Experienţa de învăţare 1
Să trăim şi să predăm în felul Salvatorului
Prezentare generală
Această experienţă de învăţare include următoarele concepte:
-
predarea, responsabilitatea dumneavoastră cea mai mare;
-
Isus Hristos, Învăţătorul Suprem;
-
să trăim şi să predăm în felul Salvatorului.
Concepte de bază
Bine aţi venit la Seminare şi Institute de religie (S&I). În cadrul programelor de seminar şi institut din întreaga lume, mii de învăţători şi conducători ajută tinerii şi tinerii adulţi ai Bisericii să înveţe şi să pună în practică doctrina şi principiile Evangheliei lui Isus Hristos. Suntem recunoscători pentru dorinţa dumneavoastră de a-L sluji pe Domnul în cadrul acestei însărcinări importante.
Măreaţa responsabilitate de a-i învăţa pe copiii lui Dumnezeu
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat următoarele despre responsabilitatea de a-i învăţa pe copiii lui Dumnezeu:
„Le suntem atât de recunoscători tuturor celor care predau. Vă iubim şi vă apreciem mai mult decât putem să spunem. Avem mare încredere în dumneavoastră. Să predaţi într-un mod eficient şi să simţiţi faptul că reuşiţi, cu siguranţă, nu este o muncă uşoară. Dar merită. Nu putem să primim o «chemare mai mare». [Predarea, nu este chemare mai mare (materiale ce pot fi folosite drept resurse pentru îmbunătăţirea predării, 1978)] …
„Ca fiecare dintre noi «să vină la Hristos» [D&L 20:59], să ţină poruncile Sale şi să urmeze exemplul Său în drumul de întoarcere la Tatăl este, cu siguranţă, cel mai înalt şi cel mai sfânt scop al existenţei umane. Să-i ajutăm pe alţii să facă, de asemenea, acest lucru – să le predăm, să-i convingem şi să-i îndrumăm, rugându-ne, ca ei să meargă, de asemenea, pe acea cale a mântuirii – cu siguranţă că trebuie să fie a doua cea mai importantă însărcinare din viaţa noastră. Poate că de aceea preşedintele David O. McKay a spus: «Nicio altă responsabilitate mai mare nu poate fi pusă pe umerii unui bărbat [sau unei femei] decât aceea de a fi un învăţător al copiilor lui Dumnezeu [David O. McKay, în Conference Report, oct. 1916, p. 57]” („A Teacher Come from God”, Ensign, mai 1998, p. 25).
Isus Hristos, Învăţătorul Suprem
Veţi primi ajutor divin pe măsură ce căutaţi să vă îmbunătăţiţi în calitate de învăţător al copiilor lui Dumnezeu şi vă străduiţi să vă modelaţi viaţa şi modul de a preda după exemplul Salvatorului.
Acordaţi un moment pentru a viziona prezentarea video „The Master Teacher (Învăţătorul Suprem)” (3:51), disponibilă la churchofjesuschrist.org. În această prezentare video, preşedintele Boyd K. Packer (1924-2015), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, descrie anumite aspecte ale predării Evangheliei.
Pe măsură ce vizionaţi prezentarea video, căutaţi care sunt cele mai importante motive pentru care trebuie să trăiţi şi să predaţi în felul Salvatorului. Consemnaţi-vă gândurile şi impresiile într-un jurnal de studiu sau într-un alt loc, pentru a le putea folosi ulterior sau a le împărtăşi membrilor grupului dumneavoastră sau coordonatorului instruirii.
Rezumat şi punere în practică
Principii de reţinut
-
Nicio altă responsabilitate mai mare nu poate fi pusă pe umerii unei persoane decât aceea de a fi învăţător al copiilor lui Dumnezeu.
-
Hristos este Învăţătorul Suprem. Trebuie să încercăm să trăim şi să predăm aşa cum a făcut-o El.
-
Noi predăm ceea ce suntem, ceea ce înseamnă că mărturiile noastre, trăsăturile noastre, calitatea noastră de ucenic şi devotamentul nostru faţă de Evanghelie pot să-i influenţeze pe alţii la fel de mult precum cuvintele noastre.
„Darul de a preda trebuie să fie câştigat şi, odată ce este câştigat, trebuie să fie îngrijit dacă se doreşte a fi păstrat” (Boyd K. Packer, Teach Ye Diligently, p. 345).
„Aşadar, ce-i de făcut?”
Preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, avea obiceiul de a întreba „Aşadar, ce-i de făcut?” la sfârşitul adunărilor cu membrii Cvorumului celor Doisprezece, pentru a încuraja discuţii în legătură cu modul în care subiectul care fusese discutat putea fi pus în practică pentru a schimba vieţile oamenilor (vezi Jeffrey R. Holland, „Therefore, What?” [Conferinţă SEB despre Noul Testament, 8 aug. 2000], si.churchofjesuschrist.org). La sfârşitul fiecărei experienţe de învăţare, întrebaţi-vă: „Aşadar, ce-i de făcut?” şi gândiţi-vă cum puteţi să puneţi în practică principiile şi lucrurile care au fost discutate.
Pentru a încheia această experienţă de învăţare, notaţi câteva lucruri pe care le veţi face în legătură cu principiile pe care le-aţi învăţat astăzi.