Lecţia 17
Puterea cuvântului
Introducere
Profeţii menţionaţi în Cartea lui Mormon au depus mari eforturi pentru a consemna şi păstra scripturile care aveau să ne binecuvânteze în zilele noastre. În această lecţie, cursanţiilor li se va reaminti că, pe măsură ce studiază şi zăbovesc asupra cuvintelor profeţilor, pot primi putere de a-l învinge pe Satana, de a se conduce prin viaţa muritoare şi, în cele din urmă, de a obţine viaţa eternă.
Lecturi de bază
-
Richard G. Scott, „Puterea scripturii”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 6-8.
-
D. Todd Christofferson, „Binecuvântările pe care ni le aduc scripturile”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 32-35.
-
„Puterea cuvântului”, capitolul 8 din Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Ezra Taft Benson (2014), p. 123-133.
Sugestii pentru predare
1 Nefi 3:19-20; 5:21-22; Omni 1:14-17; Mosia 1:3-5; Alma 37:3-4, 8
Importanţa scripturilor
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi intrebaţi cursanţii cum ar răspunde la întrebarea pe care o adresează:
„Datorăm o recunoştinţă şi mai mare acelora care au consemnat şi au păstrat cu credinţă cuvântul de-a lungul timpurilor, deseori cu muncă asiduă şi sacrificii – Moise, Isaia, Avraam, Ioan, Pavel, Nefi, Mormon, Joseph Smith şi mulţi alţii. Ce lucru au ştiut ei despre importanţa scripturilor pe care şi noi trebuie să-l ştim? („Binecuvântările pe care ni le aduc scripturile”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 32-33).
-
Ce lucru credeţi că au ştiut ei despre importanţa scripturilor pe care şi noi trebuie să-l ştim?
Amintiţi cursanţilor că Domnul le-a poruncit lui Nefi şi fraţilor săi să se întoarcă la Ierusalim pentru a obţine plăcile de alamă. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 1 Nefi 3:19-20 şi 5:21-22, în timp ce membrii clasei caută motivele pentru care plăcile de alamă erau atât de importante pentru Lehi şi familia sa.
-
Potrivit acestor versete, de ce sunt scripturile atât de importante? (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Scripturile păstrează cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu, care au fost comunicate prin profeţii Săi.)
Pentru a ajuta la întărirea acestui adevăr, amintiţi cursanţilor că, la sute de ani după ce familia lui Lehi a ajuns pe pământul făgăduit, urmaşii lor au întâlnit poporul lui Zarahemla (muleciţii), care călătoriseră din Ierusalim la scurt timp după familia lui Lehi.
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Omni 1:14-17 şi Mosia 1:3-5 şi să observe diferenţa dintre cei care au avut scripturile (nefiţii) şi cei care nu le-au avut (muleciţii). (Notă. Pentru a învăţa despre abilitatea privind studierea scripturilor numită „compararea şi stabilirea diferenţelor”, vezi Predarea şi învăţarea din Evanghelie: un manual pentru învăţătorii şi conducătorii de la seminariile şi institutele de religie [2012], p. 25.)
-
Ce consecinţe au suportat muleciţii datorită faptului că nu au avut scripturile? (Vezi, de asemenea, 1 Nefi 4:13.)
-
Ce binecuvântări au primit nefiţii pentru că au avut scripturile?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 37:3-4, 8, în timp ce membrii clasei caută binecuvântările pe care le-au primit nefiţii pentru că au avut plăcile de alamă.
-
Potrivit celor relatate în versetul 8, care au fost câteva dintre binecuvântările pe care le-au primit nefiţii pentru că au avut plăcile de alamă?
-
La ce credeţi că s-a referit Alma atunci când a spus că scripturile „au lărgit memoria acestui popor”?
Pentru a clarifica înţelesul acestei expresii, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, în timp ce membrii clasei caută să înţeleagă mai bine modul în care scripturile ne lărgesc memoria.
