Să ne străduim să devenim
Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I, 2020
marți, 9 iunie 2020
Vârstnicul Ulisses Soares: Dragii mei frați și surori, oriunde v-ați afla, soția mea și cu mine suntem foarte onorați să fim alături de dumneavoastră astăzi. Vă transmit tuturor salutările și dragostea membrilor Primei Președinții și celor ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Președintele Nelson vă transmite personal toate cele bune. Dânsul ne roagă întotdeauna să le transmitem salutările și dragostea sa celor cu care ne întâlnim. Dânsul apreciază, cu adevărat, slujirea dumneavoastră pentru copiii lui Dumnezeu.
Dragii mei asociați, înainte să continuăm, doresc să-mi exprim profunda recunoștință pentru slujirea dumneavoastră remarcabilă din cadrul seminarelor și institutelor. Aveți privilegiul de a preda generației care se ridică și a o ajuta să meargă pe urmele Salvatorului spre eternitate. Dumneavoastră le predați unora dintre celor mai nobile spirite ale lui Dumnezeu, care au fost rezervate pentru a veni pe pământ în această etapă din istorie. Profetul nostru drag, președintele Nelson, face referire la aceste spirite nobile numindu-le cea mai bună echipă a lui Dumnezeu, cei mai buni jucători ai Săi, eroii, cei care au ocazia de a participa la acest eveniment al adunării finale și mărețe – adunarea lui Israel.1 Această echipă măreață poate realiza imposibilul și ajuta la împlinirea destinului întregii familii umane.2
Draga mea soție, Rosana, este alături de mine în această adunare specială de astăzi. Ea a fost lumina vieții mele în ultimii 39 de ani. Datorită bunătății sale și exemplului său minunat, în familia noastră, ea este catalizatorul care ne ajută pe fiecare dintre noi să devenim mai asemănători lui Hristos. Rosana și cu mine am primit binecuvântări pentru că am pus în practică în viața noastră învățăturile primite în tinerețea noastră de la învățători foarte dedicați de la seminar și institut. Slujirea lor plină de credință a avut o influență extraordinară în viața noastră pe măsură ce am făcut primii pași în cunoașterea Evangheliei lui Isus Hristos. Acești învățători dedicați ne-au ajutat să ne modelăm viața în acord cu adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos și ne-au îndrumat pe măsură ce am încercat să mergem pe cărarea care ne duce înapoi la Tatăl nostru Ceresc. Doresc s-o invit pe iubita mea soție să-și împărtășească sentimentele despre modul în care seminarul și institutul au binecuvântat-o în calitate de nouă convertită în Biserică și în eforturile ei de a dezvolta însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos. Dorești să-ți împărtășești acum comentariile, draga mea?
Sora Rosana Soares: Mulțumesc, dragul meu, pentru că m-ai invitat să îmi împărtășesc mărturia.
Prima dată când am auzit despre Biserică, aveam nouă ani. Și timp de opt ani, i-am cerut tatălui meu permisiunea de a fi botezată și răspunsul său a fost întotdeauna nu. El a spus că eram prea mică să iau o hotărâre atât de importantă și trebuia să-i demonstrez că-mi doream cu adevărat acest lucru.
Chiar dacă nu eram membră a Bisericii, am mers patru ani la seminarul zilnic. Lecția de seminar se ținea la capelă în fiecare zi la ora 6:00 dimineața. Tatăl meu mi-a permis să particip cu o condiție: aceea ca învățătorul meu să vină să mă ia de acasă. Din fericire, am avut un învățător minunat care venea în fiecare zi, la ora 5:30, pentru a mă lua cu mașina. Tatăl meu mă trezea în fiecare zi la 5:00 dimineața, iar eu mă îmbrăcam și-mi așteptam învățătorul. Întotdeauna eram foarte somnoroasă și îmi spuneam: „Te rog, nu veni. Te rog, nu veni”, dar el venea întotdeauna. Din fericire, el venea întotdeauna.
Mă simt atât de binecuvântată și de recunoscătoare pentru învățătorul meu sârguincios de la seminar care ar fi putut, cu ușurință, să renunțe la mine. Dar el nu a făcut acest lucru.
