Bibliotecă
Mai întâi caută să obţii cuvântul Meu


Mai întâi caută să obţii cuvântul Meu

Seminare şi Institute de Religie – transmisiune prin satelit•4august, 2015

Introducere

Sunt recunoscător să fiu aici şi, la fel ca dumneavoastră, sunt încântat că fac parte din această muncă.

Pregătindu-mă pentru astăzi, am rostit cuvântarea mea în faţa membrilor familiei mele şi le-am cerut părerile… şi aproape toate au fost de ajutor. Părerea pe care ezit să o menţionez cu voce tare – şi sunt sigur că niciunul dintre dumneavoastră nu a avut parte de aşa ceva în clasă – este cea a lui Annie, fiica noastră de 12 ani, care a adormit pe la jumătatea cuvântării. Aşadar, şi eu şi Annie sperăm că această versiune a cuvântării mele este una îmbunătăţită!

În ultimii doi ani, fratele Chad Webb ne-a invitat să-i ajutăm pe cursanţii noştri să aibă experienţe care să le întărească credinţa în Salvator atunci când studiază scripturile.1 În ultimul an, au existat mai mulţi cursanţi care au citit scripturile mai mult ca niciodată. Ei au petrecut peste 9 milioane de ore2 cufundaţi în studiul personal al scripturilor. Vă mulţumesc pentru eforturile dumneavoastră!

Astăzi, am dori să reînnoim acea invitaţie. Îl veţi ajuta, vă rugăm, pe fiecare cursant de la seminar şi institut să aibă experienţe de mare însemnătate studiind scripturile în fiecare zi? Şi, deşi vor exista cu siguranţă anumite părţi din Vechiul Testament mai greu de citit şi de înţeles pentru cursanţii noştri, cred cu sinceritate că nu trebuie să folosim şiretlicuri pentru a-i face pe cursanţii noştri să fie interesaţi de Vechiul Testament3.

Fratele Webb ne-a invitat, de asemenea, să discutăm „cum am putea face ca scripturile să fie punctul central în predarea noastră”4. Dânsul a adresat o serie de întrebări despre rolul pe care îl joacă scripturile în predarea noastră. Mulţi dintre dumneavoastră au avut în vedere aceste întrebări. Vă mulţumesc! Astăzi, putem vorbi câteva minute despre rolul pe care îl joacă scripturile în pregătirea noastră pentru a preda?

În luna mai a anului 1829, Joseph şi Emma Smith locuiau în Harmony, Pennsylvania. Hyrum Smith venise în vizită şi spera să afle care era rolul său în restaurarea care se desfăşura. Profetul L-a întrebat pe Domnul şi i s-a amintit despre cuvânt că „este viu şi puternic, mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri”5. Apoi, Salvatorul l-a învăţat pe Hyrum şi pe noi un principiu şi o prioritate, stabilind ordinea etapelor importante pentru învăţători: „Nu căuta să vesteşti cuvântul Meu, ci mai întâi caută să obţii cuvântul Meu şi, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă doreşti, tu vei avea Spiritul Meu şi cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii”6.

Să obţinem cuvântul: în primul rând, trebuie să ardă în noi

Activitatea noastră de a preda nu începe când pregătim o lecţie sau când ne gândim în ce mod ar putea fi prezentată, nici când recapitulăm programa de învăţământ. Activitatea noastră de a preda începead fontes sau la sursă.7 După cum a spus preşedintele Marion G. Romney, nu ne putem pregăti mai bine pentru a preda decât prin a bea cu poftă din izvor, chiar acolo unde apa din pământ.8 Dacă dorim să predăm scripturile cu putere, dacă dorim ca şi cursanţii să simtă adevărul şi importanţa unui fragment din scripturi, trebuie neapărat să începem având noi înşine un entuziasm împrospătat.9

Preşedintele Romney ne-a sfătuit: „Pentru a deveni învăţători de Evanghelie eficienţi… trebuie să muncim şi să studiem… până când învăţăturile [Domnului] devin învăţăturile noastre. Apoi, vom fi pregătiţi să vorbim cu putere şi convingere. Dacă alegem un alt mod de pregătire… vom sfârşi prin a rosti ideile noastre sau pe cele ale altor oameni şi [nu ne garantează nimeni că vom avea succes]”10.

Să obţinem cuvântul: la ce să fim atenţi când studiem

Îmi permiteţi să menţionez două idei simple care trebuie să fie standardul acţiunilor noastre pe măsură ce dumneavoastră şi cu mine căutăm să obţinem cuvântul în aşa fel încât scripturile să ardă în noi?

În primul rând, există o ierarhie a adevărurilor şi faptul de a învăţa să discernem această ierarhie ne va binecuvânta pe noi şi pe cursanţii noştri.

În al doilea rând, scripturile conţin legături, tipare şi modele,11 inclusiv exemple privind lucrurile reale şi lucrurile spirituale, iar cele mai importante dintre acestea fac referire la Salvator.

Ierarhia adevărului

Vârstnicul Neal A. Maxwell a scris despre o „ierarhie a adevărului” şi că unele adevăruri merită devotamentul nostru, un cuvânt care sugerează fidelitate sau supunere şi loialitate:

„Unele lucruri pot fi atât adevărate, cât şi neimportante… trebuie nu numai să facem deosebirea dintre realitate şi ficţiune, ci şi să ştim care sunt lucrurile demne de devotamentul nostru...

