Noi nu am ajuns până aici numai pentru a ajunge aici
Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I, 2020
marți, 9 iunie 2020
Este minunat să fim împreună. Sperăm că dumneavoastră și familiile dumneavoastră sunteți bine și sunteți în siguranță. Pe parcursul acestui an, aniversăm 200 de ani de la Prima Viziune. Sunt recunoscător pentru Joseph Smith și pentru exemplul său de credință și dorință de a cunoaște adevărul și sunt recunoscător pentru că Tatăl nostru Ceresc și Fiul Său, Isus Hristos, ne-au iubit atât de mult, încât au răspuns la rugăciunea umilă a lui Joseph. Noi, toți, am simțit puterea cuvintelor când am auzit: „Laudă celui ales de Iehova!”1. Aș adăuga, simplu, laudă lui Iehova pentru că a ales din nou omul. Sunt atât de recunoscător pentru realitatea celor trăite de Joseph în Dumbrava Sacră!
După viziunea sa, Joseph s-a întors acasă, unde a întâlnit-o pe mama sa și i-a spus: „Totul este bine… Am aflat personal”2. Modelul pe care l-a urmat Joseph în căutarea sa a adevărului este același model pe care trebuie să-l urmeze și cursanții noștri. Și, tot așa cum experiența lui Joseph l-a ajutat să afle personal, speranța noastră este că toți cursanții noștri vor afla personal că Tatăl Ceresc îi cunoaște și îi iubește, că Isus este Hristosul și că El conduce Biserica Sa în aceste ultime zile.
De la începutul Seminarelor și Institutelor, s-au spus multe despre predare și învățare. De la schițele primelor cursuri și până la actualele Principii de bază privind predarea și învățarea, îndrumarea inspirată pe care am primit-o ne-a ajutat să predăm eficient, prin puterea Duhului Sfânt, Evanghelia restaurată așa cum se găsește în scripturi și în învățăturile profeților. Nu trebuie să ne îndepărtăm niciodată de aceste temelii. Dar, de asemenea, nu trebuie să ne fie teamă să învățăm lucruri noi sau să ne completăm înțelegerea despre modul în care să-i ajutăm cel mai bine pe cursanții noștri să învețe personal.
Sunt recunoscător pentru progresul pe care îl facem. Într-un fel, simt ca și cum urcăm un munte împreună. Nu am fi ajuns atât de departe fără experiența și revelația din trecut, dar nu trebuie niciodată să devenim prea mulțumiți de noi și să încetăm să urcăm mai sus. Expresia care îmi vine în minte este aceea rostită de vârstnicul Jeffrey R. Holland în cea mai recentă conferință generală: „[Noi] nu am ajuns până aici doar pentru a ajunge aici” [Judith Mahlangu (conferință a mai multor țăruși lângă Johannesburg, Africa de Sud, 10 nov. 2019), în Sydney Walker, „Elder Holland Visits Southeast Africa during «Remarkable Time of Growth»” Church News, 27 nov. 2019, thechurchnews.com] 3. Suntem la jumătatea drumului spre vârful muntelui și Domnul este pregătit să ne ofere mai mult.
În acest scop, vârstnicul Kim B. Clark ne-a invitat să ne gândim nu numai la ce și cum predăm, ci, de asemenea, la modul în care ne putem concentra mai mult asupra cursantului și asupra procesului și rezultatelor învățării. Dânsul ne-a invitat să ne întrebăm: „De ce experiențe au nevoie cursanții mei pentru a-și mări puterea și capacitatea de a învăța profund?”. Îmbinând istoria noastră remarcabilă cu îndrumările recente, am putea întreba: „Ce putem face pentru a fi și mai concentrați asupra lui Hristos și asupra cursanților?”.
În cea mai recentă Seară cu o autoritate generală, vârstnicul David A. Bednar ne-a oferit un exemplu remarcabil despre ce înseamnă să fim concentrați asupra cursanților. A fost evident că intenția dânsului nu a fost să ne spună ceva, ci a fost ca noi să învățăm ceva. Dânsul a adresat întrebări, a făcut observații și a ascultat pentru a se asigura că noi înțelegem. Dânsul ne-a învățat, de asemenea, despre modul în care abordează învățarea, când a spus: „În loc să vă gândiți: «Ce le voi spune?», ar trebui să vă concentrați asupra: «Ce îi voi întreba?». Și nu numai: «Ce îi voi întreba?», dar, de asemenea, «Ce îi voi invita să facă?»”4.
