost tatăl meu când ea i-a descris viziunea și i-a spus că era mulțumită și că știa că este de la Dumnezeu”50.

Lucy Walker și-a amintit de tulburarea lăuntrică pe care a simțit-o atunci când Joseph Smith a invitat-o să devină soția lui. Ea a scris: „Fiecare sentiment al sufletului meu s-a revoltat împotriva acestui lucru”. Totuși, după câteva nopți fără odihnă, petrecute în genunchi, în rugăciune, a găsit alinare în timp ce camera ei „a fost umplută de o influență divină”, asemănătoare cu „strălucirea soarelui”. Ea a spus: „Sufletul meu a fost umplut cu o pace calmă și plăcută de care nu mai avusesem parte niciodată” și „o fericire supremă a pus stăpânire pe întreaga mea ființă”.51

Nu toată lumea a avut astfel de experiențe. Unii sfinți din zilele din urmă au respins principiul căsătoriei pluraliste și au părăsit Biserica, în timp ce alții au refuzat să o practice, dar au rămas credincioși.52 Cu toate acestea, pentru multe femei și mulți bărbați, repulsia și angoasa inițiale au fost urmate de luptă, hotărâre și, în cele din urmă, lumină și pace. Experiențele sacre le-au permis sfinților să înainteze în credință.53

Concluzie

Încercarea de a prezenta un principiu controversat precum căsătoria pluralistă este aproape imposibil de evaluat. O mărturie spirituală despre veridicitatea acesteia i-a permis lui Joseph Smith și altor sfinți din zilele din urmă să accepte acest principiu. Deși a fost dificil, introducerea căsătoriei pluraliste în Nauvoo „[a crescut într-adevăr] seminții” pentru Dumnezeu. Un număr important al membrilor de astăzi se trag din sfinții din zilele din urmă credincioși care au practicat căsătoria pluralistă.

Membrii Bisericii nu mai practică astăzi căsătoria pluralistă.54 În concordanță cu învățăturile lui Joseph Smith, Biserica permite unui bărbat a cărui soție a murit să fie pecetluit cu altă femeie atunci când se recăsătorește. Mai mult decât atât, membrilor le este permis să înfăptuiască rânduieli pentru și în folosul bărbaților decedați și femeilor decedate, care s-au căsătorit de mai multe ori în viața muritoare, pecetluindu-i cu toți partenerii cu care au fost căsătoriți legal. Natura exactă a acestor relații în viața următoare nu este cunoscută, multe relații de familie urmând să fie rezolvate în viața care va veni. Sfinții din zilele din urmă sunt încurajați să-și pună încrederea în Tatăl nostru Ceresc înțelept, care-Și iubește copiii și face toate lucrurile necesare pentru creșterea și salvarea lor.55

  1. Vedeți „Familia: o declarație oficială către lume”; Iacov 2:27, 30.

  2. Doctrină și legăminte 132:34-39; Iacov 2:30; vedeți, de asemenea, Genesa 16.

  3. 1 Corinteni 13:12; Jeffrey R. Holland, „Doamne, cred”, Ensign, mai 2013.

  4. Vedeți Andrew Jenson, „Plural Marriage”, Historical Record 6 (mai 1887): 232-233; „Report of Elders Orson Pratt and Joseph F. Smith”, Millennial Star 40 (16 dec. 1878): 788; Danel W. Bachman, „New Light on an Old Hypothesis: The Ohio Origins of the Revelation on Eternal Marriage”, Journal of Mormon History 5 (1978): 19-32.

  5. Vedeți Doctrină și legăminte 132:1, 34-38.

  6. Doctrină și legăminte 112:30; 124:41; 128:18.

  7. „Polygamy”, în The Oxford Dictionary of World Religions, redactat de John Bowker (New York: Oxford University Press, 1997), p. 757; John Cairncross, After Polygamy Was Made a Sin: The Social History of Christian Polygamy (London: Routledge & Kegan Paul, 1974).