Treizeci de ani mai târziu, am avut ocazia să predau cursul de seminar fiicei mele, acasă, pentru o perioadă. În acel an, ea nu putea participa la cursul de seminar la capelă din cauza programului ei de la școală. Era o fată cu multă energie și nu a fost încântată să stea nemișcată timp de 45 de minute, în special avându-mă pe mine ca învățătoare. Așa că am hotărât să pregătesc lecții speciale și să o tratez pe fiica mea ca și cum ar fi fost cel mai bun cursant de la seminar, chiar dacă era singurul cursant. La sfârșitul acelui an, era fericită și a simțit dragostea Tatălui nostru Ceresc pentru ea, dar și eu am simți-o.
Dragi frați și surori, asemenea fiicei mele, știu că al lui Dumnezeu cuvânt poate aduce o mare schimbare în ceea ce privește gândirea noastră, atitudinea noastră și modul în care ne percepem pe noi și pe ceilalți.
Doresc să închei cu aceste cuvinte frumoase ale președintelui Henry B. Eyring:
„Dumneavoastră, învățători minunați, depuneți deja un mare efort și faceți un mare sacrificiu în pregătirea dumneavoastră pentru a preda cuvântul, în predarea și grija dumneavoastră pentru cursanți… Acum, puteți adăuga credința dumneavoastră că mai mulți dintre cursanții noștri vor face alegerile care duc spre convertirea adevărată”3.
Depun mărturie astfel, în numele lui Isus Hristos, amin.
Vârstnicul Soares: Îți mulțumesc, draga mea, pentru mesajul tău minunat. Este încântătoare, nu-i așa?
Sper că nu subestimați capacitatea și influența dumneavoastră de a-i convinge pe tinerii noștri să urmeze neprihănirea în viața lor. Așa cum obișnuia să spună dragul nostru președinte Packer, ei cresc pe teritoriu inamic. Prin faptul că dumneavoastră le slujiți în mod devotat predându-le, ei pot crește în credință și supunere și pot deveni puternici din punct de vedere spiritual. Ei vor învăța cum să facă față ispitelor și să le biruiască.
Dragii mei frați și surori, programele de seminar și institut sunt două dintre programele care contribuie cel mai mult la stabilitatea și tăria Bisericii. Vă pot asigura că Domnul Își îndeplinește „lucrarea [Sa] și slava [Sa] – să [realizeze] nemurirea și viața veșnică a omului”4 – prin slujirea dumneavoastră prețioasă pentru El și pentru copiii Săi. Astfel, obiectivul nostru principal trebuie să fie întotdeauna salvarea și exaltarea copiilor Tatălui Ceresc.
În acest manual minunat pentru învățătorii și conducătorii din cadrul Seminarelor și Institutelor de Religie, Predarea și învățarea din Evanghelie, găsim această declarație impresionantă: „Scopul nostru este de a-i ajuta pe tineri și pe tinerii adulți să înțeleagă și să se bizuie pe învățăturile și pe ispășirea lui Isus Hristos, să fie demni de binecuvântările templului, să se pregătească ei înșiși și să-i pregătească pe membrii familiei lor și pe alții pentru viața eternă alături de Tatăl lor din Cer”5.
Această datorie este în acord cu ceea ce este prezentat în Manual general - Slujirea în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă: „Seminarele și Institutele de Religie (S&I) sprijină părinții și conducătorii Bisericii să ajute tinerii și tinerii adulți să-și mărească credința în Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată”6.
Una dintre cele mai mari provocări pentru noi, cei care suntem implicați în această lucrare minunată de salvare a sufletelor, este încercarea de a deveni, adică a crește sau a ne transforma în tipul de ucenici care Domnul Se așteaptă să fim. Apoi, Domnul ne va ajuta să influențăm viața celor cărora le predăm pe măsură ce ei merg pe cărarea spre viața eternă. Acest concept de a deveni are, cu siguranță, legătură cu unul dintre cele trei elemente care ne ajută să îndeplinim scopul Său, așa cum sunt descrise în manualul Predarea și învățarea din Evanghelie: „Trăim conform Evangheliei lui Isus Hristos și ne străduim să avem parte de compania Spiritului. Conduita și relațiile noastre sunt exemplare în cadrul căminului, în cadrul sălii de curs și în cadrul comunității. Căutăm în permanență să ne perfecționăm munca, cunoașterea, atitudinea și caracterul”7.