Evanghelia lui Isus ne atrage atenţia asupra realităţii că există o clasificare a adevărurilor; unele adevăruri sunt pur şi simplu şi pentru totdeauna mai evidente decât altele!”12

Majoritatea fragmentelor din scripturi includ într-o anumită măsură detalii, iar detaliile inspirate care sunt incluse vor oferi cunoaştere profundă despre principiile13 pe care sunt menite să le explice.14

Trebuie să învăţăm foarte bine atât detaliile, cât şi doctrina din scripturi. Este important să înţelegem că detaliile din scripturi predate separat de doctrină şi independent de aceasta au rolul doar de a informa. O astfel de predare „nu ne va face rău dacă Spiritul este prezent, nici nu ne va ajuta dacă nu este”15. Pe de altă parte, predarea folosind numai povestiri personale, idei personale şi sentimente generate de discuţii lipsite de conţinutul spiritual necesar pentru a preda adevăruri şi a inspira nu îşi atinge nici ea scopul. Cursanţii noştri vor avea cel mai mult de învăţat de la învăţători care sunt, la rândul lor, cei mai buni cursanţi în studiul scripturilor şi care înţeleg rolul esenţial al Duhului Sfânt.16

I-am auzit pe unii vorbind despre „propovăduire plină de evlavie” căreia îi lipseşte erudiţia. Şi i-am auzit pe alţii vorbind despre propovăduirea plină de erudiţie dar căreia îi lipseşte spiritul care converteşte. Fiecare în parte, nici predarea plină de evlavie, nici erudiţia nu îndeplinesc cerinţele unice ale educaţiei religioase. Fratele Robert J. Matthews a spus odată: „Cuvântul «religie» înseamnă literalmente «a face legătura cu». Are legătură cu termenul ligament, care leagă muşchiul de os. Religia trebuie să lege persoana care aparţine ei de Dumnezeu şi de lucruri sfinte şi sacre.”17 Şi aceasta este ceea ce trebuie să facă educaţia religioasă pentru cursanţii noştri.

Detaliile din scripturi fac adesea referire la adevăr preţios. Când adevărul este predat cu mărturie invită revelaţia şi Duhul Sfânt exercită ispăşirea în viaţa noastră,18 intensificând convertirea noastră la Salvator19 şi determinarea noastră de a urma planul Tatălui Ceresc.

Vechiul Testament include, cu siguranţă, „povestiri impresionante, obiceiuri fascinante şi forme literare frumoase”20. Este important ca noi să ne amintim şi ca predarea noastră să reflecte faptul că aceste detalii nu reprezintă scopul fragmentului. După cum am fost învăţaţi, „scripturile au fost scrise pentru a păstra principii”21. Aceste principii ale Evangheliei „reprezintă substanţa şi scopul revelaţilor”22.

În cele din urmă, chiar şi în rândul principiilor există o ordine, deoarece „principiile fundamentale ale religiei noastre sunt mărturia apostolilor şi profeţilor cu privire la Salvator”23.

Faptul de a separa detaliile de principii şi de a învăţa să recunoaştem ierarhia care există, chiar şi în rândul acestor principii, va fi o muncă de o viaţă. Dacă predăm fiecare detaliu al istoriei şi al legii şi dacă predăm fiecare element al pribegirii lui Israel, dar uităm să predăm mesajul planului Tatălui Ceresc şi ispăşirea Salvatorului din Vechiul Testament,24 nu am predat mesajul Vechiului Testament.25

Când a spus că marama rămâne „neridicată [în citirea Vechiului Testament]”, Pavel cu siguranţă mă descria pe mine şi, probabil, pe unii dintre cursanţii noştri. Apoi, el a oferit o cheie la această dilemă, când a spus că „marama este dată la o parte în Hristos” şi că „ori de câte ori [inima noastră] se întoarce la Domnul, marama este luată”26

Dacă în centrul predării noastre va fi Salvatorul,27 şi dacă putem ajuta ca minţile şi inimile cursanţilor noştri să se îndrepte spre El, marama va fi luată de pe ochii lor atunci când citesc Vechiul Testament Şi, poate mai important, pe măsură ce cursanţii noştri învaţă să-L caute pe Salvator în timp ce studiază scripturile, vor învăţa o lecţie similară şi vor începe să-şi formeze deprinderea de a-L căuta pe El şi mâna Tatălui Ceresc şi în viaţa lor.

Un exemplu al acestei ierarhii

Permiteţi-mi să împărtăşesc o sugestie care ne va ajuta să discernem adevărul în scripturi: Alegeţi un fragment, citiţi-l şi întrebaţi-vă: „Care sunt detaliile din acest fragment?” Subliniaţi oamenii, locurile, aşezarea în timp şi firul epic. Uitaţi-vă la contextul mai larg al fragmentului şi subliniaţi toate detaliile din context pe care le găsiţi. După cum sugerează manualul nostru, observaţi „pauzele fireşti”28, acolo unde se schimbă tonul sau conţinutul.