  8. Lorenzo Snow, mărturie, United States Testimony 1892 (Temple Lot Case), partea a 3-a, p. 124, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; Orson Pratt, în Journal of Discourses, 13:193; Ezra Booth către Ira Eddy, 6 dec. 1831, în Ohio Star, 8 dec. 1831.

  9. Vedeți Brian C. Hales, „Encouraging Joseph Smith to Practice Plural Marriage: The Accounts of the Angel with a Drawn Sword”, Mormon Historical Studies 11, nr. 2 (toamna 2010): p. 69-70.

  10. Vedeți Andrew Jenson, note de cercetare, colecția Andrew Jenson, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; Benjamin F. Johnson către Gibbs, 1903, Benjamin F. Johnson Papers, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; „Autobiography of Levi Ward Hancock”, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake.

  11. Parley P. Pratt, The Autobiography of Parley Parker Pratt, One of the Twelve Apostles of the Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints, redactată de Parley P. Pratt jr. (New York: Russell Brothers, 1874), p. 329.

  12. Hyrum Smith, predică, 8 apr. 1844, Historian’s Office General Church Minutes, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake.

  13. Acestea au fost aceleași chei ale preoției pe care Ilie le-a oferit apostolilor din vechime. (Vedeți Matei 16:19; 17:1-9; Doctrină și legăminte 2.)

  14. Doctrină și legăminte 132:7; 131:2-3.

  15. Doctrină și legăminte 132:19-20, 63; vedeți, de asemenea, „Să devenim ca Dumnezeu”.

  16. Stephanie Coontz, Marriage, A History: From Obedience to Intimacy, or How Love Conquered Marriage (New York: Viking Penguin, 2005), p. 145-160; Lawrence Stone, The Family, Sex and Marriage in England, 1500-1800, ediție prescurtată (Middlesex, UK: Penguin Books, 1985), p. 217-253.

  17. Doctrină și legăminte 132:55, 63.

  18. Doctrină și legăminte 132:46; Matei 16:19.

  19. Faptul că Joseph Smith a practicat căsătoria pluralistă a fost discutat de autori sfinți din zilele din urmă în publicații oficiale, semi-oficiale și independente. Vedeți, de exemplu, Jenson, „Plural Marriage”, 219-234; B. H. Roberts, A Comprehensive History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, 6 volume (Salt Lake City: Deseret News Press, 1930), 2:93-110, Danel W. Bachman și Ronald K. Esplin, „Plural Marriage”, în Encyclopedia of Mormonism, 4 volume (New York: Macmillan, 1992), 2:1091-1095; și Glen M. Leonard, Nauvoo: A Place of Peace, a People of Promise (orașul Salt Lake și Provo, UT: Deseret Book și Universitatea Brigham Young, 2002), p. 343-349.

  20. Brian C. Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 3 volume (orașul Salt Lake: Greg Kofford Books, 2013), 1:3, 2:165.

  21. Joseph Smith, jurnal, 19, 24, și 26 mai 1842; 4 iunie 1842, disponibil la josephsmithpapers.org. Susținătorii „soției spirituale” predicau că relațiile sexuale erau permise în afara relațiilor maritale legale, cu condiția ca relațiile să rămână secrete.

  22. În negări, „poligamia” a fost înțeleasă ca însemnând căsătoria dintre un bărbat cu mai mult de o femeie, dar fără permisiunea Bisericii.

  23. Vedeți, de exemplu, „On Marriage”, Times and Seasons, 1 oct. 1842, p. 939-940; și jurnalul lui Wilford Woodruff, 25 nov. 1843, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; Parley P. Pratt, „This Number Closes the First Volume of the «Prophet»”, The Prophet, 24 mai 1845, p. 2. George A. Smith a explicat: „Cine va citi cu atenție negările, așa cum sunt acestea exprimate, despre pluralitatea soțiilor în legătură cu circumstanțele, va vedea în mod clar că acestea denunță adulterul, preacurvia, poftele trupești puternice și predicarea despre pluralitatea soțiilor de către cei cărora nu li s-a poruncit să facă acest lucru” (scrisoarea lui George A. Smith către Joseph Smith al III-lea, 9 oct 1869, în jurnalul istoriei Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, 9 oct. 1869, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake).

