Ziua de sabat

Chad H. Webb

Administrator, Seminare şi Institute de Religie

Transmisiune prin satelit a Adunării Seminarelor şi Institutelor de Religie•4august, 2015

Este o plăcere să fiu cu dumneavoastră astăzi şi să fi fost atât de bine instruit până acum. Chiar este o bucurie să fiu astăzi aici. Sper că ştiţi cât de mult vă iubesc şi cât de mult apreciez şi respect tot ceea ce faceţi. Sunt foarte bucuros să o am alături pe soţia mea Kristi. Astăzi sărbătorim 25 de ani de căsătorie şi ne-am gândit că ar fi distractiv să sărbătorim împreună cu cei 98.000 de prieteni ai noştri. Este remarcabil ceea ce dumneavoastră şi soţiile dumneavoastră faceţi în această organizaţie. Vă mulţumesc tuturor pentru contribuţiile dumneavoastră şi pentru că sunteţi aici. Este minunat să fac parte din această lucrare împreună cu dumneavoastră.

Instruirea oferită autorităţilor generale, ca şi cea din cadrul celei mai recente conferinţe generale a Bisericii, a avut ca temă „ţinerea zilei de sabat şi transformarea ei într-o desfătare”. Cvorumurile care prezidează ale Bisericii şi-au unit acţiunile la nivel global pentru a ne învăţa cât este de important să se respecte ziua de sabat atât la Biserică, cât şi acasă. Acest lucru a fost predat în cadrul consiliilor de zonă, de coordonare şi ale ţăruşilor. Preşedinţii de ţăruş i-au instruit pe episcopi şi, împreună, ei vor continua să îi instruiască pe membrii ţăruşului şi episcopiei lor.

Instruirea conducătorilor Bisericii

Câteva videoclipuri de la instruirea autorităţilor generale vor fi puse pe site-ul nostru web.¹ Sper că veţi parcurge, revedea şi folosi această resursă importantă. Astăzi, aş dori să vizionaţi anumite părţi din două prezentări de la acea instruire. Mai întâi, îl veţi asculta pe preşedintele Russell M. Nelson. După dânsul va urma vârstnicul M. Russell Ballard.

Preşedintele Russell M. Nelson: „Dragi fraţi şi surori, îmi exprim iubirea şi admiraţia sincere pentru fiecare dintre dumneavoastră. Prima Preşedinţie a atras atenţia în această dimineaţă asupra marii griji pe care o avem toţi pentru cei care sunt pierduţi, uitaţi sau puţin activi. Pe măsură ce ne concentrăm asupra acestui subiect, am dori să ne concentrăm asupra prevenirii unor astfel de probleme. Astfel, în cadrul sesiunilor de astăzi şi de mâine ne vom concentra mult asupra faptului de a clădi credinţa în Dumnezeu, în Domnul Isus Hristos şi în ispăşirea Sa… Fiind unul dintre apostolii Săi rânduiţi, sunt cu adevărat recunoscător pentru această însărcinare care mi-a fost dată de a vorbi despre această temă- Porunca Domnului de a sfinţi ziua de sabat şi de a o ţine sfântă este o însărcinare pe care trebuie să o luăm în serios şi literalmente. Dacă într-adevăr putem face acest lucru – dacă într-adevăr putem face acest lucru – îi vom ajuta pe membrii noştri să-şi clădească credinţa în Domnul şi să fie mai convertiţi la El şi la Biserica Sa… Pe măsură ce învăţăm mai bine cum să sfinţim ziua de sabat, credinţa se va mări în întreaga lume”.

Vârstnicul M. Russell Ballard: „Ei bine, dragi fraţi şi surori, vă urăm bun venit la această adunare de instruire importantă. Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece au petrecut multe ore în ultimele câteva luni parcurgând materialele disponibile privind doctrina şi principiile Bisericii care măresc credinţa în Tatăl nostru Ceresc şi în Domnul Isus Hristos şi ispăşirea Sa. După cum ştiţi, noi continuăm să fim preocupaţi de convertirea de durată, de ţinerea legămintelor, de faptul ca familiile să rămână active de-a lungul generaţiilor şi de întărirea spirituală a membrilor Bisericii. Am stabilit că, dintre toate schimbările privind organizarea sau regulile Bisericii sau privind instruirea doctrinară care ar putea să grăbească lucrarea de salvare din această perioadă, creşterea naturii spirituale şi a puterii zilei de sabat ar avea cea mai mare influenţă asupra aducerii membrilor şi a familiilor mai aproape de Domnul Isus Hristos”.