Acum, uitaţi-vă din nou la fragment şi, de această dată, adresaţi-vă întrebarea: „Care sunt principiile sau adevărurile «adunate împreună pentru a fi puse în practică»29 şi pe care, dacă le înţelegem, ne vor «[conduce] la supunere»?”30 Studiaţi contextul mai larg al doctrinei în fragment. Marcaţi fiecare principiu în mod diferit faţă de cum aţi marcat detaliile. Dacă principiile sunt indicate în mod implicit,31 alocaţi timp să le scrieţi.

La început, vă va fi greu să faceţi acest lucru depunând un efort conştient. Veţi avea nevoie de concentrare şi de timp. O parte dintre binecuvântările disponibile în această disciplină este că ne invită să ne întrebăm în mod continuu: „În acest fragment, care sunt detaliile şi care sunt principiile menite a fi predate”?

După cum am spus deja, unele principii sunt, pur şi simplu, mai importante decât altele; ele invită mai multă inspiraţie, viaţă şi salvare deoarece ele fac referire la Salvator. Aşadar, uitaţi-vă încă o dată la fragment, de data aceasta cu alţi ochi şi întrebaţi: „Prin ce îmi îndreaptă atenţia către Salvator acest fragment?32 Ce anume din acest fragment duce la o înţelegere mai profundă şi la o mai mare recunoştinţă şi o bizuire pe El şi pe planul Tatălui Ceresc?”

În final, gândiţi-vă cu atenţie la ce au avut de spus profeţii moderni, lucruri care ne vor face să înţelegem mai profund şi având inspiraţie fragmentul din scripturi.

După ce studiem în acest mod, când ne uităm peste programa de învăţământ, lucrurile suplimentare, sugestiile şi îndrumarea de acolo se vor uni cu înţelegerea profundă, inspiraţia şi experienţa primite din scripturi şi cuvintele profeţilor. Atunci programa confirmă, perfecţionează şi amplifică pregătirea noastră de a declara cuvântul cu putere.

De exemplu, pe parcursul acestui an, când studiem cartea lui Rut, putem vedea o povestire frumoasă despre pierdere şi loialitate. Sau, luând în considerare această ierarhie a adevărului, putem observa că Rut şi-a pierdut soţul, a călătorit la Betleem33 şi, acolo, l-a întâlnit pe Boaz. După aceea, s-ar putea să observăm că Boaz a avut grijă de nevoile lui Ruth, i-a dat pâine şi o cană de oţet,34 a devenit cel ce avea drept de răscumpărare asupra ei la poarta cetăţii35 şi, apoi, în calitate de „cel cu drept de răscumpărare”, care se traduce literalmente „răscumpărător”36, a răscumpărat-o pe Ruth37, a luat-o de nevastă38 şi nu avea să aibă odihnă până când nu putea să spună: „S-a isprăvit!”39. Odată cu aceasta, putem începe să simţim mărturia cu privire la dragoste şi răscumpărare şi edificarea şi inspiraţia din faptul că am înţeles că Marele Răscumpărător40 face acelaşi lucru pentru fiecare dintre noi.

Acesta este doar un exemplu simplu legat de cercetarea scripturilor. După aceea, învăţătorul atent îl va ajuta pe fiecare cursant să înveţe să aibă aceeaşi experienţă de studiu, reuşind să se bizuie pe forţele proprii din punct de vedere spiritual.41

Fraţi şi surori, când studiem fiecare pagină din scripturi, facem o alegere care are efect asupra modului de predare şi de învăţare din sălile noastre de curs. Alegerea este următoarea: Spre ce adevăruri le vom îndrepta cursanţilor noştri mintea, inima şi credinţa? Această alegere aduce o mare schimbare în ce priveşte cuvântul pe care îl absorb în modul lor de a gândi şi de a acţiona.42 Dacă nu suntem sârguincioşi în această privinţă, dacă eu aleg să permit ca adevărurile mai puţin importante „să domine predarea mea”, atunci, potrivit învăţăturii preşedintelui Henry B. Eyring, „deja aproape că mi-am pierdut abilitatea de a ajuta un cursant să rămână fără de pată într-o mare de noroi”43.

Legături, teme şi modele

Pe lângă faptul de a recunoaşte această ierarhie a adevărului, o a doua idee simplă care poate fi de ajutor când ne străduim să obţinem cuvântul este că scripturile sunt pline de legături, teme şi modele. Vă pot oferi câte un exemplu scurt din Vechiul Testament?

Legături

Vârstnicul David A. Bednar a explicat că „o legătură este o relaţie sau verigă între idei, oameni, lucruri sau evenimente”44.

O legătură pe care am putea-o observa este că Vechiul Testament este plin de povestiri despre succes şi despre eşec, iar aceste povestiri sunt deseori predate împreună: Cain şi Abel, Iosif şi fraţii săi, Iacov şi Esau, Abigail şi Nadab şi mulţi alţii.

Preşedintele Eyring a observat următoarea cheie: „În descrierea eşecului, există un indiciu spiritual al căii spre succes… ciclurile recurente ale declinului spiritual şi revenirii… le pot da cursanţilor dumneavoastră speranţă şi-i pot instrui”45.

