Voi sunteţi martorii Mei

Carol F. McConkie

prima consilieră în Preşedinţia generală a Tinerelor Fete

Transmisiune prin satelit a Adunării Seminarelor şi Institutelor de Religie•4august 2015

Spiritul prezent aici este atât de sacru şi sunt atât de recunoscătoare pentru tot ce s-a predat.

În una dintre ultimele sale epistole, Mormon ne învaţă:

„Căci iată, Dumnezeu cunoscând toate lucrurile, fiind de la veşnicie la veşnicie, iată, El a trimis îngeri ca să le slujească copiilor oamenilor, ca să arate lucrurile despre venirea lui Hristos; şi prin Hristos va veni fiecare lucru bun…

De aceea, prin slujirea îngerilor şi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, oamenii au început să aibă credinţă în Hristos; şi astfel prin credinţă au pus ei mâna pe fiecare lucru bun”¹.

Eu consider că dumneavoastră, învăţătorii de la seminare şi institute, de la cursurile de dimineaţa şi cele opţionale, de acasă, de la biserică, din licee, facultăţi şi universităţi, vă număraţi printre îngerii pe care Dumnezeu i-a trimis să-i slujească pe copiii Săi, astfel încât ei să aibă credinţă în Hristos şi să pună mâna pe fiecare lucru bun. Vă sunt recunoscătoare pentru că predaţi doctrina Sa pură prin puterea Duhului Sfânt. Vă multumesc pentru că sunteţi acolo în fiecare zi, devreme şi târziu, declarând cuvântul lui Dumnezeu, care este „puterea lui Dumnezeu pentru salvare”.² Sunt recunoscătoare pentru soţiile şi soţii dumneavoastră remarcabili, care sunt şi ei îngeri prin bunătatea, dragostea şi influenţa lor.

Este un privilegiu sacru şi glorios să declari cuvântul lui Dumnezeu – să fii unul dintre martorii Săi şi să predai adevărul etern. Profetul Isaia a declarat cuvântul Domnului întregului Său popor de legământ:

„Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul…

Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor…

Voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu”³.

Este un privilegiu sacru să ajuţi generaţia care se ridică să înveţe cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca ea să-şi poată, la rândul ei, exercita credinţa şi să devină martoră a lui Hristos.

Tinerii şi tinerele care sunt în clasele de seminar şi institut, în întreaga lume, au făcut legăminte să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu şi să fie martorii Săi. Prin credinţa lor în Hristos, ei au fost botezaţi şi au primit Duhul Sfânt, pentru ca ei să poată cunoaşte adevărul şi „să vorbească limba îngerilor”.⁴ Ei sunt copiii profeţilor… din casa lui Israel… [Ei] sunt aceia pentru care Tatăl a făcut un legământ, zicând către Avraam: În seminţia ta vor fi toate neamurile pământului binecuvântate”⁵.

Prin credinţă, fiecare tânăr băiat şi fiecare tânără fată are capacitatea de a vorbi în numele lui Hristos, prin Spirit şi „[fiind] martorii [Săi] în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile”⁶.

Să ne gândim astăzi la ce se poate întâmpla într-o clasă de seminar sau institut care să-i ajute, cu adevărat, pe membrii generaţiei care se ridică să devină martori ai lui Dumnezeu. Cu siguranţă, ei doresc să facă acest lucru.

În luna mai a acestui an, pregătindu-se pentru evenimentul de pe Facebook, intitulat Fată în faţă cu vârstnicul şi sora David A. Bednar, tinerii din întreaga lume au trimis peste 11.000 de întrebări. În multe întrebări, se solicitau explicaţii privind modul în care să se împărtăşească prietenilor şi membrilor familiei învăţăturile Evangheliei lui Hristos, în care să fie susţinute şi apărate. Ei doreau să ştie ce să spună şi ce să facă. Vârstnicul Bednar a explicat că dânsul şi soţia sa nu vor putea să răspundă la toate întrebările, spunând că nici nu erau destul de inteligenţi şi nici nu aveau destulă experienţă. Dar, dânsul le-a spus tinerilor că, atunci când aveau să interacţioneze unii cu alţii, căutând tovărăşia Duhului Sfânt, ei aveau să aibă gânduri şi sentimente, impresii şi inspiraţie prin puterea Duhului Sfânt.⁷