Preşedintele Nelson a vorbit despre inactivitate şi despre o nevoie de a ne întări credinţa în Isus Hristos şi ispăşirea Sa. El a promis că, „pe măsură ce învăţăm mai bine cum să sfinţim ziua de sabat, credinţa se va mări în întreaga lume”.

Sunt sigur că aţi remarcat faptul că vârstnicul Ballard a spus: „Am stabilit că, dintre toate schimbările privind organizarea sau regulile Bisericii sau privind instruirea doctrinară care ar putea să grăbească lucrarea de salvare din această perioadă, creşterea naturii spirituale şi a puterii zilei de sabat ar avea cea mai mare influenţă asupra aducerii membrilor şi a familiilor mai aproape de Domnul Isus Hristos”.²

Rolul Seminarelor şi Institutelor de Religie

În cadrul acestui efort global, Seminarele şi Institutele de Religie au fost îndrumate de Comitetul pentru Educaţie al Bisericii să ofere ajutor prin concentrarea asupra predării principiului respectării zilei de sabat şi a doctrinei referitoare la împărtăşanie şi să-i facă pe tineri şi pe tinerii adulţi din Biserică să-şi ia angajamentul de a se strădui să înţeleagă mai bine aceste principii şi să trăiască potrivit lor. Trebuie să facem acest lucru punând accent pe aceste principii pe măsură ce apar în mod natural în predarea noastră a scripturilor, făcută în mod secvenţial, şi în cadrul rezumatelor cursurilor. Avem o ocazie minunată să ne unim acţiunile cu acţiunile celor care au primit însărcinarea de a ne conduce în calitate de profeţi, văzători şi revelatori. Şi, făcând acest lucru, noi ne vom îndeplini mai bine obiectivele de a-i ajuta pe tineri şi pe tinerii adulţi să înţeleagă şi să se bizuie pe învăţăturile şi ispăşirea lui Isus.

Pentru a ilustra cum am putea preda principii privind ziua de sabat şi împărtăşania, astfel încât să-i ajutăm pe cursanţi să aibă mai mare credinţă în Isus Hristos, am ales, în special, exemple din Vechiul Testament, deoarece mulţi dintre dumneavoastră veţi preda din Vechiul Testament în următoarele luni.

Ziua de sabat

1. Ziua de sabat este un semn de la Domnul pentru noi

Un principiu important privind ziua de sabat se găseşte în Exodul 31:

„«Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc …

Copiii lui Israel să păzească Sabatul… ca pe un legământ necurmat»”³.

Ideea că ziua de sabat este un semn al legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu noi reprezintă un lucru important, deoarece fiecare dintre noi se confruntă cu situaţia dificilă, şi anume că „niciun lucru necurat nu poate locui cu Dumnezeu”⁴ şi ştim că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”⁵. Soluţia, aşa cum se afirmă în Doctrină şi legăminte 60:7, este: „Eu pot să vă fac sfinţi”. Şi acest lucru este posibil, desigur, prin intermediul lui Isus Hristos, figura centrală din planul mântuirii întocmit de Tatăl. Sau, precum ne-a învăţat apostolul Pavel: „[Noi am] fost cumpăraţi cu un preţ”⁶.

Preţul a fost viaţa, suferinţa şi moartea Fiului desăvârşit al lui Dumnezeu. Şi care este dovada faptului că s-a plătit acest preţ? Ce lucru reprezintă chitanţa? Ziua de sabat este un semn permanent al împlinirii legămânului pe care Dumnezeu l-a făcut cu copiii Săi, semnul că El ne poate face sfinţi.

2. Ziua de sabat este un semn de la noi pentru Domnul

Sabatul nu este numai dovada că preţul a fost plătit, semnul că Domnul ne va face sfinţi. Este, de asemenea, şi un semn de la noi pentru El cu privire la ceea ce simţim în legătură cu ceea ce a făcut El pentru noi – ceea ce simţim cu privire la sacrificiul Său şi ceea ce simţim în legătură cu legămintele noastre.