Apostolul Pavel ne-a sfătuit despre importanța faptului de a ajunge la înălțimea staturii lui Hristos. În epistola sa către efeseni, el a spus:
„Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători,
pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”8.
Cea mai importantă întrebare a noastră poate fi cum putem să atingem înălțimea staturii plinătății lui Hristos, prin slujirea noastră, pe măsură ce ne străduim să-i ajutăm pe alții să facă la fel. Evanghelia lui Isus Hristos ne oferă ajutor în această privință. Haideți să ne gândim împreună la câteva principii în încercarea de a răspunde la această întrebare.
Primul principiu și cel fundamental este să-L urmăm întotdeauna pe Învățător, pe Isus Hristos. Faptul de a reflecta la imaginea lui Isus Hristos, cu sinceritate, în atitudinile, cuvintele și faptele noastre mărește capacitatea noastră de a-i influența și convinge pe alții să se pregătească și să fie demni de viața eternă alături de Tatăl lor din Cer. Făcând aceasta, îi putem ajuta pe tinerii noștri să învețe să-L iubească pe Domnul, pentru că ceea ce iubesc va determina ce vor căuta în viață. Ce vor căuta va determina ce gândesc și ce fac. Ce vor gândi și vor face va determina cine vor deveni.
Dumneavoastră și cu mine reprezentăm Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă în lume. Tot ce facem și spunem reflectă imaginea Bisericii, adevărurile ei și, în cele din urmă, imaginea Salvatorului. Cu cât căutăm să înțelegem mai bine și să ne aducem mai bine viața în armonie cu Evanghelia, cu atât trebuie să fim mai înclinați să depunem mai mult efort să devenim ca Isus Hristos. Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat odată:
„Evanghelia lui Isus Hristos este planul prin care noi putem deveni ceea ce trebuie să devină copiii lui Dumnezeu. Această stare fără pată și perfectă va fi rezultatul unei succesiuni constante de legăminte, rânduieli și acțiuni, o acumulare de alegeri drepte și rezultatul pocăinței continue”9.
Am vorbit recent cu câțiva dintre colegii mei de la seminar și institut din Brazilia, unde am crescut. Am fost impresionat de ce au spus despre influența precum cea a lui Hristos pe care învățătorii noștri au avut-o asupra lor într-o perioadă în care luau hotărâri decisive pentru viața lor. Haideți să ascultăm ce au spus câțiva dintre ei.
Sora Barreto: Ei bine, revenind la tinerețea mea. Cred – ei bine, nu cred, sunt sigură – că toate hotărârile și tot ce am sperat, ce am visat, aveau o temelie solidă când studiam Evanghelia. Și îmi amintesc, în special, foarte, foarte clar seminarul. Eram foarte mică – seminarul era la începuturi aici, în Brazilia – și încă îmi mai amintesc de învățătorii mei buni și devotați și acolo am început să-L iubesc pe Salvator. Și cred că mărturia pe care am dobândit-o în perioada în care am fost cursantă la seminar s-a dezvoltat și a crescut, a crescut foarte mult și sunt cine sunt astăzi datorită acelor vremuri, datorită acelor învățături, datorită acelor învățători și hotărârilor pe care le-am luat.
Sora Silva: Pentru mine, în acea perioadă, cel mai important lucru cred că a fost învățătoarea mea, pentru că eram convertită recent atunci și ea m-a ajutat atât de mult să înțeleg acele principii și cum să le pun în practică în viața mea și să caut să am calitățile lui Isus Hristos, precum răbdarea, creșterea în cunoaștere, supunerea față de profeții în viață. Toate acestea m-au ajutat atunci să dezvolt capacitatea de-L asculta pe Duhul Sfânt, de a asculta șoaptele Spiritului. Așadar, aceasta a fost foarte important pentru mine deoarece eram recent convertită. Învățătoarea a fost foarte importantă. Ea avea multe cunoștințe și i-a ajutat, de asemenea, pe mulți cursanți să-și mărească cunoștințele. Ea ne-a răspuns la întrebări și așa mai departe. Aceasta m-a ajutat să dobândesc o mărturie și să rămân puternică în Evanghelie.