Teme

Vârstnicul Bednar a explicat, de asemenea, că „temele sunt calităţi sau idei care se aplică întregului text, sunt recurente şi asemănătoare unor fire de aţă esenţiale întreţesute într-un text.”46 O temă pe care o vom putea observa în decursul acestui an se găseşte în expresia următoare: „Şi veţi cunoaşte că Eu [sunt] Domnul, Dumnezeul vostru”47.

Atât în timpul urgiilor care au precedat eliberarea copiilor lui Israel, cât şi în timpul miracolelor care au urmat, Dumnezeu le-a spus că, prin acele lucruri, „vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”48.

Uciderea lui Goliat,49 vindecarea lui Naaman,50 Ilie şi preoţii lui Baal51 şi experienţele sacre şi solemne ale lui Daniel cu regele Nebucadneţar52 toate sunt consemnate cu intenţia declarată că „tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu”53.

În cărţile Psalmii54, Isaia55 şi Ezechiel56, în 17 cărţi din Vechiul Testament şi de peste 80 de ori, Iehova a repetat şi a subliniat şi ne-a asigurat că noi şi Israel Îl vom vedea şi-I vom vedea mâna în evenimentele şi învăţăturile Vechiului Testament, ca noi şi copiii noştri „să ştim de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că... Eu sunt Domnul şi nu este altul”57.

Pe măsură ce studiem teme din scripturi în cadrul noilor clase de institut58, fragmentele din scripturi vor fi „ţesute împreună în aşa mod încât, în timp ce [suntem absorbiţi] de unul, [vom fi atraşi] spre celălalt”59.Dacă înseşi scripturile sunt punctul central al studiului din cadrul acestor clase, ele vor „creşte împreună” şi-i vor aduce pe cursanţii noştri „la cunoaşterea legămintelor [lor]”60. Vârstnicul Bednar a spus că „Procesul de a căuta şi a identifica teme din scripturi ne conduce la… adevărurile veşnice care invită mărturia Duhului Sfânt… Acest mod de a obţine apă vie din izvorul scripturilor este cel mai dificil şi riguros; aduce cu sine, de asemenea, cea mai mare edificare”61. Va cere mai mult, nu mai puţin, din partea noastră ca învăţători.62

Lucruri reale şi lucruri spirituale care ne vorbesc despre Hristos

Dintre numeroasele tipare existente în Vechiul Testament63, există unul care ne atrage atenţia în mod deosebit. Acesta este, desigur, căutarea mărturiilor cu privire la Tatăl Ceresc şi la Salvator. Vârstnicul Bruce R. McConkie a spus: „Este… indicat să căutăm asemănări cu Hristos peste tot şi să le folosim în mod repetat pentru a-L păstra pe El şi legea Sa mereu în mintea noastră”64.

A începe să enumerăm lucrurile reale şi lucrurile spirituale care ne vorbesc despre Salvator este aproape ca şi cum am număra picăturile de apă dintr-un râu sau particulele de lumină într-o zi cu soare. La urma urmei „toate lucrurile care au fost date de Dumnezeu omului, de la începutul lumii, sunt o reprezentare a Lui”65.

Creaţia66, şarpele de aramă67, mana68, eliberarea lui Israel din sclavia egipteană prin sângele unui miel cu care au fost vopsite uşile lor69 şi întreaga lege a lui Moise, cu sistemul său de sacrificii şi aduceri aminte, sunt menite, în mod conştient şi vădit, să fie „un îndrumător spre Hristos”70.

Dorinţa lui Avraam71 să-l sacrifice pe Isaac72, titlurile date lui Melhisedec73, inclusiv „Prinţul păcii”74, faptul că Iosif i-a salvat pe fraţii săi după ce aceştia îl vânduseră75 şi că Moise i-a eliberat pe copiii lui Israel76 reprezintă imagini ale „Celui ce avea să vină”77.

Adam a fost un bărbat fără păcat78 care, în timp ce se afla în grădină, a ales în mod voluntar79 să renunţe la viaţa lui ca noi să putem fi.80

„Pentru că în el era un duh înalt… împăratul se gândea să-l pună [pe Daniel] peste toată împărăţia.”81 „Căpeteniile şi dregătorii”82, cei în funcţii cu autoritate care îl urau pe Daniel, „au căutat să afle ceva asupra lui… dar n-au putut să găsească nimic”83. Apoi, aceşti oameni ticăloşi „s-au dus cu mare zarvă la împărat”84, şi, între timp, Daniel s-a retras, ca de obicei, în locul în care îi plăcea să meargă85 şi acolo s-a rugat.86 După ce a aflat, împăratul „s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel”87. Şi apoi, după ce Daniel a fost trimis la moarte sigură, „au adus o piatră şi a pus-o la gura gropii”88, iar, după aceea „în revărsatul zorilor… împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei”89 pentru a descoperi că un înger fusese prezent90 şi „Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el”91.

Alfred Edersheim a spus că „intenţia întregului [Vechi Testament] este să facă referire la Hristos... Nu numai legea, care este mama învăţăturii… nici lucrurile reale, care sunt simboluri ale [Lui], nici chiar profeţiile, care sunt preziceri despre [El], dar şi întreaga istorie a Vechiului Testament este plină de Hristos… Există un singur lucru pe care trebuie să-l reţinem din acest lucru: studiul scripturilor poate fi suficient sau profitabil dacă învăţăm să-L cunoaştem pe [Salvator]”92.