Preşedintele Nelson, în cadrul celei mai recente Conferinţe Generale a Bisericii, ne-a învăţat: „În tinereţe, am studiat lucrările altora care au făcut liste cu lucruri pe care să le facem şi să nu le facem în ziua de sabat. Abia mai târziu am învăţat din scripturi faptul că atitudinea şi comportamentul meu din timpul zilei de sabat reprezintă un semn între mine şi Tatăl meu Ceresc. Având această înţelegere, nu mai aveam nevoie de liste care să îmi spună ce să fac şi să nu fac. Când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur şi simplu: «Ce semn doresc să Îi dau lui Dumnezeu?» Această întrebare a făcut ca deciziile mele în ceea ce priveşte ziua de sabat să fie clare”⁷.

Fiecare alegere legată de ziua de sabat este una personală; este o ofrandă personală, un semn al recunoştinţei noastre pentru faptul că El este dispus să ne facă sfinţi. Fără a dori să sugerez o listă cu ce să facem şi să nu facem, aş dori să spun că am văzut tineri şi tineri adulţi din toate părţile lumii care aleg să ţină ziua de sabat sfântă. Mulţi au ales să nu lucreze duminica, alţii şi-au stabilit ţelul de a nu învăţa duminica. O tânără fată din Thailanda a riscat să-şi piardă prietenii deoarece a ales să nu participe la activităţi sociale în ziua de sabat (un concept despre care prietenii ei nu auziseră înainte). Ştiu despre un jucător de fotbal plin de aspiraţii din California care, în pofida presiunii mari din partea semenilor şi a antrenorilor şi, cu riscul de a-şi periclita şansele unor burse valoroase, a hotărât să nu participe la evenimente sportive organizate în ziua de sabat.

Sunt sigur că Domnul îi va onora pe aceşti minunaţi tineri, deoarece ei l-au onorat pe El alegând să ţină ziua Sa sfântă. Putem să ne învăţăm cursanţii că atitudinile şi faptele noastre din timpul zilei de sabat sunt un semn pentru Domnul despre ce simţim în legătură cu legămintele noastre şi că „a ţine cu adevărat ziua de sabat este un simbol al faptului de a respecta întregul legământ”.⁸

3. Ziua de sabat este o desfătare

Un alt principiu din Vechiul Testament:

„Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecăriile [tale]:

atunci te vei putea desfăta în Domnul”.⁹

Exodul 16 reprezintă un frumos exemplu al acestui principiu. Când copiii lui Israel s-au plâns că le era foame şi au dorit să se întoarcă la „oalele cu carne” din Egipt, Domnul a spus:

„Iată că voi face să vă ploaie pâne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi”.¹⁰

Există cel puţin două alte principii în aceste versete. Unul este acela că Domnul ne testează supunerea în ziua de sabat. Celălalt este acela că Domnul pregăteşte o cale pentru ca noi să putem ţine poruncile Sale. Gândiţi-vă la modul în care acest lucru împlineşte promisiunea că ziua de sabat va fi o desfătare. Dacă ai munci în fiecare zi, adunând mană pentru a rămâne în viaţă, şi într-o zi Domnul ar spune „Nu trebuie să lucrezi astăzi, dar te voi hrăni ca şi cum ai fi lucrat”, nu ar fi acest lucru o desfătare?

Am ascultat o versiune modernă a acestei povestiri spusă de sora şi vârstnicul Beecher, un cuplu de misionari care au slujit în Africa. Ei au scris:

„Locuim într-o zonă foarte săracă a Kenyei, aflată la graniţa cu Uganda. Unul dintre preşedinţii noştri de ramură… este un fermier care locuieşte pe un teren al familiei sale extinse. El este un tată tânăr cu o familie mică …

În ramura sa, există membri care îi spun că nu pot veni duminica la Biserică, deoarece nu vor să plece de acasă de teamă că vecinii le-ar putea fura recoltele. Acest lucru este o îngrijorare REALĂ. De fapt, oamenii aşteaptă să semene până când vecinii lor seamănă pentru ca astfel să scadă şansele ca recoltele lor timpurii să fie furate …

De asemenea, ei spun că nu pot veni duminica la Biserică deoarece trebuie să muncească, fiind foarte săraci.

[Preşedintele de ramură] a continuat: «Eu le spun: „Eu plec de acasă în fiecare duminică şi stau la Biserică multe ore. Nu muncesc în ziua de sabat. Când mă întorc acasă, descopăr deseori că vecinii mei mi-au furat porumbul, găinile, ouăle, fructele, deoarece le este foame şi nu au mâncare. Totuşi, descopăr că, atunci când este vremea recoltei, sunt binecuvântat, deoarece pământul meu produce mai mult decât al lor – chiar dacă ei muncesc în fiecare duminică. Pământul meu produce mai mult şi sunt binecuvântat deoarece ţin ziua de sabat sfântă”».