Vârstnicul Goncalves: Ei bine, imediat ce am fost botezat, când am intrat în capelă pentru prima oară, am fost implicat imediat de tineri și de învățătoarea de la seminar în activitățile lor. Ea m-a invitat să vin la lecții. Cursul începuse deja, așa că a trebuit să mă grăbesc și să fac câteva teme pentru a putea primi un certificat pentru acel an. Nu am învățat nimic făcând acele teme, dar am învățat să mă implic și acea implicare a fost esențială. Acea implicare a fost importantă pentru că am putut simți dorința de a învăța mai multe despre scripturi, lucru la care nu mă gândisem niciodată înainte și pe care nu îl înțelegeam încă. După acel entuziasm inițial, bucuria participării a început să fie parte a vieții mele. A devenit normală și am simțit dorința de a ști mai multe despre scripturi și a pune în practică acele lucruri care păreau adevărate și care binecuvântaseră atât de mult viața acelor tineri, încât puteai observa aceasta în faptele lor. Privind înapoi, pot să-mi aduc aminte aceasta: faptele acelor tineri m-au făcut să văd ceva ce era adevărat.
Vârstnicul Soares: Epistola apostolului Pavel către Timotei ne amintește de un sfat important pe care l-am putea urma pentru a-i influența cu adevărat pe alții în bine: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție”10.
Al doilea principiu pe care doresc să-l menționez este predarea adevărului cu mult curaj și claritate. Dumneavoastră și cu mine suntem chemați să predăm Evanghelia lui Isus Hristos. Nu trebuie să predăm ideile sau filosofiile noastre, chiar dacă sunt amestecate cu scripturile. Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru [mântuire]”11 și doar prin Isus Hristos și Evanghelia Sa suntem mântuiți. Cu îndrumarea și ajutorul Duhului Sfânt, trebuie să predăm principiile Evangheliei așa cum se găsesc în lucrările canonice ale Bisericii și în cuvintele profeților și apostolilor din zilele noastre, așa cum sunt predate astăzi. Trebuie să fim unelte ale adevărului și să îl predăm cu asemenea claritate, încât să nu fie confuzi din cauza filosofiilor lumii. Este frumos să citim cuvintele lui Alma care descriu puterea cuvântului lui Dumnezeu asupra inimilor oamenilor și cum întăresc în mod firesc credința. Haideți să citim împreună Alma 32:42.
„Și datorită sârguinței voastre și a credinței voastre și a răbdării voastre față de cuvânt, îngrijindu-l, pentru ca el să capete rădăcini în voi, iată, încetul cu încetul voi veți culege fructul lui, care este cel mai prețios, care este dulce, mai presus decât orice lucru care este dulce; și care este alb, mai presus decât orice lucru care este alb, da, și pur, mai presus decât orice lucru care este pur; și voi vă veți ospăta din fructul lui chiar până când veți fi sătui pentru ca să nu mai flămânziți și nici să nu vă mai fie sete”.
Dragi frați și surori, acest verset minunat ilustrează puterea adevărului pe care tinerii noștri îl pot primi în inima lor și care îi poate convinge să facă bine în viața lor. Vă rog să vă aduceți aminte că predarea eficientă este însăși esența conducerii în Biserică. Bărbații și femeile vor dobândi viața eternă numai dacă sunt învățați cu atâta eficiență, încât să se poată schimba și disciplina. Nu pot fi forțați să devină neprihăniți sau să ajungă în cer. Trebuie să fie conduși, ceea ce înseamnă că trebuie să fie învățați în mod eficient.12
În aprilie, în timpul ultimei conferințe generale, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat despre proclamația „Restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos: proclamație către lume cu ocazia bicentenarului”. La sfârșitul mesajului său, dânsul a oferit o însărcinare tuturor membrilor Bisericii de a o studia, a cugeta la adevărurile cuprinse în aceasta și a ne gândi la influența acelor adevăruri în viața noastră. Cred că sarcina noastră nu cuprinde doar această însărcinare. Dumneavoastră și cu mine facem parte din grupul de oameni care au primit însărcinarea de a duce adevărurile inspirate din această proclamație în inimile tinerilor și tinerilor noștri adulți. Într-un fel, învățătorii de la seminar și institut acționează în numele celor 15 profeți, văzători și revelatori în rolul lor de a proclama aceste adevăruri tinerilor, în vederea pregătirii lor pentru călătoria în această lume confuză. Dumneavoastră și cu mine avem responsabilitatea esențială de a face din binecuvântările din această proclamație o realitate a vieții lor. Cu toții știm că trăim în vremuri de încercare. Oamenii uită importanța și rolul Tatălui Ceresc și al lui Isus Hristos în viața lor și pierd viziunea despre natura lor divină. Tot mai multe filosofii lumești iau locul adevărurilor sfinte și absolute ale Evangheliei lui Isus Hristos în inimile oamenilor. Dumneavoastră și cu mine avem ocazia măreață de a fi unelte în mâinile Domnului pentru a ne binecuvânta tinerii și a aduce în inimile lor adevăruri care au fost declarate clar și puternic în această proclamație.
Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva dintre celelalte comentarii pe care prietenii mei buni le-au făcut despre modul în care adevărul, predat cu multă claritate și curaj, i-a înrădăcinat cu adevărat în Evanghelia lui Isus Hristos.
Vârstnicul Silva: Pentru mine, primul lucru care îmi vine în minte este exemplul învățătorilor, pentru că acesta este sursa către care privim și dorim să fim ca ei. M-am gândit mereu: „O fi posibil să am într-o zi o familie ca aceasta? O fi posibil să fac într-o zi, într-adevăr, acele lucruri?”. Unele efecte ale doctrinei, ale lucrurilor care sunt predate, în principal, prin exemplu, așa cum se spune – trebuie să adoptăm doctrina și s-o adaptăm potrivit situațiilor și circumstanțelor noastre. Am încercat să fac aceasta cât mai bine posibil, potrivit capacității și abilității mele, în așa fel încât să pot fi cu adevărat mai bun în fiecare zi și să pot face cele mai bune alegeri – așa cum am făcut cea mai bună alegere a mea, alegând-o pe soția mea, lucru care m-a ajutat de asemenea.
Sora Barreto: Întotdeauna i-am considerat pe învățătorii mei exemple. Încă îmi mai aduc aminte în mod deosebit de o învățătoare. Era tânără și încă necăsătorită pe atunci. Era o fostă misionară și, când mă uitam la ea când ne preda, mă gândeam: „Îmi doresc să fiu ca ea. Îmi doresc să fiu mai asemănătoare ei”, deoarece ea era ca Salvatorul. Ne iubea atât de mult și de fiecare dată când ne preda simțeam dragostea sa și devotamentul său față de ceea ce făcea. Un lucru care consider că a fost important în viața mea – nu eram convertită la Biserică, dar avusesem perioada mea de convertire. Am fost născută în Biserică, așadar, atunci când vorbeam despre povestirile noastre, povestirea mea era puțin diferită, deoarece nu-mi aduc aminte să fi avut vreodată îndoieli sau să nu fi crezut în Biserică și în Evanghelie. Totul era firesc pentru mine. Dar cred – sunt sigură că vine un moment în care trebuie să știi pentru tine însuți și – pentru mine, aceasta s-a întâmplat în perioada în care mergeam la seminar și institut, în special când mergeam la seminar. Când mă gândesc la aceasta, îmi dau seama că a fost un moment esențial când a trebuit să hotărăsc de ce sunt în Biserică – dacă Biserica era, într-adevăr, adevărată pentru mine, dacă aveam o mărturie despre Evanghelie și o mărturie despre Isus Hristos. Așadar, acum, pot fi eu însămi doar datorită acelei perioade.
Sora Goncalves: Mai întâi, în ceea ce îi privește pe învățătorii și conducătorii noștri, ei nu sunt perfecți, dar ne imaginăm că vom fi ca ei, având familii ca ale lor și urmându-le exemplul, având aceeași înțelegere, dobândind aceeași cunoaștere. Au fost mai mulți conducători care m-au influențat și au fost un exemplu, așa că mi-am spus: „Vreau să fiu ca ei când voi crește”. Aceasta m-a făcut întotdeauna să încerc să iau hotărâri înțelepte în viața mea. Și am mers mai departe, pas după pas. Așa cum a spus vârstnicul Bednar despre convertire, aceasta nu se întâmplă imediat, ci pas după pas, cu o schimbare a inimii, o schimbare a minții, o schimbare a comportamentului și este concentrată întotdeauna pe voia lui Dumnezeu. Așadar, voia lui Dumnezeu are prioritate și, apoi, acești învățători m-au ajutat să înțeleg scripturile, să învăț să iubesc scripturile. Așadar, acest lucru a devenit parte a vieții mele. Am căutat să fac alegeri înțelepte potrivit voinței lui Dumnezeu.