Renumitul profesor și rabin Jacob Neusener a spus odată: „Marii profesori nu predau. Ei ajută studenții să învețe”. Cu siguranță, există o relație simbiotică între predarea eficientă și învățarea eficientă. Dar, cred că afirmația doctorului Neusener sugerează că trebuie să extindem ceea ce credem despre predarea eficientă și să ne concentrăm mai mult, nu pe a spune, ci pe a ne ajuta cursanții să aibă experiențe care să-i invite să învețe. Pentru noi, aceasta înseamnă să ne ajutăm cursanții să trăiască experiența mărturiei depuse de Duhul Sfânt despre adevăr și despre dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Înseamnă să creăm un mediu în care ei să se simtă în siguranță să adreseze întrebări, să descopere adevărul, să facă legături cu doctrina, să asculte mărturii ale colegilor lor, să evalueze și să verbalizeze propriile gânduri, sentimente și impresii despre adevărurile pe care le învață. Înseamnă să creăm experiențe care să-i inspire să trăiască în acord cu Evanghelia și să știe cum să acționeze cu credință, să învețe din greșelile lor și să încerce, din nou, cu speranță în Hristos. În acest mod ei vor învăța personal.
Pentru a înțelege mai din plin experiențele de care cursanții noștri au nevoie în timp ce sunt cu noi, am hotărât că lucrul cel mai bun pe care îl puteam face era să-i întrebăm. O echipă de cercetare a vorbit cu mii de tineri de pe patru continente. Ei s-au întâlnit atât cu cei care participă la cursuri, cât și cu mulți dintre cei care nu participă în prezent. În timp ce am lucrat pentru a rezuma o cantitate incredibilă de informații, am grupat răspunsurile în trei categorii.
Prima categorie am numit-o „Convertire”. Tinerii și tinerii adulți ne-au spus că doresc și au nevoie de experiențe care să-i ajute să simtă dragostea lui Dumnezeu și să le întărească relația cu El. Ei doresc să-și întărească credința și mărturia despre Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată. Desigur, aceasta este exact ceea ce dorim noi pentru ei.
Vestea bună este că cercetarea arată că ale noastre cursuri ajută la realizarea acestui lucru. Cei care participă în mod consecvent și se implică în ocazii de învățare își întăresc în mod semnificativ mărturiile și își măresc credința în Isus Hristos. Acesta este unul dintre multele motive pentru care dorim să invităm mai mulți tineri să participe. Când învață alături de dumneavoastră, credința și mărturia lor cresc.
Vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți pentru a-i ajuta să se convertească mai profund. Am făcut multe progrese implicându-ne pe deplin în principiile de predare care să-i ajute pe cursanții noștri să învețe temeinic. Și cred că există încă multe lucruri pe care Domnul dorește să ne învețe pe măsură ce noi cerem îndrumarea Sa. În timp ce cugetați asupra posibilităților, vă veți gândi, rugându-vă, la experiențele de care au nevoie cursanții pentru a-și mări puterea și capacitatea de a înțelege planul Tatălui Ceresc și învățăturile și ispășirea lui Isus Hristos? Gândiți-vă cum îi puteți ajuta să caute influența Duhului Sfânt, să o recunoască și să acționeze conform acesteia și, apoi, să acționeze cu credință, să se pocăiască și să facă și să țină legăminte sacre. Speranța noastră este că, în final, experiențele pe care le trăiesc îi vor ajuta să-L cunoască și să-L iubească pe Isus Hristos și să se străduiască să devină asemănători Lui.
A doua categorie rezultată în urma ascultării celor care au participat la cercetare am numit-o „Relevanță pentru dezvoltare spirituală personală”. Cei care au fost chestionați au exprimat faptul că lecțiile par relevante când învățătorii recunosc și prețuiesc o varietate de circumstanțe și contexte ale cursanților și adaptează experiența de învățare pentru a răspunde nevoilor individuale. Ei au exprimat nevoia existenței unui loc în care să poată adresa întrebări sincere despre doctrină, istoria Bisericii și problemele sociale care sunt importante pentru ei. Ei nu caută să discute în contradictoriu despre aceste lucruri. Ei au întrebări sincere și au nevoie de un mediu sigur, plin de credință, deschis pentru a le analiza. Ei au nevoie de învățători care să răspundă la întrebările lor, nu doar având credință, ci, de asemenea, cu sinceritate și compasiune. Doresc, de asemenea, să învețe cum să învețe și să ajungă să se bizuie pe forțele proprii din punct de vedere spiritual. Ei doresc să dezvolte deprinderi care să-i ajute să analizeze concepte și să le pună într-un context etern. Doresc să fie ajutați să aibă mai multă încredere în capacitatea lor de a explica altora principii ale Evangheliei și reguli ale Bisericii. Și doresc să dezvolte deprinderi de a folosi principiile Evangheliei pentru a-i ajuta în încercările de zi cu zi.