Duhul Sânt este învăţătorul. Misiunea Sa divină este să ne înveţe, să depună mărturie despre Tatăl şi Fiul şi să fie martor al Lor⁸ şi să reveleze „adevărul tuturor lucrurilor”.⁹ Cât este de măreţ darul ca o persoană tânără să primească această cunoaştere prin Spirit că Dumnezeu este Tatăl şi că El o cunoaşte, o iubeşte şi are un plan pentru ea! Cât este de mare darul ca o persoană tânără să primească această cunoaştere prin Spirit că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că, prin credinţă în El şi ispăşirea Sa, ea se poate pocăi şi poate fi curăţită de păcat, vindecată de toată durerea şi suferinţa şi dându-i-se puterea de a creşte, progresa şi obţine destinul divin! Spiritul este mijlocul prin care simţim dragostea lui Dumnezeu. Noi predicăm Evanghelia prin Spirit pentru ca tinerii şi tinerele noastre să poată primi prin Spirit¹⁰, pentru ca ei să poată vedea, simţi, cunoaşte şi depune mărturie despre Salvator şi pentru ca ei să fie martori ai Săi aşa cum au prezis profeţii.¹¹

Fraţi şi surori, mai am multe de învăţat despre predare şi învăţare, dar ştiu acest lucru: Profeţii, văzătorii şi revelatorii din perioada modernă ne arată că noi putem preda şi învăţa noi înşine cu o mai mare putere de convertire şi cu un scop cu mult mai important. Recent, la Centrul de pregătire a misionarilor din Provo, am observat apostoli ai Domnului punând în practică principii ale predării şi învăţării care permiteau Duhului Sfânt să vorbească inimilor şi minţilor preşedinţilor de misiune şi soţiilor dânşilor, individual şi personal, să răspundă întrebărilor dânşilor şi să reverse asupra lor inspiraţia de care aveau nevoie. Conducătorii Bisericii nu stau pur şi simplu la pupitru pentru a rosti cuvântări, aşa cum este indicat să se procedeze în alte adunări. Ei pun în practică modele stabilite de Domnul pentru a învăţa „prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă”.¹² Domnul ne instruieşte: „Numiţi un învăţător dintre voi şi să nu fie toţi purtători de cuvânt în acelaşi timp; ci să vorbească câte unul şi toţi să asculte ceea ce spune, astfel încât, atunci când toţi au vorbit, toţi să fie edificaţi de către toţi şi fiecare om să aibă un privilegiu egal”.¹³

Scopul învăţării în felul descris de Domnul este de a invita Spiritul să fie învăţătorul, astfel încât tinerii noştri să poată primi răspunsuri inspirate la întrebările lor şi să aibă Duhul Sfânt care le „va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le [facă]”.¹⁴

1. Pregătiţi-vă să învăţaţi

Întâi, pregătiţi-vă să învăţaţi. Majoritatea lucrurilor pe care le facem în viaţă necesită pregătire din timp. Pentru a obţine învăţătură divină, trebuie să facem mai mult decât să fim prezenţi la ore. Salvatorul i-a învăţat pe nefiţi că trebuie să mediteze la cuvintele Sale şi să se roage pentru a primi înţelegere.¹⁵ Când era tânăr băiat, Joseph Smith I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus Hristos într-o viziune pentru că el a cercetat scripturile şi a reflectat asupra cuvintelor, „din nou şi din nou”.¹⁶ Preşedintele Joseph F. Smith a primit viziunea despre mântuirea celor morţi pentru că a meditat asupra versetelor din scripturi pe care le citise şi studiase.¹⁷

