Lecţia 10

Rugăciunea și revelația

Introducere

Rugăciunea este un privilegiu sacru şi o poruncă ce ne permite să comunicăm cu un Tată Ceresc iubitor. El ascultă şi răspunde întrebărilor noastre. Cei care caută cu sârguinţă îndrumarea Domnului pot fi binecuvântaţi cu revelaţie personală. Această lecţie subliniază ceea ce putem să facem pentru a ne pregăti inimile şi minţile să primească răspunsuri la rugăciunile noastre.

Lecturi de bază

Boyd K. Packer, „The Candle of the Lord”, Ensign, ian. 1983, p. 51-56.
Richard G. Scott, „Cum să obţinem revelaţie şi inspiraţie cu privire la propria noastră viaţă”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 45-47.
David A. Bednar, „Spiritul revelaţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 87-90.

Sugestii pentru predare

2 Nefi 32:8-9; 3 Nefi 14:7-11

Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre

Rugaţi cursanţii să numească diferitele moduri prin care putem să folosim tehnologia pentru a comunica cu alţii. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă.

În timp ce tehnologia ne permite să comunicăm cu aproape oricine dorim, de ce câteodată ne este greu să comunicăm în mod eficient cu Tatăl nostru Ceresc?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 14:7-11, în timp ce membrii clasei caută ceea ce Salvatorul ne-a învăţat despre dorinţa Tatălui Ceresc de a ne răspunde la rugăciuni.

Ce principiu ne-a învăţat Salvatorul despre dorinţa Tatălui Ceresc de a răspunde la rugăciunile noastre? (Răspunsurile cursanţilor trebuie să reflecte următorul principiu: Tatăl Ceresc ascultă şi ne răspunde atunci când cerem, căutăm şi batem.)

Pentru a mări înţelegerea cursanţilor cu privire la acest principiu, împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui James E. Faust (1920-2007), din Prima Preşedinţie.

„Nicio autoritate pământeană nu ne poate împiedica să avem acces direct la Creatorul nostru. Nu poate exista nicio problemă mecanică sau electronică atunci când ne rugăm. Nu există o limită în ce priveşte numărul de rugăciuni pe care le putem spune într-o zi sau durata lor. Nu este fixat un număr limită al lucrurilor pentru care dorim să ne rugăm în timpul fiecărei rugăciuni. Nu este nevoie să trecem pe la secretare sau să stabilim o întâlnire pentru a ajunge la scaunul harului. Este accesibil oricând şi în orice loc” („Ancora de salvare a rugăciunii”, Liahona, iulie 2002, p. 62).

Ce aţi putea să le spuneţi celor care nu se roagă des deoarece nu cred că Dumnezeu ascultă sau răspunde rugăciunilor lor?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 32:8-9 şi rugaţi membrii clasei să caute ceea ce Nefi ne-a învăţat despre rugăciune. Puteţi adresa întrebări precum următoarele:

Ce credeţi că înseamnă „întotdeauna să vă rugaţi”?
Pe cine cunoaşteţi care se roagă întotdeauna? În ce mod a fost binecuvântată această persoană datorită acestui obicei?
Ce înseamnă pentru voi faptul că Domnul va „sfinţi” eforturile voastre pentru binecuvântarea sufletului vostru atunci când vă rugaţi pentru ajutorul Său? (Poate fi de folos să subliniaţi faptul că a sfinţi ceva înseamnă a-l dedica pentru un scop special sau sacru sau a-l face sfânt.)

Încurajaţi cursanţii să fie sârguincioşi în a se ruga întotdeauna. Asiguraţi-i că Tatăl Ceresc ascultă rugăciunile lor şi are o dorinţă mare să-i binecuvânteze.

1 Nefi 10:17-19; 15:1-3, 7-11; Iacov 4:6; Alma 26:22

Toţi cei care-L urmează pe Isus Hristos pot primi revelaţie personală

Rugaţi cursanţii să enumere unele întrebări sau circumstanţe în care tinerii adulţi ar putea dori să primească revelaţie de la Dumnezeu.

Amintiţi cursanţilor despre visul lui Lehi cu privire la pomul vieţii şi subliniaţi faptul că, după ce Nefi a auzit despre acest vis inspirat, el a dorit să înveţe mai mult despre el. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 1 Nefi 10:17-19. Rugaţi membrii clasei să caute în scripturile lor ce ne învaţă aceste versete despre revelaţie, inclusiv despre cine este îndreptăţit să primească revelaţie.