Ascultând vorbele [acestui preşedinte de ramură], un alt preşedinte de ramură a spus: «Şi eu pot depune mărturie despre acelaşi lucru. Eu am un hectar pe care am semănat porumb. Vecinul meu are patru hectare pe care a semănat porumb. El lucrează în fiecare duminică. Eu nu. Când vine vremea recoltei, eu am destul. Vecinul meu vine la mine să îmi ceară de mâncare, doarece el nu are suficient. Şi eu sunt binecuvântat deoarece trăiesc potrivit legii zilei de sabat».¹¹

Căile Domnului sunt mai sus decât ale noastre – la fel şi aritmetica Sa. Este diferită de a noastră. La fel este şi în cazul zeciuielii, nu-i aşa? În cazul zeciuielii, 10 minus 1 nu este 9. Domnul ne binecuvântează cu ceea ce avem nevoie şi chiar mai mult. Acest lucru este adevărat şi în privinţa zilei de sabat. Săptămâna are şapte zile, dar dacă lucrăm şase din cele şapte zile, avem mai mult, nu mai puţin, din lucrurile de care avem nevoie cu adevărat. Aproape că Îl putem auzi pe Domnul spunând: „Puneţi-Mă astfel la încercare… şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare”.¹²

Nu doar că ziua de sabat este o zi de odihnă de la munca fizică, ci este, de asemenea, o zi de împrospătare spirituală. Este o zi de odihnă de la grijile lumii.

Preşedintele Joseph F. Smith ne-a învăţat faptul că odihna Domnului înseamnă să „accesăm cunoaşterea şi dragostea de Dumnezeu, având credinţă în scopul şi în planul Său… nefiind deranjaţi de orice vânt de învăţătură sau de viclenia şi şiretenia oamenilor care aşteaptă să ne înşele”.¹³ (Gândiţi-vă la puterea acestei promisiuni, corelând-o cu prioritatea noastră de a ne ajuta cursanţii să caute adevărul şi să discearnă adevărul de greşeală.)

Trebuie să mai menţionez o altă binecuvântare de o importanţă majoră din aceste referinţe scripturale. În Exodul 31 este folosită expresia „urmaşii voştri”¹⁴ şi în Isaia 58 este făcută promisiunea că Domnul va „face să te bucuri de moştenirea [lui] Iacov”.¹⁵ Pe măsură ce studiaţi aceste versete şi materialele oferite de conducătorii Bisericii noastre, vă veţi da seama că una dintre cele mai mari binecuvântări ale faptului de a ţine ziua de sabat sfântă va fi dată copiilor şi nepoţilor dumneavoastră. Fiecare duminică este o ocazie de a-i învăţa pe copiii dumneavoastră despre priorităţile din viaţa dumneavoastră şi despre faptul că sunteţi dispuşi să sacrificaţi aspiraţii personale pentru a ţine poruncile Domnului.

Ce binecuvântare va fi acest lucru pentru ei! Va ajuta la crearea unor familii cu mai multe generaţii de ucenici credincioşi ai lui Isus Hristos. Cunoscând aceste şi alte binecuvântări ale zilei de sabat, cum să nu fie aceasta o desfătare?

4. Ziua de sabat ne păstrează neîntinaţi de lume

Un alt principiu legat de ziua de sabat se găseşte în Doctrină şi legăminte, secţiunea 59: „Şi pentru ca să poţi să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciuni şi oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă”¹⁶.

Vechiul Testament oferă multe ocazii de a preda acest principiu. De exemplu, pe măsură ce predaţi despre legământul avraamic, veţi avea şansa de a le preda tinerilor dumneavoastră să trăiască în lume, dar să nu fie ai lumii. Veţi avea o altă ocazie când veţi preda 1 Samuel 8.

Preşedintele Spencer W. Kimball a folosit acest capitol pentru a ne învăţa o lecţie profundă. Dânsul a spus:

„Domnul şi profetul său Samuel erau dezamăgiţi şi îndureraţi. dar oamenii cereau un împărat «ca să fim şi noi ca toate neamurile».