În timpul orelor dumneavoastră şi chiar în căminele şi familiile dumneavoastră, veţi aloca timp, vă rog, să-i întrebaţi pe cursanţii şi pe copiii dumneavoastră ce învaţă şi în ce fel îi ajută învăţăturile să înţeleagă şi să se bizuie pe Tatăl Ceresc şi pe Salvator? Şi încă din prima zi a cursului, îi veţi învăţa, vă rog, pe cursanţii dumneavoastră să caute cu bună ştiinţă aceste mărturii extraordinare pe care aceşti autori inspiraţi au dorit în mod expres să le includă în scripturi?

Concluzie

Fraţi şi surori, scripturile au un rol de neînlocuit atât când predăm, cât şi când ne pregătim să predăm! Ţineţi minte această avertizare a preşedintelui Romney:

„Suntem împuterniciţi să oferim ceea ce primim de la Domnul (scripturile) celor cărora le predăm. Uneori, [este posibil să încercăm] să redăm ceva fără ca, mi înainte, să fi primit ...

[Este posibil să vrem]... să mergem să predăm înainte [să-I fi dat] Domnului şansa să [ne] pregătească””93.

Prin urmare, îmi permiteţi să adaug câteva întrebări celor pe care le-am primit de la fratele Webb anul trecut şi să vă invit să vă gândiţi la ele în timp ce vă pregătiţi să predaţi?

  • Începe pregătirea mea pentru oră cu cercetarea scripturilor?

  • Îmi găsesc plăcerea94 în fragmentele din scripturi pe care le voi preda astăzi şi sunt acestea „un foc mistuitor, închis în oasele mele”95?

  • Înţeleg atât detaliile, cât şi doctrina pe care scriitorul inspirat a vrut să le văd şi să le înţeleg?

  • Am cercetat cuvintele profeţilor ca să aflu care au fost lucrurile mai importante pentru ei, părerile şi mărturia lor cu privire la un fragment?

  • Şi, în fiecare loc, am cercetat şi am găsit modurile în care respectivul pasaj mărturiseşte despre Salvator şi ispăşirea Sa?96

Fie ca al Domnului cuvânt să fie mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri97 în sălile noastre de curs datorită faptului că scripturile ard în noi! Fie ca noi să avem hotărârea să distingem detaliile şi doctrina demnă de devotament! Şi fie ca noi să-i ajutăm pe cursanţii noştri să înveţe şi să descopere mărturia frumoasă din scripturi cu privire la planul Tatălui Ceresc şi la Cel mai Iubit Fiu al Său!98

Adaug mărturia mea mărturiilor dumneavoastră, în special cu privire la dragostea Tatălui Ceresc99 manifestată şi disponibilă prin ispăşirea miraculoasă a Fiului Său. Şi îmi exprim recunoştinţa pentru privilegiul deosebit de a face parte din minunata restaurare face numele Său „cunoscut pe întreg pământul pentru totdeauna”100. În numele lui Isus Hristos, amin.

Note.

  1. See Chad H. Webb, “An Invitation to Study the Doctrine and Covenants” (Seminaries and Institutes of Religion satellite broadcast, Aug. 5, 2014), lds.org/broadcasts.

  2. An estimated 200,000 seminary students read the Doctrine and Covenants last year. If they read for 15 minutes per day and read for 180 school days, that equals 9 million hours of personal scripture study.

  3. J. Reuben Clark Jr., The Charted Course of the Church in Education, rev. ed. (1994), 9.

  4. Chad H. Webb, “An Invitation to Study the Doctrine and Covenants,” lds.org/broadcasts.

  5. Doctrine and Covenants 11:2.

  6. Doctrine and Covenants 11:21.

  7. Elder Bruce R. McConkie taught that the first key to understanding the Bible is to read the Bible:

    “Could any key be more obvious than this? Simply read the book itself. Unless and until we do, nothing else will fall into place. We cannot do other than rate this key as a ten on our scale. All biblical scholarship and understanding begin with reading the basic source material.

    “One of our problems is that we read what others have said about the Bible. …

    “Read the book itself. ‘Search the scriptures’ (John 5:39). Treasure up the Lord’s word. Go to the source” (“The Bible, a Sealed Book” [Church Educational System symposium, Aug. 17, 1984] 4, si.lds.org).

  8. President Marion G. Romney said, “When I drink from a spring I like to get the water where it comes out of the ground, not down the stream after the cattle have waded in it. … I appreciate other people’s interpretation, but when it comes to the gospel we ought to be acquainted with what the Lord says” (from an address to religious educators, quoted by J. Richard Clarke, “My Soul Delighteth in the Scriptures,” Ensign, Nov. 1982, 15).

  9. President Harold B. Lee taught: “You cannot lift another soul until you are standing on higher ground than he is. You must be sure, if you would rescue the man, that you yourself are setting the example of what you would have him be. You cannot light a fire in another soul unless it is burning in your own soul” (“Stand Ye in Holy Places,” Ensign, Oct. 2008, 47). Elder Neal A. Maxwell said: “Part of what may be lacking, at times, in the decent teacher is a freshening personal excitement over the gospel which could prove highly contagious. Since we can only speak the smallest part of what we feel, we should not let that ‘smallest part’ shrink in its size” (“Teaching by the Spirit—‘The Language of Inspiration’” (Church Educational System symposium on the Old Testament, Aug. 15, 1991, 5, si.lds.org).