Ce ne învaţă aceste versete despre revelaţia personală? (Asiguraţi-vă că următoarea doctrină este înţeleasă: Dumnezeu revelează adevărul prin puterea Duhului Sfânt tuturor celor care caută cu sârguinţă să ştie.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să citească declaraţia cu glas tare.

„[Spiritul revelaţiei] nu este [restrâns] la autorităţile care prezidează ale Bisericii, ci [el] aparţine şi trebuie să fie [eficient] în viaţa oricărui bărbat, oricărei femei şi oricărui copil care ajunge la vârsta responsabilităţii şi face legăminte sacre. Dorinţa sinceră şi demnitatea invită spiritul revelaţiei în vieţile noastre” („Spiritul revelaţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 87).

De ce este această înţelegere profundă a vârstnicului Bednar încurajatoare pentru voi?

Explicaţi că, datorită dorinţei lui Nefi, datorită demnităţii şi credinţei sale, lui, de asemenea, i s-a arătat pomul vieţii într-o viziune (vezi 1 Nefi 11-14). Subliniaţi, de asemenea, faptul că Laman şi Lemuel au reacţionat diferit faţă de Nefi la viziunea avută de tatăl lor. Rugaţi doi cursanţi să citească, cu glas tare, 1 Nefi 15:1-3, 7-9 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să se gândească la ceea ce învăţăm din aceste versete.

Ce este cel mai important pentru voi în aceste versete?

Rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, 1 Nefi 15:10-11. Subliniaţi pentru cursanţi faptul că versetul 11 este un exemplu de afirmaţie „dacă - atunci” din scripturi. Scrieţi următoarele pe tablă şi rugaţi cursanţii să spună cum vor completa spaţiile libere ţinând cont de ceea ce au citit în versetele 10-11:

Dacă , atunci .

Rugaţi cursanţii să marcheze Alma 26:22 drept referinţă pentru versetul 11 şi, apoi, adresaţi întrebarea:

Cum aţi folosi ceea ce suntem învăţaţi în 1 Nefi 15:10-11 şi Alma 26:22 pentru a învăţa pe cineva cum să caute răspunsuri la rugăciunile sale?

Rugaţi un cursant să citească Iacov 4:6 cu glas tare şi rugaţi membrii clasei să caute ceea ce au făcut oamenii lui Iacov, în plus faţă de faptul de a cere cu credinţă, pentru a invita revelaţia. Puteţi să explicaţi că expresia „îi cercetăm pe profeţi” se referă la cititul cuvintelor profeţilor din scripturi.

De ce credeţi că studierea atât a cuvintelor profeţilor din vechime, cât şi a celor din zilele din urmă poate să ducă la primirea revelaţiei din partea Domnului?

Expuneţi şi citiţi declaraţia următoare a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

„Atunci când vrem să vorbim cu Dumnezeu, ne rugăm. Iar atunci când vrem ca El să ne vorbească, cercetăm scripturile sfinte, deoarece cuvintele Sale sunt spuse prin intermediul profeţilor Săi. Atunci, El ne va învăţa pe măsură ce ascultăm de îndemnurile Spiritului Sfânt.

Dacă nu I-aţi auzit glasul vorbindu-vă în ultimul timp, întoarceţi-vă către scripturi cu o nouă perspectivă şi ascultaţi ca şi cum ar fi pentru prima dată. Ele sunt cele care ne menţin spiritualitatea” („Sfintele scripturi: puterea lui Dumnezeu pentru salvarea noastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 26-27).

Rugaţi cursanţii să se gândească la o dificultate sau decizie cu care se confruntă. Rugaţi-i să se gândească dacă au cerut ajutorul Domnului în rugăciune şi dacă au apelat la scripturi pentru a găsi răspunsuri.

Pentru a ajuta cursanţii să vadă exemple ale modului în care Domnul ne oferă revelaţie personală, scrieţi următoarele referinţe scripturale pe tablă.

Desemnaţi câţiva cursanţi pentru fiecare dintre fragmente. Rugaţi-i să citească fragmentele scripturale desemnate şi să găsească o cale prin care Dumnezeu oferă revelaţie personală copiilor Săi. Invitaţi cursanţii să împărtăşească ce au găsit. Având în vedere nevoile cursanţilor dumneavoastră, puteţi împărtăşi următoarele declaraţii, a preşedintelui Boyd K. Packer (1924-2015) şi a vârstnicului Richard G. Scott (1928-2015), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

„Spiritul nu ne atrage atenţia strigând sau zgâlţâindu-ne cu o mână grea. Ci el ne şopteşte. El ne mângâie atât de uşor, încât dacă suntem preocupaţi s-ar putea să nu-l simţim deloc …

Uneori, El va influenţa chiar destul de ferm încât noi să-i dăm atenţie. Dar, în cele mai multe cazuri, dacă nu dăm atenţie sentimentului blând, Spiritul se va retrage şi va aştepta până când vom ajunge să căutăm, să ascultăm şi să spunem în felul şi în exprimarea noastră, ca şi Samuel din timpurile străvechi: «Vorbeşte [Doamne], căci robul Tău ascultă. 1 Samuel 3:10.)” („The Candle of the Lord”, Ensign, ian. 1983, p. 53.