Şi noi suntem la fel astăzi! Dorim extravaganţa şi superficialitatea lumii, fără să ne dăm seama de pedepsele pentru nesăbuinţa noastră. Persoanele care nu sunt membre [caută să se distreze în ziua de sabat, şi noi dorim să ne distrăm] deşi, în multe situaţii, acest lucru înseamnă să abandonăm activităţile din ziua de sabat şi să nu mai ţinem ziua sfântă a Domnului. Contemporanii noştri au nunţi nereligioase – şi noi trebuie să imităm fiecare stil şi model al lor, chiar dacă se concentrează pe entuziasmul şi frumuseţea lumii şi pierd din vedere solemnitatea căsătoriei adevărate.

Stilurile sunt create de persoanele vulgare şi obsedate de bani şi cad dintr-o extremă în alta pentru a face ca ţinutele actuale să fie demodate… Preferăm să murim decât să «nu fim la modă»… Trebuie să avem un împărat precum celalalte neamuri.

Domnul spune că El va accepta un popor special, dar noi nu ne dorim să fim un popor special.

Când, oare când, vor sta fermi pe picioarele lor sfinţii noştri din zilele din urmă, îşi vor stabili propriile standarde, vor urma modele corecte şi îşi vor trăi propriile vieţi glorioase în acord cu modelele inspirate ale Evangheliei?”.¹⁷

Pe măsură ce tinerii noştri se luptă cu filosofiile şi tradiţiile lumeşti şi cu standardele şi stilurile lumii, ajutaţi-i să vadă că noi trebuie să fim un popor special, liber de influenţele lumii.¹⁸ Ajutaţi-i să înţeleagă faptul că ţinerea zilei de sabat sfinte este o cale de a face acest lucru, o cale de a se ţine neîntinaţi de lume.

Împărtăşania

Scopurile împărtăşaniei

Putem schimba acum subiectul şi vorbi câteva minute despre scopurile împărtăşaniei?

Noi luăm din împărtăşanie în amintirea trupului şi sângelui Fiului. Acesta este motivul pe care Domnul Însuşi l-a oferit pentru împărtăşanie când El a instituit-o atât în Ţara Sfântă, cât şi pe continentul american.¹⁹ Aceasta trebuie să fie o parte importantă a experienţei noastre din fiecare săptămână. Împărtăşania este o ocazie de a ne aminti de El şi de tot ceea ce trupul şi sângele Său reprezintă pentru învierea propriu zisă, mântuirea păcatelor noastre şi harul care este suficient pentru a înfrunta toate încercările vieţii.

Noi depunem mărturie lui Dumnezeu, Tatăl Etern, că suntem dispuşi să luăm asupra noastră numele Fiului Său şi să ţinem poruncile Sale, reînnoind astfel toate legămintele noastre. Vă puteţi imagina cum ar fi dacă fiecare dintre noi ar face acest lucru cu sinceritate în fiecare săptămână? Adunarea de împărtăşanie ar fi un festin spiritual, culminând cu promisiunea Domnului că noi vom „avea Spiritul Său cu noi”, aducând speranţă, vindecare, tărie, alinare şi iertare.²⁰

Cu toţii avem nevoie de iertare şi vindecare şi, câţiva dintre noi, trebuie să ierte şi să renunţe la sentimentele amare pe care le-au avut de prea mult timp. Ispăşirea şi împărtăşania ne oferă o ocazie de a face acest lucru.

Ocazii de a preda despre scopurile împărtăşaniei se găsesc în toate scripturile şi în toate cursurile noastre. Vă sugerez să ne uităm la cel puţin două moduri prin care putem face aceasta. Unul ar fi că, oricând predăm despre un lucru real legat de Salvator sau despre un simbol al Salvatorului, avem ocazia de a preda despre scopurile împărtăşaniei. Şi al doilea ar fi că, oricând predăm despre principiile asociatelegămintelor, avem o ocazie de a pune în practică aceste principii în cazul împărtăşaniei.

Pot să vă împărtăşesc un exemplu pentru fiecare dintre aceste două tipuri de ocazii (din nou, din Vechiul Testament)?