  10. Marion G. Romney, “The Message of the Old Testament” (Church Educational System symposium on the Old Testament, Aug. 17, 1979), 1, si.lds.org.

  11. See David A. Bednar, “A Reservoir of Living Water” (Church Educational System fireside for young adults, Feb. 4, 2007), speeches.byu.edu (text), LDS.org (video).

  12. Neal A. Maxwell, The Smallest Part (1973), 4; see also Neal A. Maxwell, “The Inexhaustible Gospel,” Ensign, Apr. 1993, 69.

  13. Elder Richard G. Scott said, “Principles are concentrated truth, packaged for application to a wide variety of circumstances” (“Acquiring Spiritual Knowledge,” Ensign, Nov. 1993, 86; see also Gospel Teaching and Learning: A Handbook for Teachers and Leaders in Seminaries and Institutes of Religion [2012], 5–7). Brother Chad Webb has suggested that to determine if something is a principle, we might ask ourselves, “Is it always true? Is it applicable in every condition, every time, every circumstance, and to every people?”

  14. Elder Scott also taught: “As you seek spiritual knowledge, search for principles. Carefully separate them from the detail used to explain them” (“Acquiring Spiritual Knowledge,” 86; see also Gospel Teaching and Learning, 26–31).

  15. Boyd K. Packer, Let Not Your Heart Be Troubled (1991), 15.

  16. See C. S. Lewis, “Meditation in a Toolshed,” in God in the Dock: Essays on Theology and Ethics, ed. Walter Hooper (1970), 212–15.

  17. Robert J. Matthews, “What is Religious Education?” (unpublished address to religious educators, Aug. 31, 1989), 2.

  18. Elder D. Todd Christofferson taught, “The gift of the Holy Ghost … is the messenger of grace by which the blood of Christ is applied to take away our sins and sanctify us” (“The Power of Covenants,” Ensign, May 2009, 22; see also Area Directors’ Convention, 2011, session on “The Role of the Holy Ghost”).

  19. See Alma 23:5–7.

  20. Henry B. Eyring, “Teaching the Old Testament” (Church Educational System symposium on the Old Testament, Aug. 10, 1999), 5, si.lds.org.

  21. Marion G. Romney, “The Message of the Old Testament,” 3, si.lds.org; see also Gospel Teaching and Learning, 26–28.

  22. Boyd K. Packer, “Principles,” Ensign, Mar. 1985, 8; see also Gospel Teaching and Learning, 26–28.

  23. Joseph Smith, in History of the Church, 3:30. Expanded quotation: “The fundamental principles of our religion are the testimony of the Apostles and Prophets, concerning Jesus Christ, that He died, was buried, and rose again the third day, and ascended into heaven; and all other things which pertain to our religion are only appendages to it.”

  24. President Marion G. Romney taught, “The message of the Old Testament is the message of Christ and his coming and his atonement” (“The Message of the Old Testament,” 4, si.lds.org).

  25. See 1 Nephi 6:4; D&C 76:40–43. President Ezra Taft Benson defined the gospel in “The Gospel Teacher and His Message” ([address to religious educators, Sept. 17, 1976], si.lds.org). President Henry B. Eyring defined “two views of the gospel” in “Eyes to See, Ears to Hear” ([Church Educational System symposium on the New Testament, Aug. 16, 1984], si.lds.org; also quoted in Teaching and Learning, 54). See also the use of the word gospel in J. Reuben Clark Jr., “The Charted Course of the Church in Education.”

  26. 2 Corinthians 3:14, 16; see also Joseph Smith Translation, 2 Corinthians 3:14, 16.

  27. President Boyd K. Packer taught that the Atonement “is the very root of Christian doctrine. You may know much about the gospel as it branches out from there, but if you only know the branches and those branches do not touch that root, if they have been cut free from that truth, there will be no life nor substance nor redemption in them” (“The Mediator,” Ensign, May 1977, 56; also quoted in Gospel Teaching and Learning, 1).

  28. Gospel Teaching and Learning, 52.

  29. Richard G. Scott, “Acquiring Spiritual Knowledge,” 86; see also Gospel Teaching and Learning, 26.

  30. Henry B. Eyring, “Converting Principles” (remarks at an evening with Elder L. Tom Perry, Feb. 2, 1996), 1, si.lds.org; also quoted in Gospel Teaching and Learning, 54.

  31. See Gospel Teaching and Learning, 26–27.

  32. The Prophet Joseph Smith taught, “We may conclude, that though there were different dispensations, yet all things which God communicated to His people were calculated to draw their minds to the great object, and to teach them to rely upon God alone as the author of their salvation” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith [2007], 49).

  33. See Ruth 1:19.

  34. See Ruth 2:14.

  35. See Ruth 4:1.

  36. “The word here rendered ‘redeemer’ we translate literally from Hebrew go’el and this is its proper translation. It is rendered merely ‘kinsman’ in the King James English translation. The function of a go’el was to make it possible for a widow who had lost home and property to return to her former status and security and to have seed to perpetuate her family.