Chiar înainte de a intra în clasă, noi îi invităm pe cursanţi să se roage şi să mediteze asupra cuvintelor lui Hristos pentru ca minţile şi inimile lor să fie pregătite să primească cunoaştere prin puterea Duhului Sfânt. Domnul a spus: „Mai întâi caută să obţii cuvântul Meu şi, atunci, limba ta va fi dezlegată; atunci, dacă doreşti, tu vei avea Spiritul Meu şi cuvântul Meu, da, puterea lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii”.¹⁸

2. Interacţionează pentru a edifica

Al doilea, interacţionează pentru a edifica. Când oferim tinerilor ocazia să participe la lecţie, noi îi încurajăm să-şi facă glasul auzit. Când învaţă împreună din cuvintele profeţilor, răspund întrebărilor inspirate, discută despre gândurile şi impresiile lor şi răspund la întrebările şi preocupările colegilor, Spiritul Domnului le luminează minţile şi le măreşte înţelegerea.¹⁹ Ei învaţă să vorbească în numele Domnului „cu grijă şi cu aprobarea Spiritului”.²⁰ Împărtăşirea lucrurilor pe care Spiritul Domnului i-a învăţat îi ajută să-şi înfrângă teama şi să se întărească unul pe altul în timp ce apără standardele morale înalte şi neprihănirea. Ei se pregătesc să răspundă acelora care le vor pune credinţa sub semnul întrebării, îi vor ridiculiza sau îi vor acuza că sunt de modă veche sau înguşti la minte.

Este interesant de observat de câte ori în scripturi un profet nou chemat afirmă că nu simte că ar fi un bun orator. Enoh a exclamat: „Nu sunt decât un flăcău şi toţi oamenii mă urăsc”.²¹ Dar pe Domnul nu Îl îngrijorează slăbiciunile şi obstacolele. El răspunde: „Du-te şi fă aşa cum ţi-am poruncit… Deschide-ţi gura şi ea îţi va fi umplută, şi Eu îţi voi da ţie exprimarea”.²²

Domnul se aşteaptă ca toţi cei care îşi ţin legămintele să fie martori. El spune: „Deschideţi gura şi ea va fi umplută, şi voi veţi deveni ca Nefi din vechime”.²³

Despre Nefi din vechime, tatăl Lehi a explicat: „Nu era el, ci Spiritul Domnului care era în el, care i-a deschis gura să vorbească fără ca el să poată s-o închidă”.²⁴

Cu excepţia căminului propriu, probabil că nu există loc mai bun care să dea putere tinerilor să vorbească în numele Domnului „cu solemnitatea inimii, în spiritul umilinţei”²⁵ decât clasele de seminar şi institut unde se află împreună cu colegii lor. Îi îndemnăm să interacţioneze pentru a edifica, astfel încât ei să poată „[fi] totdeauna gata să [răspundă] oricui [le] cere socoteală de nădejdea care este în [ei]; dar cu blândeţe şi teamă”.²⁶

3. Invitaţi la acţiune

Al treilea, invitaţi la acţiune. Cuvintele rostite de un tânăr băiat sau o tânără fată impresionează numai atunci când ei trăiesc potrivit Evangheliei. Invitaţia de a acţiona este o invitaţie de a-şi ţine legămintele pe care le-au făcut de a-L urma pe Salvator şi a acţiona „fără ipocrizie sau înşelăciune în faţa lui Dumnezeu”.²⁷ Este o invitaţie adresată tinerilor noştri de a răspunde îndemnurilor Spiritului şi a pune în practică principiile Evangheliei. Salvatorul ne-a învăţat: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura”.²⁸ Pentru a fi martori ai lui Dumnezeu, tinerii noştri trebuie să trăiască potrivit lucrurilor pe care le cunosc.

Ca şi dumneavoastră, eu am observat credinţa tinerilor noştri care înţeleg ce înseamnă să fie angajaţi cu sârguinţă în cauza bună şi să „facă multe lucruri… şi să realizeze multă dreptate”.²⁹ Un astfel de exemplu a fost o recentă călătorie pe traseul urmat de pionieri la care am participat.