Vârstnicul Soares: Un alt principiu pe care doresc să-l menționez astăzi este porunca pe care am primit-o de a le preda cursanților noștri prin Spirit. Dumneavoastră și cu mine – noi suntem în lucrarea Domnului. Suntem reprezentanții Lui și suntem autorizați și împuterniciți să Îl reprezentăm și să acționăm în numele Lui. În calitate de reprezentanți ai Săi, avem dreptul să beneficiem de ajutorul Lui. Cu siguranță, trebuie să ne pregătim cu sârguință pentru fiecare lecție, stăpânind diverse metode de predare și învățând cum să-i ajutăm pe cursanții noștri să-și exercite libertatea de a alege în neprihănire. Totuși, este clar că, pentru a avea ajutorul Domnului prin intermediul Duhului Sfânt în lecțiile pe care le predăm, este necesar să trăim o viață demnă de acel ajutor.
Adresându-se învățătorilor din Biserică, Prima Președinție a declarat: „Cea mai importantă parte a slujirii dumneavoastră va fi propria dumneavoastră pregătire spirituală zilnică, inclusiv rugăciunea, studiul din scripturi și supunerea față de porunci. Vă încurajăm să vă dedicați trăirii conform Evangheliei cu mai multă hotărâre decât oricând”13. Apoi, cerem ajutorul Domnului și El ne va binecuvânta cu Spiritul Său să știm ce să facem. Vă rog să vă aduceți aminte mereu că faptul de a preda prin Spirit ne ajută să le predăm membrilor clasei într-un asemenea mod, încât ei să poată înțelege mai bine principiile Evangheliei și să fie motivați să le pună în practică în viața lor: „De aceea, cel care predică și cel care primește se înțeleg unul cu altul și amândoi sunt edificați și se bucură împreună”14. Acest lucru poate părea redundant, dar vă pot asigura că cei cărora le predăm pot primi adevărul etern doar prin Spirit, când le este predat de acel Spirit.
Îmi place cum a explicat Nefi acest concept frumos: „Și acum eu, Nefi, nu pot scrie toate lucrurile care au fost predicate poporului meu; și nici nu sunt priceput la scris, la fel ca la vorbă; căci atunci când un om vorbește prin puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt îi duce vorba în inimile copiilor oamenilor”15. Ce rol important are Spiritul în predarea noastră, de a duce adevărul în inimile copiilor oamenilor!
Dragii mei frați și surori, putem fi foarte elocvenți și capabili să vorbim bine în public, dar, fără Spirit, aptitudinile noastre nu vor conta. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat recent: „Nu a fost niciodată mai necesar să știm cum ni se adresează Spiritul decât acum. Dânsul a adăugat că, „În cadrul Dumnezeirii, Duhul Sfânt este mesagerul. El va trimite minții [noastre] gânduri pe care Tatăl și Fiul doresc ca [noi] să le [primim]. El este Mângâietorul. El [ne] va aduce un sentiment de pace în inimă. El depune mărturie despre adevăr și va confirma ce este adevărat pe măsură ce [ascultăm] și [citim] cuvântul Domnului”16.