  24. Estimările atente situează numărul între 30 și 40. Vedeți Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 2:272-273.

  25. Vedeți Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 2:277-302. În pofida afirmațiilor că Joseph Smith a avut copii în cadrul căsătoriei pluraliste, testele genetice au fost până acum negative, deși este posibil ca el să fi avut doi sau trei copii cu soțiile pluraliste. (Vedeți Ugo A. Perego, „Joseph Smith, the Question of Polygamous Offspring, and DNA Analysis”, în Newell G. Bringhurst și Craig L. Foster, redactori, The Persistence of Polygamy: Joseph Smith and the Origins of Mormon Polygamy [Independence, MO: John Whitmer Books, 2010], p. 233-256.)

  26. J. Spencer Fluhman, „A Subject that Can Bear Investigation’: Anguish, Faith, and Joseph Smith’s Youngest Plural Wife”, în Robert L. Millet, redactor, No Weapon Shall Prosper: New Light on Sensitive Issues (Provo și orașul Salt Lake: Centrul pentru studii religioase al Universității Brigham Young și Deseret Book, 2011), p. 104-119; Craig L. Foster, David Keller și Gregory L. Smith, „The Age of Joseph Smith’s Plural Wives in Social and Demographic Context”, în Bringhurst și Foster, redactori, The Persistence of Polygamy, p. 152-183.

  27. Helen Mar Kimball Whitney, autobiografie, [2], Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake.

  28. Helen Mar Kimball Whitney, Plural Marriage as Taught by the Prophet Joseph: A Reply to Joseph Smith, Editor of the Lamoni (Iowa) „Herald” (Salt Lake City: Juvenile Instructor Office, 1882); Helen Mar Kimball Whitney, Why We Practice Plural Marriage (Salt Lake City: Juvenile Instructor Office, 1884).

  29. Estimările numărului acestor pecetluiri variază de la 12 la 14. (Vedeți Todd Compton, In Sacred Loneliness: The Plural Wives of Joseph Smith [Salt Lake City: Signature Books, 1997], p. 4, 6; Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 1:253-276, 303-348.) Pentru un rezumat din aceea perioadă privind această practică, vedeți John A. Widtsoe, „Evidences and Reconciliations: Did Joseph Smith Introduce Plural Marriage?” Improvement Era p. 49, nr. 11 (nov. 1946): 766-767.

  30. Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 1:421-437. Poliandria, căsătoria unei femei cu mai mult de un bărbat, implică, de obicei, împărțirea resurselor financiare, a locuinței și a îndatoririlor sexuale și creșterea copiilor, de obicei, în comun. Nu există nicio dovadă că pecetluirile lui Joseph Smith au funcționat în acest mod și multe dovezi indică lucrul contrar.

  31. Rex Eugene Cooper, Promises Made to the Fathers: Mormon Covenant Organization (Salt Lake City: University of Utah Press, 1990), p. 138-145; Jonathan A. Stapley, „Adoptive Sealing Ritual in Mormonism”, Journal of Mormon History 37, nr. 3 (vara 2011): 53-117.

  32. Pentru a trece în revistă dovezile, vedeți Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 1:390-396.

  33. Richard Lyman Bushman, Joseph Smith: Rough Stone Rolling (New York: Knopf, 2005), p. 440.

  34. Vedeți Lorenzo Snow, mărturie, United States Testimony 1892 (Temple Lot Case), partea a 3-a, p. 124.

  35. Revelația despre căsătorie a oferit motive puternice pentru a înfăptui o căsătorie cu autoritatea preoției. (Vedeți Doctrină și legăminte 132:17-19, 63.)

  36. Zina Huntington Jacobs, schițe autobiografice, Zina Card Brown Family Collection, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; ortografie modernizată.

  37. Consemnările istorice uimesc prin faptul că nu conțin critici ale celor care au fost soțiile pluraliste ale lui Joseph Smith, deși majoritatea soțiilor nu au lăsat nicio consemnare scrisă.