Ceea ce ne-au spus cursanții că doresc și au nevoie este în concordanță cu îndrumarea pe care am primit-o anul trecut din partea vârstnicului Jeffrey R. Holland. Dânsul ne-a amintit că „un cursant nu este un recipient care trebuie umplut; un cursant este un foc care trebuie aprins”5.
Rolul nostru în calitate de învățători este să ajutăm cursanții să cultive dorința de a învăța; să primească revelație personală și să descopere, să înțeleagă și să trăiască conform adevărurilor pe care le-au dobândit personal. Nu este, pur și simplu, să împărtășim cunoașterea pe care am dobândit-o prin studiul nostru sau experiența noastră. Și trebuie să ne amintim că ceea ce pare relevant pentru noi poate să nu fie la fel de semnificativ pentru cursanții noștri, care se află într-o altă etapă a vieții. Deci, trebuie să-i ascultăm cu adevărat, să fim buni observatori și să ne rugăm pentru a avea putere de a discerne.
Din păcate, mulți tineri și tineri adulți, în special cei care nu participă la cursurile noastre, simt că lecțiile noastre nu sunt suficient de relevante. Ei cred că suntem mai preocupați să parcurgem materialul pe care l-am pregătit decât să răspundem nevoilor lor adevărate. Ei au spus că lecțiile noastre se concentrează prea des asupra idealului și nu răspund suficient realităților vieții lor sau întrebărilor lor.
De exemplu, imaginați-vă o învățătoare de la institut care discută despre doctrina căsătoriei celestiale, simțind că subiectul este foarte relevant pentru tinerii adulți necăsătoriți. Cursanții din clasă cred deja în importanța căsătoriei în templu, dar unii sunt nesiguri de modul în care să pună în practică această doctrină în viața lor. Unii se tem deoarece provin din familii destrămate și nu sunt siguri că pot face o căsătorie să funcționeze. Alți cursanți din clasă se pot întreaba dacă își pot permite din punct de vedere financiar să se căsătorească și să-și întemeieze o familie. Alții se pot întreba dacă vor avea vreodată această ocazie. Alții se confruntă cu atracția față de persoane de același sex și se întreabă care este locul lor în cadrul Bisericii. Lecția se desfășoară așa cum a fost planificată, dar nu permite cursanților să participe într-un mod plin de însemnătate. Învățătoarea simte că, datorită subiectului, ea și cursanții au realizat o legătură relevantă în multe moduri. Dar adevărul este că, deși doctrina a fost predată, acest lucru nu s-a făcut într-un mod care să răspundă la nesiguranțele cursanților, la nevoile lor sau care să fie legat de realitățile vieții lor. A fost pierdută o ocazie de a-i ajuta să vadă importanța doctrinei în circumstanțele lor concrete.
O învățătoare care este preocupată de progresul spiritual al cursanților ei este dornică să discute despre subiecte potrivite nevoilor lor. Ea le oferă speranță și îi ajută să-și dea seama în ce moduri pot fi binecuvântați dacă trăiesc conform Evangheliei și cum îi poate ajuta acest lucru să progreseze spre obiectivele lor supreme. Ea îi ajută să dobândească încrederea că scripturile și învățăturile profeților din zilele din urmă răspund, cu adevărat, la întrebările sufletului lor.
Pentru a ne ajuta cursanții să recunoască importanța și relevanța Evangheliei în viața lor, vă veţi gândi, rugându-vă, cum puteți să vă încurajați cursanții să adreseze întrebări sincere și să-și împărtășească cunoștințele și perspectivele? Ei trebuie să aibă încredere că dumneavoastră îi cunoașteți și îi înțelegeți și că sunteți dornici să vă adaptați pentru a răspunde nevoilor lor. Asigurați experiențe care să-i inspire să studieze din scripturi zilnic și să se îndrepte spre scripturi și învățăturile profeților din zilele noastre pentru a primi îndrumare. Ajutați cursanții să învețe îndemânările și tiparele pentru a obține cunoaștere spirituală, astfel încât să poată învăța pentru ei înșiși.