Al patrulea principiu pe care doresc să-l menționez este predarea din inimă. Sunt învățători care pot formula propoziții elegante, rafinate, care sunt impresionante și plăcut de auzit. Dar, învățătorii cu idei persuasive, care vorbesc de la inimă la inimă sunt cei care ne pot inspira, cu adevărat, să acționăm potrivit lucrurilor pe care le învățăm. Unii dintre acești învățători s-ar putea să nu fie atât de pricepuți la vorbitul în public, dar, atunci când membrii clasei îi ascultă, își deschid mintea pentru a înțelege mai bine. Acești învățători pot sădi o dorință în inima și mintea lor care îi va influența și convinge pe cursanți în căutarea lor a bunătății și a exaltării. Învățătorii care mi-au influențat cel mai mult viața sunt cei care mi-au predat din inimă. Nu erau cei mai pricepuți în tehnici de predare, dar au putut vorbi de la inimă la inimă. Influența lor nu a avut așa mult de-a face cu urmarea mecanică a planului prescris al lecției sau cu teorii educaționale, ci a avut de a face mai mult cu grija sinceră, sinceritatea, pasiunea și convingerea. Așa cum a declarat autorul și instructorul american Parker Palmer: „Învățătorii buni au capacitatea de a face legături… Legăturile făcute de învățătorii buni nu țin de metodele lor, ci de inima lor – inimă în sensul ei din vechime, ca loc în care intelectul, sentimentele, spiritul și voia converg în sinele uman”17.
Domnul nostru Isus Hristos a fost exemplul perfect al acestui principiu. El a lăsat fizic urme de pași pe nisipul de pe malul mării, dar a lăsat urmele spirituale ale învățăturilor Sale în inima și viața tuturor celor cărora le-a predat. El i-a instruit pe ucenicii Săi din acele zile și nouă ne spune aceleași cuvinte: „Vino după Mine!”18.
Haideți să ascultăm ultimele comentarii ale colegilor mei de clasă și prietenilor mei. Cred că nu i-am prezentat încă. Aceste trei cupluri sunt Glaucia și Reinaldo Barreto, Lucelia și Mauro Goncalves și Celia Maria și Ramilfo Silva. Îi știu pe majoritatea acestor oameni minunați din copilărie. I-am privit de-a lungul vieții și am învățat din exemplele lor neprihănite. Ei sunt membri credincioși ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, care au îndurat, au fost devotați, și-au crescut familiile în Evanghelie și au slujit din toată inima în responsabilitățile în care i-a chemat Domnul să slujească.
Vârstnicul Barreto: Am avut multe exemple bune în viața mea de la profesorii, învățătorii, precum și coordonatorii și directorii de la seminar și institut. Avem o prietenie foarte bună cu ei încă de atunci. Sunt foarte recunoscător pentru ei și exemplul lor în viața mea. Ei au fost, de asemenea, prieteni foarte buni. M-am simțit întotdeauna încrezător să le vorbesc despre orice. M-au instruit, m-au învățat, m-au învățat Evanghelia și exemplul lor a fost minunat. M-au influențat foarte mult.
Sora Goncalves: Sunt atât de recunoscătoare să am Evanghelia și că am putut să-mi cresc familia în Evanghelie și să văd astăzi roadele acelei munci de când eram tineri. Îmi aduc aminte de un moment în care eram în fața templului când a fost dedicat și am avut privilegiul să cânt acolo cu președintele Kimball. Sora Lobo era dirijoarea noastră. Au fost puțini oameni care au putut merge în interiorul camerei celestiale și faptul că am putut simți în interiorul templului că tot ce învățam acolo, tot ce învățasem în tinerețea mea, erau lucruri valoroase, m-a făcut să îmi doresc cu adevărat să continui spre eternitate. Totul în viață are un scop și scopul meu este să mă pot întoarce în prezența Tatălui Ceresc cu familia și prietenii mei.
Vârstnicul Silva: Gândurile mele sunt, în primul rând, pline de recunoștință pentru acei învățători curajoși, acei oameni care au dedicat timp în mod voluntar și continuă să facă aceasta cu scopul de a se pregăti să predea. Nu pot măsura influența bună pe care învățătorii o pot avea și o au asupra cursanților lor. Uneori, descoperim aceasta doar mulți ani mai târziu. Dar ei chiar aleg să facă ce este drept și să rămână pe cărarea cea dreaptă. Și sunt cu adevărat recunoscător pentru aceasta. Am o mărturie că Joseph Smith a fost profet al lui Dumnezeu. Am avut experiențe în urma cărora nu pot nega că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu. Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, avem un profet care ne îndrumă și care primește revelație și știu că Isus Hristos conduce în mod activ Biserica. Acestea sunt gândurile mele, în numele lui Isus Hristos, amin.