„Scripturile ne lărgesc memoria, ajutându-ne întotdeauna să ne aducem aminte de Domnul şi de relaţia noastră cu El şi cu Tatăl. Ele ne aduc aminte ceea ce ştiam în viaţa noastră premuritoare. Ele ne lărgesc memoria şi în alt sens, învăţându-ne despre epoci, oameni şi evenimente prin care nu am trecut personal …
Scripturile ne lărgesc, de asemenea, memoria, ajutându-ne să nu uităm ce am învăţat noi şi generaţiile de dinaintea noastră. Aceia care nu au sau care ignoră cuvântul consemnat al lui Dumnezeu încetează, în cele din urmă, să creadă în El şi uită scopul existenţei lor” („Binecuvântările pe care ni le aduc scripturile”, p. 33).
-
Care sunt unele dintre modurile în care scripturile ne lărgesc memoria?
-
Ce doctrine, principii sau istorisiri din scripturi v-au lărgit sau dezvoltat memoria despre Domnul şi relaţia voastră cu El?
1 Nefi 8:21-24, 29-30; 15:23-24; 2 Nefi 3:12; 32:3; 33:4-5; Iacov 2:8; 7:10-11; Alma 5:10-13; 31:5; 37:2, 8-10; Helaman 3:29-30; 15:7-8
Cuvântul lui Dumnezeu aduce binecuvântări
Invitaţi un cursant să rezume viziunea lui Lehi despre pomul vieţii (vezi 1 Nefi 8). Apoi, întrebaţi cursanţii ce reprezenta bara de fier şi de ce constituia o parte atât de importantă a viziunii. Dacă este necesar, invitaţi cursanţii să citească 1 Nefi 8:21-24, 29-30.
Rugaţi cursanţii să cerceteze 1 Nefi 15:23-24 şi să caute binecuvântările de care au parte cei care se ţin bine de cuvântul lui Dumnezeu. Puteţi îndemna cursanţii să marcheze ceea ce au găsit.
-
Ce credeţi că înseamnă a ne „[ţine] bine” de cuvântul lui Dumnezeu?
-
Potrivit acestor versete, ce binecuvântări putem primi dacă ne ţinem bine de cuvântul lui Dumnezeu? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Dacă ne vom ţine bine de cuvântul lui Dumnezeu, nu vom pieri spiritual niciodată şi duşmanul nu va putea să ne învingă.)
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare.
„Permiteţi-mi să vă sugerez că a te ţine tot timpul bine de bara de fier necesită, într-o mare măsură, folosirea cu evlavie, în mod constant şi sincer, a sfintelor scripturi ca sursă sigură a adevărului restaurat şi ca un îndrumar de încredere pentru călătoria de-a lungul cărării strâmte şi înguste către copacul vieţii – chiar Domnul Isus Hristos” („Visul lui Lehi: să ne ţinem bine de bara de fier”, Liahona, oct. 2011, p. 36).
Explicaţi că mai mulţi profeţi din Cartea lui Mormon au propovăduit şi despre alte binecuvântări de care au parte cei care se ţin bine de cuvântul lui Dumnezeu. Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale. Invitaţi fiecare cursant să studieze una sau două dintre acestea pentru a descoperi binecuvântările care rezultă din studierea cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, rugaţi cursanţii să scrie, pe tablă, lângă referinţa corespunzătoare, binecuvântările pe care le-au identificat:
-
Când aţi avut parte de una dintre aceste binecuvântări?
Invitaţi cursanţii să descrie ce poate să facă un tânăr adult necăsătorit, în viaţa de fiecare zi, pentru a se ţine bine de bara de fier?
Rugaţi cursanţii să se gândească dacă felul în care folosesc ei scripturile ar putea fi descris ca un mod de a se ţine bine de bara de fier.