„Răspunsurile Lui rareori vor veni în timp ce vă rugaţi în genunchi, chiar dacă poate vă rugaţi să primiţi un răspuns imediat. Mai degrabă, El vă va inspira în momente liniştite, când Spiritul vă poate atinge cel mai eficient mintea şi inima. Aşadar, trebuie să găsiţi momente de linişte ca să recunoaşteţi când sunteţi instruiţi şi întăriţi” („Să folosim darul divin al rugăciunii”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 9).

Amintiţi cursanţilor faptul că nu alegem modul în care Dumnezeu ne va revela adevărul, dar putem să acţionăm cu credinţă, să ne pregătim mai bine inimile şi minţile pentru a primi revelaţie. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească cum au primit revelaţie, dacă experienţele lor nu sunt prea personale sau prea sacre.

1 Nefi 18:1-3; 2 Nefi 28:30; Alma 12:9-11

Primirea revelaţiei şi acţionarea potrivit ei

Rugaţi cursanţii să compare, în gând, 2 Nefi 28:30 şi Alma 12:9-11 şi să identifice principii care pot să-i ajute să primească revelaţie personală.

Ce ne învaţă aceste fragmente care ne va ajuta să primim revelaţie personală mai uşor? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să înţeleagă următorul principiu: Domnul ne revelează adevărul în acord cu sârguinţa de care dăm dovadă în ascultarea de cuvântul Său. Revelaţia o primim, adesea, rând după rând.)
De ce credeţi că Domnul ne cere să fim supuşi faţă de ceea ce El ne-a revelat deja înainte ca El să ne reveleze cunoaştere suplimentară?
Ce înseamnă faptul că primim revelaţia „rând după rând”?

Dacă este timp suficient, puteţi să discutaţi 1 Nefi 18:1-3 cu membrii clasei pentru a arăta felul în care Nefi a primit revelaţie în mod treptat pentru a învăţa cum să construiască o corabie.

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar şi rugaţi un cursant să citească declaraţia cu glas tare.

„Mult mai frecvent, revelaţia vine în cantităţi mici de-a lungul timpului şi este acordată în conformitate cu dorinţa, demnitatea şi pregătirea noastră. Astfel de comunicări blânde şi în mod treptat de la Tatăl Ceresc «[cad deasupra sufletelor noastre] ca roua din cer» (D&L 121:45). Acest model de revelaţie tinde să fie mai degrabă obişnuit decât rar” („Spiritul revelaţiei”, p. 88).

Pe măsură ce reflectaţi asupra vieţii voastre, în ce mod v-a îndrumat Domnul, în mod treptat, în luarea unei hotărâri sau atunci când aţi căutat înţelegere din partea Sa?

Încheiaţi lecţia expunând următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson şi rugând un cursant să citească declaraţia cu glas tare.

„Dacă vreunul dintre noi a fost încet în a asculta sfatul de a ne ruga întotdeauna, nu există un moment mai potrivit pentru a începe s-o facem decât acum… William Cowper a declarat: «Satana tremură când îl vede pe cel mai slab dintre sfinţi stând în genunchi [«Exhortation to Prayer», Olney Hymns]» („O preoţie împărătească”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 61).

Rugaţi cursanţii să se gândească la efortul pe care îl depun în rugăciunile zilnice. Încurajaţi-i să urmeze principiile care au fost discutate în cadrul acestei lecţii pentru a primi mai multă revelaţie personală prin intermediul rugăciunii şi al studiului scripturilor. Rugaţi cursanţii să împărtăşească modul în care ştiu că Tatăl Ceresc răspunde rugăciunilor. Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că Tatăl nostru Ceresc iubitor ne va inspira cu înţelegere şi îndrumare dacă ne pregătim să o primim.

Materiale de citit pentru cursanţi

1 Nefi 10:17-19; 15:1-3, 7-11; 18:1-3; 2 Nefi 28:30; 32:8-9; Iacov 4:6; Alma 12:9-11; 26:22; 3 Nefi 14:7-11.
David A. Bednar, „Spiritul revelaţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 87-90.