  38. Joseph Smith, jurnal, 16 aug. 1842, în Andrew H. Hedges, Alex D. Smith și Richard Lloyd Anderson, redactori, Journals, Volume 2: December 1841-April 1843, vol. 2 din seria Jurnale din The Joseph Smith Papers, redactat de Dean C. Jessee, Ronald K. Esplin și Richard Lyman Bushman (Salt Lake City: Church Historian’s Press, 2011), p. 93-96, disponibile la josephsmithpapers.org; Mary Audentia Smith Anderson, redactor, Joseph Smith III and the Restoration (Independence, MO: Herald House, 1952), p. 85.

  39. Jenson, „Historical Record”, p. 229-230, 240; Emily Dow Partridge Young, mărturie, United States Testimony 1892 (Temple Lot Case), partea a 3-a, p. 365-366, 384; Orson Pratt, în Journal of Discourses, 13:194.

  40. Hales, Joseph Smith’s Polygamy, 2:8, 48-50, 80; Bushman, Rough Stone Rolling, p. 473.

  41. Doctrină și legăminte 132:54, 64. Avertizarea dată Emmei Smith este valabilă, de asemenea, tuturor celor care au primit rânduieli sacre prin autoritatea preoției dar nu se supun legămintelor asociate acestor rânduieli. Vedeți, de exemplu, Psalmii 37:38; Isaia 1:28; Faptele apostolilor 3:19-25 și Doctrină și legăminte 132:26, 64.

  42. Doctrină și legăminte 132:61. În Utah, prima soție lua parte la ceremonia căsătoriei pluraliste, stând între soțul ei și mireasă și punând mâna miresei în mâna soțului. „Celestial Marriage”, The Seer 1 (febr. 1853): 31.

  43. Doctrină și legăminte 132:65; vedeți, de asemenea, Genesa 16:1-3.

  44. Iacov 2:30.

  45. Pentru întrebările legate de copii, vedeți nota 6 de la „Căsătoria pluralistă și familia în perioada de început a statului Utah”.

  46. Helen Mar Kimball Whitney, Why We Practice Plural Marriage, p. 23-24.

  47. Heber C. Kimball, discurs, 2 sept. 1866, George D. Watt Papers, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake, transcris din stenografiile Pitman de LaJean Purcell Carruth.

  48. Brigham Young, în Journal of Discourses, 3:266.

  49. Brigham Young, discurs, 18 iunie 1865, George D. Watt Papers, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake, transcris din stenografiile Pitman de LaJean Purcell Carruth; vedeți, de asemenea, Brigham Young, în Journal of Discourses, 11:128.

  50. Orson F. Whitney, Life of Heber C. Kimball, an Apostle: The Father and Founder of the British Mission (Salt Lake City: Kimball Family, 1888), p. 338; vedeți, de asemenea, Kiersten Olson, „«The Embodiment of Strength and Endurance»: Vilate Murray Kimball (1806-1867)”, în Women of Faith in the Latter Days, Volume One, 1775-1820, redactat de Richard E. Turley Jr. și Brittany A. Chapman (Salt Lake City: Deseret Book, 2011), p. 137.

  51. Lucy Walker Kimball, „Brief Biographical Sketch”, p. 10-11, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake.

  52. Sarah Granger Kimball, de exemplu, a fost împotriva căsătoriei pluraliste în Nauvoo, dar a venit în vest împreună cu sfinții. Multe dintre persoanele care au fost împotriva căsătoriei pluraliste, inclusiv Emma Smith, au devenit, mai târziu, membri ai Bisericii Reorganizate a Sfinților din Zilele din Urmă.

  53. De exemplu, vedeți „Evidence from Zina D. Huntington-Young”, Saints’ Herald, 11 ian. 1905, p. 29; Mary Elizabeth Rollins Lightner, „Mary Elizabeth Rollins”, Susa Young Gates Papers, Utah State Historical Society.

  54. Gordon B. Hinckley, „What Are People Asking about Us?” Ensign, nov. 1998; „Polygamy”, Newsroom, pagina cu subiecte.

  55. Alma 26:35; Doctrină și legăminte 88:41; 1 Nefi 11:17.