A treia categorie pe care am dedus-o ascultându-i pe cursanții noștri și, în special, pe aceia care nu participă la seminar și institut sugerează că ei doresc și au nevoie ca noi să creăm un sentiment de apartenență. Sentimentul de apartenență este creat prin relații și conexiuni cu Tatăl nostru Ceresc, cu învățătorul și cu ceilalți cursanți din clasă. Un sentiment de apartenență se creează când există un mediu în care fiecare se simte binevenit, sprijinit, dorit și prețuit. Sentimentul de apartenență crește, de asemenea, când cursanții simt că fac parte dintr-o cauză plină de însemnătate.
Din nou, doresc să vă mulțumesc. Apreciez foarte mult răspunsul dumneavoastră la instruirea „See the One (Concentrați-vă asupra fiecărei persoane)” și eforturile dumneavoastră de a ajuta fiecare cursant să se simtă iubit și respectat. Trebuie să continuăm aceste eforturi, deoarece o mare parte dintre cei care nu sunt acum înscriși la cursuri încă simt că nu aparțin claselor noastre. Mulți dintre ei au spus că orele de seminar și institut sunt doar pentru cei pe care ei îi consideră sfinți din zilele din urmă perfecți, care nu au avut niciodată probleme sau întrebări. Această percepție greșită îi face să creadă că nu se integrează. Unii chiar cred că, dacă adresează o întrebare sinceră sau împărtășesc o perspectivă simțită cu toată inima, vor fi judecați sau considerați mai puțin credincioși. Ei au spus, de asemenea, că ar fi mai dornici să participe dacă seminarul sau institutul ar fi un loc în care fiecare ar fi binevenit indiferent de credința lăuntrică sau înfățișarea exterioară.
Recent, fratele Linford a văzut o tânără fată stând în fața uneia dintre clădirile noastre. Dânsul s-a prezentat și a întrebat dacă era înscrisă într-una dintre clase. Răspunsul ei a fost că era membră a Bisericii și știa despre institut, dar nu participa. Ea a adăugat : „Dacă m-ați cunoaște și mi-ați cunoaște trecutul, ați ști că locul meu nu este acolo. Nu m-aș putea integra”. Din fericire, această tânără fată a acceptat invitația fratelui Linford de a intra în clădire, unde a fost întâmpinată cu multă căldură. S-a înscris într-o clasă și a început imediat să participe la ore. Dar, m-am întrebat câte sute, chiar mii de tineri au stat în fața clădirilor noastre, având nevoie exact de ceea ce oferă cursurile noastre, dar temându-se că nu se pot integra.
Nu numai că au nevoie de ceea ce avem noi de oferit, dar și noi avem nevoie de ei. Învățătorii care creează un sentiment de apartenență recunosc cu sinceritate că fiecare cursant își poate aduce propria contribuție făcând ca lecția să fie o experiență mai bună.
Am văzut un exemplu minunat al acestui lucru când am întâlnit un tânăr băiat din clasa fratelui Andre. Michael se întorsese mai devreme din misiune din cauza unor probleme de sănătate. În timp ce se pregătea să se întoarcă, a fost lovit de o mașină, a suferit multiple fracturi și a stat în spital mult timp. În momentul în care a părăsit spitalul, renunțase la visul său de a-și termina misiunea. S-a cufundat în sporturi extreme și s-a îndepărtat, treptat, de Biserică. Într-o zi, era singur și a hotărât să-și dea drumul pe o frânghie întinsă deasupra unui canion, fără plasă de siguranță. După ce a trecut, a simțit că vrea să țipe și să sărbătorească dar, apoi, a privit în jos și și-a dat seama că, dacă ar fi căzut, ar fi fost sfârșitul vieții lui.
În acel moment, a început să se gândească la mama lui și la sora lui mai mică și la cât ar fi fost de îndurerate dacă el ar fi murit. Apoi, s-a gândit la Salvator și la tot ce El făcuse pentru el și Spiritul i-a umplut inima. A coborât de pe stâncă și și-a început călătoria înapoi spre Biserică. A ajuns să înțeleagă, în moduri remarcabile, mila, dragostea și puterea Salvatorului de a ne mântui.