Invitaţi cursanţii să aibă în vedere să-şi noteze lucruri precise pe care le pot face pentru a se ţine mai bine de bara de fier şi pentru a primi mai din plin aceste binecuvântări.
Alma 37:38-46
Cuvântul lui Dumnezeu conduce spre viaţa eternă.
Amintiţi cursanţilor că profetul Lehi a primit de la Domnul un instrument numit Liahona. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 37:38-42, în timp ce membrii clasei caută modul în care Liahona a binecuvântat familia lui Lehi.
-
Cum a binecuvântat Liahona familia lui Lehi?
-
Care era cerinţa pe care trebuia să o îndeplinească familia lui Lehi pentru ca Liahona să funcţioneze bine? (Busola funcţiona numai când ei urmau instrucţiunile ei şi dovedeau credinţă şi sârguinţă. Vezi, de asemenea, 1 Nefi 16:28.)
Explicaţi că Alma ne-a învăţat că folosirea Liahonei reprezenta un „semn” şi o „umbră” – însemnând un simbol – ale modului în care trebuie să folosim cuvântul lui Dumnezeu. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 37:43-46, în timp ce membrii clasei identifică comparaţia pe care Alma o face între Liahona şi cuvintele lui Hristos.
-
Ce principiu a propovăduit Alma în aceste versete cu privire la cuvintele lui Hristos ? (Cursanţii trebuie să identifice următorul principiu: Dacă noi vom da atenţie cuvintelor lui Hristos, vom fi conduşi pe un drum drept către viaţa veşnică. Puteţi să încurajaţi cursanţii să marcheze apariţia cuvântului dacă în versetele 45-46. Spuneţi cursanţilor că a învăţa să identifice relaţiile de tip cauză–efect constituie o abilitate importantă care le poate perfecţiona studiul scripturilor.)
-
Ce credeţi că înseamnă să fim conduşi pe „drumul drept” către viaţa veşnică?
-
Care sunt unele lucruri pe care le putem face pentru a merge mai departe decât a citi doar cuvintele lui Hristos şi a începe să le „[dăm] atenţie”?
Încheiaţi lecţia expunând următoarea declaraţie a vârstnicul David A. Bednar şi invitaţi cursanţii să o citească şi să mediteze asupra întrebărilor vârstnicului Bednar.
„Un flux constant de apă vie este mult mai important decât o înghiţitură din când în cînd.
Citim, studiem şi cercetăm noi zilnic scripturile într-un mod care ne permite să ne ţinem bine de bara de fier…? Avansăm noi, dumneavoastră şi cu mine, spre fântâna cu apă vie – bazându-ne pe cuvântul lui Dumnezeu? Acestea sunt întrebări importante pentru fiecare dintre noi, la care să ne gândim, rugându-ne” („Un rezervor de apă vie” [Seară la gura sobei pentru tinerii adulţi, organizată de SEB, 4 febr, 2007], p. 7-8, lds.org/broadcasts).
Întrebaţi dacă unii dintre cursanţi doresc să-şi împărtăşească mărturiile despre modul în care studiul cuvântului lui Dumnezeu i-a binecuvântat. Îndemnaţi cursanţii să continue să mediteze asupra întrebărilor puse de vârstnicul Bednar şi invitaţi-i să urmeze în continuare gândurile şi impresiile pe care le-au primit pe parcursul lecţiei, pentru a face ca studiul lor despre cuvântul lui Dumnezeu să fie mai eficient şi mai plin de înţeles.
Materiale de citit pentru cursanţi
-
1 Nefi 3:19-20; 5:21-22; 8:21-24, 29-30; 15:23-24; 2 Nefi 3:12; 32:3; 33:4-5; Iacov 2:8; 7:10-11; Omni 1:14-17; Mosia 1:3-5; Alma 5:10-13; 31:5; 37:2-4, 8-10, 38-46; Helaman 3:29-30; 15:7-8.
-
Richard G. Scott, „Puterea scripturii”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 6-8.