    “It is easy to see why the later prophets borrowed this word from the social laws of Israel and used it to describe the functions of Him who would become the Divine Redeemer: Think of what He does to restore us to proper status with God, and to give us future security and eternal ‘seed’” (Ellis T. Rasmussen, An Introduction to the Old Testament and Its Teachings, Part 1 (syllabus for Religion 301, 1972), 157; and Old Testament Student Manual: Genesis–2 Samuel (Church Educational System manual, 2003), 263.

  37. See Ruth 4:10.

  38. See Ruth 4:13; see also Ruth 4 chapter heading.

  39. John 19:30; see Ruth 3:18.

  40. This beautiful story “speaks of and symbolically demonstrates God’s redeeming power; it teaches us of how we can access that power and exemplifies how we should emulate our Redeemer. Numerous elements of the story serve as types of Christ. It is about hope in Israel. [Perhaps part of] the reason we love the story so much is because … our souls intuitively resonate with the redemption of Ruth; we long for what happened to her on a mortal level to happen to us in both a mortal and eternal way. Ruth satisfies some of our soul’s yearning for deliverance. It highlights our reasons for hope” (Kerry Muhlestein, “Ruth, Redemption, Covenant, and Christ,” in D. Kelly Ogden, Jared W. Ludlow, and Kerry Muhlstein, eds., The Gospel of Jesus Christ in the Old Testament, 38th Annual Brigham Young University Sidney B. Sperry Symposium [2009], 187–88).

  41. See Boyd K. Packer, “Self-Reliance” (Brigham Young University fireside, Mar. 2, 1975), speeches.byu.edu.

  42. See Alma 12:9–11; 3 Nephi 26:1–11 (especially verses 9–10). Elder Jeffrey R. Holland stated: “When crises come in our lives—and they will—the philosophies of men interlaced with a few scriptures and poems just won’t do. Are we really nurturing our youth … in a way that will sustain them when the stresses of life appear? Or are we giving them a kind of theological Twinkie—spiritually empty calories? President John Taylor once called such teaching ‘fried froth,’ the kind of thing you could eat all day and yet finish feeling totally unsatisfied. During a severe winter several years ago, President Boyd K. Packer noted that a goodly number of deer had died of starvation while their stomachs were full of hay. In an honest effort to assist, agencies had supplied the superficial when the substantial was what had been needed. Regrettably they had fed the deer but they had not nourished them” (“A Teacher Come from God,” Ensign, May 1998, 26–27).

  43. Henry B. Eyring, “Eyes to See, Ears to Hear,” si.lds.org; also quoted in Gospel Teaching and Learning, 54.

  44. David A. Bednar, “A Reservoir of Living Water,” 4, speeches.byu.edu.

  45. Henry B. Eyring, “Teaching the Old Testament,” 2, si.lds.org.

  46. David A. Bednar, “A Reservoir of Living Water,” 6, speeches.byu.edu.

  47. Exodus 6:7.

  48. Exodus 7:17; see also Exodus 7:5; 8:10, 22; 9:14, 16, 29; 10:2; 11:7; 14:4, 18; 16:6, 12; 29:46.

  49. See 1 Samuel 17:46.

  50. See 2 Kings 5:15.

  51. See 1 Kings 18:37.

  52. See Daniel 4:17, 26.

  53. 1 Samuel 17:46.

  54. See Psalm 59:13; 67:2; 83:18; 109:27.

  55. See Isaiah 5:19; 9:9; 19:21; 37:20; 41:20, 22–23; 41:26; 43:10; 45:3, 6; 49:23, 26; 52:6; 60:16.

  56. See Ezekiel 6:10, 14; 7:4, 9, 27; 11:10, 12; 12:15–16; 13:9, 14, 21, 23; 14:8; 15:7; 16:62; 17:21, 24; 20:20; 22:16; 24:27; 25:7; 35:4, 12, 15.

  57. Isaiah 45:6.

  58. See the section “Why Are We Making These Changes?” on “New Religion and Institute Courses: Additional Information,” si.lds.org/announcement-new-religion-courses.

  59. Boyd K. Packer, “Scriptures,” Ensign, Nov. 1982, 53.

  60. 2 Nephi 3:12.

  61. David A. Bednar, “A Reservoir of Living Water,” 6, speeches.byu.edu.

  62. Elder Neal A. Maxwell described it this way: “Cluster your scriptures together so that the Old Testament scripture on a particular topic is related [to the other books of scripture] and to the utterances of living prophets. The scriptures of the Church need each other. … And they help each other. …

    “… [Then] you will … make the teaching moment more significant. …

    “… Help your students avoid the tendency to skim lightly over the surface of the scriptures. … Encourage them to cluster the scriptures topically, as if they were a bunch of grapes from which you would then squeeze all the juice, and distill all the meaning” (“The Old Testament: Relevancy within Antiquity” [Church Educational System symposium on the Old Testament, Aug. 16, 1979], 1–2, si.lds.org.

  63. See Old Testament Student Manual: Genesis–2 Samuel, 111–15.

  64. Bruce R. McConkie, The Promised Messiah: The First Coming of Christ (1978), 453.

  65. 2 Nephi 11:4; see also Hosea 12:10; Alma 30:23–60 (especially verses 40–41); Moses 6:59–63.