1. Lucrurile reale şi lucrurile spirituale ne vorbesc despre Isus Hristos

Primul exemplu, care ilustrează folosindu-se de lucruri reale şi lucruri spirituale care ne vorbesc despre Salvator, se găseşte în Leviticul, capitolul unu. Acolo Domnul îi învaţă pe copiii lui Israel să aducă în mod voluntar o ofrandă Domnului. Ofranda trebuia să fie un animal, de parte bărbătească, fără cusur, care avea să fie acceptat pentru a ispăşi pentru persoana care a venit să preaslăvească. Apoi, persoana respectivă ucidea animalul şi preoţii stropeau altarul cu sânge.²¹

Este uşor să remarcăm simbolurile şi relaţia lor cu împărtăşania şi să ne dăm seama că, deşi persoana respectivă era făcută sfântă, Însuşi Domnul avea să ia asupra Sa suferinţele, tristeţile şi păcatele ei. Cred că este un paradox remarcabil faptul că cei neprihăniţi sunt cei „ale căror veşminte sunt albe prin sângele Mielului”.²² Dar „îmbrăcămintea Domnului va fi roşie”. Doarece, precum El a spus, „am stropit cu sângele lor veşmintele Mele şi Mi-am pătat toate hainele Mele”.²³

Ce privelişte, să-L vedem pe Domnul în roşu, înconjurat de îngeri îmbrăcaţi în alb. Datorită suferinţelor lui Isus Hristos, „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna”.²⁴

Apoi, ofranda era tăiată în bucăţi – capul, măruntaiele, picioarele şi grăsimea.²⁵ Capul reprezenta gândurile noastre, măruntaiele inima şi sentimentele noastre iar picioarele faptele noastre. Simbolurile ne amintesc de împărtăşanie când ne luăm angajamentul să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria noastră.²⁶

Cu alte cuvinte, precum ne-a învăţat vârstnicul Neal A. Maxwell: „Adevăratul sacrificiu personal nu a constat niciodată din faptul de a pune un animal pe altar. De fapt, este dorinţa de a pune carnalul din noi pe altar şi de a-l lăsa să fie ars”.²⁷

Putem, de asemenea, folosi rolul preoţilor, „fiii lui Aaron”²⁸, pentru a-i învăţa pe tinerii noştri băieţi despre importanţa rolului pe care îl îndeplinesc în timpul împărtăşaniei. Învăţaţi-i pe preoţii noştri că ei sunt fiii lui Aaron, că ei trebuie să fie puşi deoparte de lume, că ei Îl reprezintă pe Salvator. Învăţaţi-i pe învăţătorii Preoţiei aaronice că ei stau în locul lui Iosif din Arimatea, pregătind trupul lui Hristos. (Unii dintre dumneavoastră aţi trăit experienţa sacră a pregătirii unui trup pentru înmormântare. Vă puteţi imagina experienţa sacră pe care a avut-o Iosif din Arimatea?²⁹) Ajutaţi-i pe tinerii noştri băieţi să înţeleagă că adunarea de împărtăşanie reprezintă o adunare comemorativă, o adunare în amintirea Salvatorului.

Un preşedinte de ţăruş a propovăduit această idee unui cvorum de învăţători. Acum, preşedintele cvorumului învăţătorilor, în vârstă de 15 ani, se întâlneşte în fiecare duminică cu toţi membrii cvorumului cu 30 de minute înainte de adunarea de împărtăşanie şi citesc din scripturi şi se roagă împreună iar, apoi, tot cvorumul ajută la pregătirea împărăşaniei.

Îi putem, de asemenea, învăţa pe diaconii noştri rolul pe care îl au de îndeplinit. Vă puteţi imagina că sunteţi o persoană care duce coşciugul la înmormântarea Salvatorului?

Ajutaţi-i pe toţi să ştie că ei îşi onorează preoţia în moduri care ne ajută pe fiecare dintre noi să avem acces la sângele vărsat în Ghetsimani şi să primim iertarea şi vindecarea pe care acesta le oferă.

2. Predarea despre legăminte ne oferă o ocazie de a preda despre împărtăşanie

O altă ocazie o va reprezenta faptul de a preda despre împărtăşanie pe măsură ce predăm principii legate de legăminte.

Găsim un astfel de exemplu în cartea lui Osea, care foloseşte simbolul unui soţ, al miresei sale, al trădării ei şi al unui test al legămintelor căsătoriei pentru a ne învăţa despre relaţia noastră bazată pe legământ cu Tatăl nostru Ceresc. Domnul i-a spus lui Osea: „Ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie”.³⁰ Astfel că Osea a luat-o pe Gomera de nevastă. Dar după ce a luat-o, a avut grijă de ea, i-a arătat dragostea sa pentru ea, aceasta s-a întors la vechiul ei stil de viaţă şi l-a înşelat.