Vârstnicul Soares: Vă mulțumesc, dragi prieteni. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze pe toți pe măsură ce continuați să fiți exemple bune cu privire la ce ați învățat când erați tineri și continuați să definiți Evanghelia lui Isus Hristos în inima altora.
Ultimul și foarte importantul principiu pe care doresc să-l împărtășesc este mărturia mea despre ce știu că este adevărat. Dragii mei tovarăși în Evanghelie, puterea mărturiei dumneavoastră puternice va schimba viața cursanților dumneavoastră pentru totdeauna. Aceasta este ceea ce ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi sau strămoșilor noștri când am auzit misionarii împărtășindu-și mărturiile. O mărturie puternică prin puterea Duhului Sfânt este forța care susține o viață de succes și oferă pace, alinare și asigurare. Aceasta dă naștere convingerii că, pe măsură ce ne supunem constant învățăturilor Salvatorului, viața va fi frumoasă, viitorul va fi plin de siguranță și va exista capacitatea de a birui încercările care ne apar în cale. Mărturiile dumneavoastră puternice vor susține credința cursanților dumneavoastră și îi vor ajuta să-și dezvolte propriile mărturii despre Evanghelie. Mărturiile lor vor fi unul dintre stâlpii care îi vor ajuta să recunoască puterea sacrificiului ispășitor divin al lui Hristos în viața lor. Pe măsură ce acționează potrivit mărturiilor lor în neprihănire, vă pot asigura că mărturiile lor pot deveni scutul lor împotriva încercărilor dușmanului de a le slăbi credința și de a sădi necredința în mintea lor de-a lungul întregii lor vieți. Această temelie le va da curajul de a declara lumii, cu tărie, adevărurile Evangheliei.
Într-un cântec de la Societatea Primară, învățăm: „Tatăl meu trăiește, sunt binecuvântat. / Iar Sfântul Duh îmi șoptește că este-adevărat, / Că este-adevărat”19.
În acest spirit, doresc să închei cuvântarea mea de astăzi împărtășindu-vă mărturia mea, o mărturie care a fost clădită rând după rând și continuă să crească pe măsură ce caut continuu, cu o inimă sinceră, să înțeleg mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Sămânța acelei mărturii a fost plantată, mai întâi, în inima mea, de misionari minunați care i-au predat familiei mele în copilăria mea. Apoi, a fost hrănită de părinții mei credincioși, care m-au învățat prin exemplul lor și devotamentul lor față de Domnul. În cele din urmă, sămânța acelei mărturii a înflorit pe măsură ce am ascultat învățăturile minunaților învățători de la seminar și am simțit îndemnul să acționez potrivit acestora în viața mea de la o vârstă fragedă.
Știu că Isus este Hristosul. Știu că El trăiește. Știu că El a suferit pentru păcatele mele și a fost înviat și mi-a ferit ocazia de a-mi schimba comportamentul. Știu că S-a uitat pe Sine pentru mine; El Și-a abandonat dorințele și a făcut exact ce L-a rugat Tatăl să facă. Chiar și în acel moment de mare suferință, El S-a uitat pe Sine și a făcut ce a dorit Tatăl ca El să facă.
Știu că Tatăl nostru Ceresc trăiește și ne ascultă rugăciunile. Vă depun mărturie că El înțelege ce este durerea. Știu că aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos pe pământ. Domnul chiar a început restaurarea Evangheliei Sale și a preoției Sale prin profetul Joseph Smith. Îi iubesc pe Salvatorul meu și pe Tatăl meu Ceresc și îmi place foarte mult să Le slujesc. Am încercat să-mi arăt dragostea pentru dragul meu Domn de-a lungul vieții mele slujindu-le copiilor lui Dumnezeu. Dragii mei frați și surori, cât de recunoscător sunt pentru învățătorii mei de la seminar și institut care m-au influențat continuu prin slujirea lor devotată și plină de dragoste față de Domnul. Totul a început atunci și sunt atât de recunoscător pentru aceasta!
Vă iubesc, dragi frați și surori. Mă bucur că am avut ocazia să fiu cu dumneavoastră astăzi. Vă mulțumesc din nou pentru tot ce faceți pentru Domnul și pentru poporul Său pe pământ. Spun aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.