  66. See Moses 6:63. Elder Bruce R. McConkie taught: “The revealed accounts of the Creation are designed to accomplish two great purposes. Their general purpose is to enable us to understand the nature of our mortal probation, a probation in which all men are being tried and tested ‘to see if they will do all things whatsoever the Lord their God shall command them.’ (Abr. 3:25.) Their specific purpose is to enable us to understand the atoning sacrifice of the Lord Jesus Christ, which infinite and eternal Atonement is the very foundation upon which revealed religion rests” (“Christ and the Creation,” Ensign, June 1982, 13).

  67. See Alma 33:19; see also Topical Guide, “Jesus Christ, Types of, in Anticipation”.

  68. “Your fathers did eat manna in the wilderness and are dead.

    “This is the bread which cometh down from heaven, that a man may eat thereof, and not die.

    “I am the living bread” (John 6:49–51); see also Exodus 17:6; 1 Corinthians 10:4; Topical Guide, “Jesus Christ, Types of, in Anticipation.”

  69. See Exodus 12:5–14.

  70. Galatians 3:24.

  71. Father of a multitude. Originally called Abram, ‘exalted father.’” (Bible Dictionary, “Abraham”).

  72. Elder Dallin H. Oaks explained: “This story … shows the goodness of God in protecting Isaac and in providing a substitute so he would not have to die. Because of our sins and our mortality, we, like Isaac, are condemned to death. When all other hope is gone, our Father in Heaven provides the Lamb of God, and we are saved by his sacrifice” (“Bible Stories and Personal Protection,” Ensign, Nov. 1992, 37).

  73. “King of Salem” (Hebrews 7:1–2); “the king of heaven” (Joseph Smith Translation, Genesis 14:36 [in the Bible appendix]); “King of righteousness” (Hebrews 7:2); see also Topical Guide, “Jesus Christ, Types of, in Anticipation.”

  74. Joseph Smith Translation, Genesis 14:33 (in the Bible appendix); see also Topical Guide, “Jesus Christ, Types of, in Anticipation.”

  75. See Genesis 37:27–28.

  76. See Moses 1:26; see also Deuteronomy 18:15; 3 Nephi 20:23; The Pearl of Great Price Teacher Manual (Church Educational System manual, 2000), 9–11.

  77. Romans 5:14.

  78. See 2 Nephi 2:23.

  79. See Moses 4:18.

  80. See 2 Nephi 2:25.

  81. Daniel 6:3.

  82. Daniel 6:3–4, 6–7.

  83. Daniel 6:4; see also verse 5.

  84. Daniel 6:6–7.

  85. Luke 22:39; see Daniel 6:10.

  86. See Daniel 6:10.

  87. Daniel 6:14.

  88. Daniel 6:17.

  89. Daniel 6:19.

  90. See Daniel 6:22.

  91. Daniel 6:23.

  92. Alfred Edersheim, Bible History: Old Testament, one vol. ed. (1982), xiii; also quoted in Old Testament Student Manual: Genesis–2 Samuel, 22.

  93. Marion G. Romney, “The Message of the Old Testament,” 1, si.lds.org.

  94. See Psalm 1:2–3.

  95. Jeremiah 20:9; see also Gospel Teaching and Learning, 29–30.  President Boyd K. Packer explained:

    “‘There is a great body of evidence,’ Brother [Wilford B.] Lee wrote, ‘to indicate that, in moral behavior especially, people do not act in accordance with their knowledge.’ And he observed that one could hardly find an obese person who does not know that, if he is to reduce his weight, a part of what he must do is to reduce his intake of food. Can you imagine a medical doctor who uses cigarettes and does not know that smoking is detrimental to his health? Were you ever acquainted with a divorce of parents in which both of the parties didn’t know full well that tragic effects would be visited upon their children? In such cases the persons know the right course but still fail to follow it.

    “As regards righteous behavior, then, to know intellectually is not enough. The feelings must be engaged” (Let Not Your Heart Be Troubled [1991], 14).

  96. In The Charted Course of the Church in Education, President J. Reuben Clark Jr. taught that in our study and teaching, there are actually “two prime things which may not be overlooked, forgotten, shaded, or discarded.” The first, of course, is the Savior and His Atonement. “The second of the two things to which we must all give full faith is that the Father and the Son actually and in truth and very deed appeared to the Prophet Joseph in a vision in the woods” (1–2).

  97. In its commentary for Doctrine and Covenants 6:2, the Doctrine and Covenants Student Manual contains the following explanation: “Many swords of ancient times had only one cutting edge. When someone decided to make a two-edged sword, the effectiveness of the weapon was increased tremendously. Now it could cut in any direction, no matter how the blow was struck. Thus, the likening of the word of God to the two-edged sword is a vivid simile. Just as a sharp sword can cut deep enough to sever limbs and destroy life, so the word of the Lord is powerful enough that it can bring destruction of the soul (spiritual death) to those who do not give heed to it (see Hebrews 4:12; Revelation 1:16; 2:12, 16). The word of God also has power to pierce the soul as a sword and penetrate to the inmost parts of man (see 3 Nephi 11:3; D&C 85:6). It can cut through error and falsehood with double-edged efficiency” ([Church Educational System manual, 2001], 15).

  98. See Mormon 5:14.

  99. See 1 Nephi 11:22.

  100. Abraham 1:19.