Cum v-aţi simţi dacă aţi fi în situaţia lui Osea? Şi, totuşi, ascultaţi modul în care Osea reacţionează faţă de această trădare rostind aceste cuvinte:

„De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei…

Îi voi da iarăşi… viile”.³¹

Apoi, relatarea scripturală trece de la Osea şi Gomera la Domnul şi Israelul aflat în legământ iar El ne spune: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare”.³²

Faptul de a afla ce simţea Osea în privinţa legămintelor sale şi de a realiza că acestea sunt sentimentele Domnului faţă de legămintele pe care noi le-am făcut cu El, m-a binecuvântat foarte mult.

Am învăţat să iubesc această poveste datorită unei cuvântări a preşedintelui Henry B. Eyring. Unii dintre dumneavoastră aţi fost acolo când dânsul a vorbit despre experienţa sa privind predarea la seminar a Vechiului Testament: „Din mai multe motive pe care nu le pot explica, pe parcursul acelor zile în care predam despre Osea, am simţit ceva nou, ceva mai puternic. Aceasta nu era o povestire despre o afacere dintre doi parteneri… Aceasta era o poveste de dragoste. Aceasta era o poveste despre legământul căsătoriei făcut din dragoste, de o iubire statornică. Ceea ce am simţit atunci, sentiment care a devenit mai puternic de-a lungul anilor, a fost faptul că Domnul, cu care am binecuvântarea de a fi făcut legăminte, mă iubeşte pe mine şi pe dumneavoastră şi pe cei care predau cu o statornicie în legătură cu care mă minunez încontinuu şi pe care doresc din toată inima mea să o egalez”.³³

Această povestire este mult mai complexă, dar vă las pe dumneavoastră să recitiţi această cuvântare incredibilă a preşedintelui Eyring, rostită în cadrul simpozionului SEB din anul 1995. Ceea ce doresc să spun este că avem ocazia să predăm despre legăminte. Şi când facem acest lucru, haideţi să ne ajutăm cursanţii să simtă ceea ce a simţit preşedintele Eyring: faptul că Dumnezeu ne iubeşte, că El este încântat să ne binecuvânteze prin intermediul legămintelor noastre. Când înţelegem faptul că rânduielile şi legămintele sunt un simbol al dragostei şi dorinţei lui Dumnezeu de a ne exalta, suntem pentru totdeauna schimbaţi prin împărtăşanie.

Concluzia

Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla dacă tinerii şi tinerii adulţi din Biserică ar participa la adunările de împărtăşanie în fiecare săptămână şi şi-ar aminti cu adevărat de Salvator, simţind recunoştinţă pentru ispăşirea Sa, depunând mărturie Tatălui că ei vor purta cu ei numele Salvatorului în fiecare zi şi se vor strădui să ţină poruncile Sale şi să trăiască demni pentru a avea darul Duhului Sfânt? Şi, apoi, în timpul săptămânii, ei ar participa la orele de seminar şi institut, care se concentrează asupra rolului central al Salvatorului în planul Tatălui nostru Ceresc iubitor şi care le aduc aminte de angajamentul lor de a fi ucenici ai lui Isus Hristos? Şi dacă în căminele lor, ei ar discuta despre aceste lucruri cu părinţii lor şi, împreună, ar planifica să facă din ziua de sabat cea mai importantă zi a săptămânii lor?³⁴ Cu greu ne putem imagina binecuvântările pe care Domnul le-a pregătit pentru noi.

Pot încheia cu mărturia mea spunând că, dacă dorim să predăm această doctrină cu putere, mai întâi trebuie să trăim potrivit acesteia? Dacă ţinem ziua de sabat sfântă şi ne amintim de Salvator când reînnoim legămintele noastre în fiecare duminică, ziua de sabat va deveni o desfătare pentrunoi şi ne va binecuvânta pe noi şi pe familiile noastre timp de generaţii. Şi va întări în mod vizibil abilitatea noastră de a-i inspira pe iubiţii noştri cursanţi să recunoască modul în care faptul de a ţine ziua de sabat sfântă îi va ajuta pe ei să înţeleagă şi să se bizuie pe învăţăturile şi ispăşirea lui Isus Hristos. Le va mări aprecierea şi angajamentul faţă de legămintele lor în calitate de ucenici ai Salvatorului lumii.

Fie ca să ne aducem aminte de El întotdeauna. În numele lui Isus Hristos, amin.