Tinerii au împins cărucioarele de-a lungul unei porţiuni din drumul urmat de pionieri în statul Wyoming, S.U.A. Ei au sosit la Dealul Gravel, „cea mai lungă şi abruptă coborâre… de când [părăsiseră] Winter Quarters”.³⁰ Cu ani în urmă, în ziua de 9 iulie 1847, pentru a putea face coborârea, compania de pionieri din vechime a lui Brigham Young pusese lanţuri groase pe roţile cărucioarelor pentru a le împiedica să se rotească. În ziua călătoriei noastre, câţiva membri ai fiecărui grup care avea cărucior ghidau căruciorul în partea din faţă, în timp ce mulţi alţii se ţineau strâns de partea din spate pentru a-l împiedica să scape de sub control şi să se rostogolească pe panta abruptă.

A fost înfricoşător. Drumul era periculos şi înşelător şi, ca să stea agăţaţi de acele cărucioare, aveau nevoie de toată puterea lor. Eu nu am fost de niciun ajutor, astfel încât am stat la baza dealului şi am privit, având o rugăciune fierbinte în inimă ca totul să fie bine.

Opintindu-se peste pietrele mari, primul cărucior a făcut coborârea în siguranţă. În clipa în care mă întorceam să văd următorul cărucior coborând, patru tineri au trecut în fugă pe lângă mine urcând din nou dealul. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi inima mi-a fost plină de recunoştinţă când am înţeles că, de îndată ce căruciorul lor a ajuns cu bine la baza dealului, aceşti tineri credincioşi, fără a spune vreun cuvânt, au alergat înapoi să ajute cu următorul cărucior. Din nou şi din nou, ei au ajutat la aducerea în siguranţă a tuturor cărucioarelor. Fapta lor i-a inspirat pe mulţi alţii să facă la fel şi, în scurt timp, toate cărucioarele au fost trase în siguranţă spre tabăra de înnoptat.

Ceea ce nu au observat tinerii noştri a fost faptul că la exemplul lor de neprihănire de pe dealul Gravel şi la alte situaţii de-a lungul călătoriei, în care şi-au susţinut mărturia, atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, a fost martor un tânăr băiat care nu era membru al religiei noastre. Jack a spus mai târziu că, în timpul călătoriei, a învăţat că mormonii nu sunt ipocriţi aşa cum crezuse el. A văzut şi a simţit că sunt oneşti. Ei trăiesc potrivit lucrurilor în care cred. Jack a simţit Spiritul şi plănuieşte să participe la lecţiile cu misionarii.

Tinerii noştri nu trebuie să ghideze cărucioare pe pante stâncoase pentru a fi martori ai lui Dumnezeu, dar ei se confruntă deseori cu o mare opoziţie în timp ce se străduiesc să apere curajoşi adevărul şi neprihănirea. În clase, învăţătorii îl pot ajuta pe fiecare tânăr băiat şi pe fiecare tânără fată să-şi exercite credinţa în Hristos şi să primească Duhul Sfânt. Ajutaţi-i să se pregătească să înveţe ospătându-se din cuvintele lui Hristos. Interacţionaţi pentru a edifica rostind cuvintele lui Hristos. Şi invitaţi la acţiune supunându-vă cuvintelor lui Hristos, pentru ca ei să fie plini de Spiritul Domnului. Şi, prin puterea Duhului Sfânt, ei pot fi martori ai lui Hristos care spun ce ar spune El, fac ce ar face El şi devin aşa cum este El.

Eu depun mărturie că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că dragostea Sa pentru noi este desăvârşită. Depun mărturie că Isus Hristos este Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, Salvatorul şi Mântuitorul nostru şi că dragostea Sa pentru noi este desăvârşită. Depun mărturie că, din dragoste desăvârşită, Tatăl şi Fiul i s-au arătat profetului Joseph Smith şi au restaurat legile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos pe pământ. Preşedintele Thomas S. Monson este profetul adevărat care îndrumă astăzi Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Depun mărturie că, atunci când ne exercităm credinţa în Hristos şi primim Duhul Sfânt, noi toţi stăm împreună ca martori ai Săi. În numele lui Isus Hristos, amin.