Puțin mai târziu, Michael era pe plajă și și-a amintit că participase la institut înainte de a merge în misiune. S-a dus direct de la plajă și a intrat în clădirea institutului cu câteva minute înainte ca o lecție să înceapă. În acel moment, fratele Andre nu știa cea mai mare parte dintre lucrurile pe care tocmai vi le-am împărtășit. Ceea ce știa era că Michael avea nevoie să fie acolo și că el avea multe de oferit. Fratele Andre l-a invitat pe Michael să rămână, dar Michael a simțit că, probabil, oamenii nu l-ar fi primit cu bucurie. Era în costum de baie și maiou, cu brațele expuse, arătând că, de la încheieturi până la umeri, era acoperit de tatuaje. El a spus că prefera să se îmbrace și să poarte o cămașă cu mânecă lungă înainte să vină la lecție. Răspunsul fratelui Andre a fost: „Nu va observa nimeni”. Michael a rămas. Dar, când ceilalți cursanți au intrat, nimeni nu s-a așezat lângă el. După momentul de devoțiune, fratele Andre l-a rugat pe Michael să vină în fața clasei și l-a prezentat. El le-a spus celorlalți cursanți că îl iubea pe Michael, că Michael avea multe de oferit și că avea o inimă mare. Apoi, l-a întrebat pe Michael dacă dorea să-și împărtășească mărturia. Cu lacrimi în ochi, Michael a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu, despre bunătatea, compasiunea și bunăvoința Lui de a ierta. Toți care am fost acolo în acea zi am fost binecuvântați de mărturia lui Michael.
Fratele Andre a văzut la Michael ceva ce alții, poate, nu au văzut. În calitate de învățător, dânsul apreciază o varietate de contexte și circumstanțe și înțelege că fiecare are ceva de oferit. Astfel, dânsul creează experiențe care le permit cursanților săi să primească putere unul de la altul și din dorința lor comună de a obține pacea, vindecarea și harul Salvatorului. Un alt moment înălțător a urmat după lecție, în timp ce am văzut câțiva cursanți înconjurâdu-l pe Michael pentru a-i ura bun venit și pentru a-l asigura că era nevoie de el.
Cum am menționat mai devreme, o altă parte a creării unui sentiment de apartenență o reprezintă faptul de a fi angajat într-o cauză plină de însemnătate. Cursanții noștri au dorința de a participa în cauze umanitare pentru a-i ajuta pe alții să trăiască vieți pline de demnitate, egalitate și ocazii. În general, ei nu fac legătura dintre lucrurile pe care le învață și ocaziile care le sunt date de a participa la astfel de cauze. Și, în timp ce cea mai măreață cauză de pe pământ este cauza lui Hristos și adunarea lui Israel de ambele părți ale vălului, cei mai mulți nu fac legătura dintre experiențele lor la seminar și institut și acea cauză.
Vă veți gândi la schimbările pe care le puteți face în ceea ce privește predarea, interacțiunile dumneavoastră și sălile dumneavoastră de clasă pentru a fi mai îmbietoare pentru toți copiii Tatălui Ceresc? Din când în când, poate veți dori chiar să purtați o cămașă albastră. Dar, mai important, veți căuta, rugându-vă, să asigurați experiențe care să-i ajute pe cursanți să simtă dragostea Tatălui Ceresc și să-și recunoască identitatea divină și potențialul divin? Ajutați-i să știe că vă pasă de ei și le recunoașteți valoarea individuală. Ajutați-i să stabilească legături cu membrii clasei și să se simtă în siguranță și că este nevoie de ei. Încurajați-i să se angajeze în cauza lui Hristos ajutându-i pe alții să progreseze pe cărarea legămintelor. Pe măsură ce veți înlesni aceste tipuri de experiențe, ei vor ști că aparțin acelui loc.
Înțeleg că nu putem face toate aceste lucruri în fiecare zi. Dar putem să ne gândim la ele când ne pregătim, când predăm și când interacționăm cu cei cărora le predăm. Nu contează dacă predați la seminar sau la institut, față în față sau online, dimineața devreme sau seara târziu; integrarea acestor principii îi va binecuvânta pe cursanții dumneavoastră și vă va ajuta să asigurați experiențele de care au nevoie.
Atât de multe lucruri bune se întâmplă deja, și lucrurile cele mai bune urmează să se întâmple. Amintiți-vă, nu am ajuns până aici numai pentru a ajunge aici. Știu că, dacă noi căutăm în mod sincer revelația, Domnul ne va ajuta să știm cum să-i binecuvântăm pe copiii Săi. Individual și colectiv, El este pregătit să ne ajute să asigurăm experiențe care aprofundează convertirea, sunt relevante pentru dezvoltarea spirituală personală și creează un sentiment de apartenență. El este pregătit să ne ofere mai mult. Mă rog ca noi să continuăm să ne întoarcem spre El cu credință, pentru a ști cum să ne ajutăm cursanții să învețe, cu adevărat, pentru ei înșiși, în numele lui Isus Hristos, amin.