Cunoașteți fiecare cursant

Lori Newbold

Directoare a Departamentului Servicii pentru Instruire

Transmisiunea prin satelit a adunării anuale de instruire pentru Seminarele și Institutele de Religie • 13 iunie 2017

Sunt recunoscătoare pentru ocazia de a mă afla astăzi aici și de a vă împărtăși dragostea pe care o am pentru Salvator, pentru dumneavoastră și pentru tinerii și tinerii adulți pe care avem privilegiul să-i slujim.

Îmi amintesc mărturia puternică pe care am primit-o din partea Duhului Sfânt când am citit pentru prima dată următoarea declarație a președintelui Boyd K. Packer: „Cred că la nivelul la care predaţi, ţinând cont de invitația pe care ați primit-o și responsabilitatea pe care o aveți, imaginea lui Hristos chiar este împrimată pe înfățișarea dumneavoastră. În esență, în acea clasă, în acel moment, prin acea predare și cu acea inspirație, dumneavoastră sunteți El și El este dumneavoastră”¹. Gândul că am privilegiul de a-L reprezenta pe Salvator în cadrul responsabilităților mele a constituit o dorință motivantă și un adevăr călăuzitor pe parcursul întregii mele cariere de la S&I.

În cea mai recentă seară cu o autoritate generală, vârstnicul Gong ne-a învățat că unul dintre lucrurile care L-au făcut pe Salvator învățătorul perfect a fost abilitatea Sa de a învăța 5.000 de oameni și o singură persoană în același timp. Dânsul a declarat: „Acesta este un miracol pe care îl căutăm noi, învățătorii – să predăm întregii clase și fiecărei persoane din clasă. Acest lucru necesită să avem grijă de cei 5.000 și de fiecare persoană. Ne invită să ne adresăm preocupărilor generale și nevoilor individuale”². V-ați întrebat vreodată cum a putut Salvatorul să facă acest lucru?

Doresc să vă împărtășesc o experiență pe care am trăit-o în al doilea an în care predam la seminar, în care Domnul m-a îndrumat ajutându-mă să-mi dau seama ce însemna să Îl reperezint în clasă. Într-una din clasele mele, era un tânăr băiat care avea cam 15 ani. Am știut încă din primele câteva zile că nu aveam răbdare pentru a face față personalității sale dificile și am simțit că urma să fie un semestru lung, în care urma să încerc să exercit un dar pe care nu-l aveam. M-am rugat să am puterea de a-l iubi pe el și a-i iubi pe toți cursanții mei.

În timpul celei de-a doua săptămâni de seminar, când acest tânăr băiat s-a ridicat pentru a oferi o cuvântare și a împărtășit mai multe informații despre viața lui, mi s-a oferit darul de a-l vedea așa cum îl vede Domnul și, imediat, am simțit o dragoste sporită pentru el. El a împărtășit că părinții lui treceau prin divorț și că mama lui nu numai că părăsise Biserica, dar și lupta împotriva ei. Am putut vedea pe fața lui durerea și confuzia pe care le simțea împărtășindu-ne povestea sa. Sincer, nu-mi amintesc gândul spiritual pe care l-a împărtășit, dar îmi amintesc ceea ce m-a învățat Duhul Sfânt. În mintea mea a venit gândul: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci îți voi permite să intri într-o inimă. Mă bizui pe tine să fii o influență feminină credincioasă în viața acestui tânăr băiat și aș dori să-l iubești așa cum îl iubesc eu”. Chiar în acel moment, m-am schimbat. Inima mea s-a schimbat. L-am văzut – l-am văzut cu adevărat – ca pe un fiu al lui Dumnezeu, având potențial divin, daruri spirituale și multe de oferit clasei noastre. Comportamentul lui nu s-a schimbat mult pe parcursul acelui semestru, dar eu m-am schimbat. Și, datorită acelei schimbări, am trăit împreună niște experiențe minunate. Voi fi pentru totdeauna recunoscătoare pentru acel tânăr băiat și pentru ocazia pe care mi-a dat-o Domnul de a avea parte de o schimbare în inimă și de perspectivă.

Sunt continuu impresionată de capacitatea Tatălui din Cer nu numai de a cunoaște fiecare persoană, ci și de a răspunde nevoilor fiecăreia. Știu că El mă vede, mă înțelege și mă cunoaște în mod perfect. Și, mai mult decât atât, El mă iubește în mod desăvârșit. De asemenea, știu că El mă vede ca pe o persoană cu potențial divin și El știe că, având ajutorul Său, voi deveni asemenea Lui. Știu că El are aceeași convingere despre fiecare dintre dumneavoastră și fiecare tânăr băiat și tânără fată care pășește în clasele noastre. El îi cunoaște în mod perfect și dorește să salveze pe fiecare dintre ei. El vede dincolo de înfățișarea și comportamentul lor și alege să Se concentreze asupra trăsăturilor și valorilor lor divine. Și, în calitate de învățători, El Se așteaptă ca noi să facem la fel.

Anul acesta, introducem o nouă prioritate intitulată „Cunoașteți fiecare cursant”. Punctul central al acestei priorități este ca fiecare dintre noi să dezvolte abilitatea asemănătoare cu cea a lui Hristos de a vedea nevoile, punctele forte și potențialul divin ale fiecărui cursant. Sperăm că fiecare dintre noi va dezvolta sau va îmbunătăți abilitatea asemănătoare cu cea a lui Hristos de a vedea dincolo de etichete și înfățișare și va învăța să vadă fiecare cursant ca pe o persoană unică, având potențial divin, și să-l trateze în consecință.

Fiecare cursant intră în clasa noastră având circumstanțe, nevoi și încercări individuale care influențează experiența sa de învățare. Este important să ne amintim că seminarul sau institutul este doar o parte din viața fiecărui cursant – o parte vitală, dar doar o parte. Stilurile de învățare, diferențele culturale, dizabilitățile, dependența, pierderea și durerea sunt doar câțiva dintre factorii care pot influența experiența de învățare a unui cursant. Circumstanțele și etichetele nu îi definesc pe cursanții noștri, ci ne oferă nouă prilejul de a-i vedea și a-i iubi așa cum o face Salvatorul. Noi avem privilegiul și responsabilitatea sacre de a face mai mult pentru a-i ajuta pe cei ale căror poveri sunt grele și care vin în clasă căutând cu disperare speranța pe care o oferă Salvatorul întregii omeniri.

Meditând asupra acestei responsabilități sacre de a cunoaște fiecare cursant, am învățat multe din învățăturile apostolului Pavel cuprinse în 1 Corinteni 12. Doresc să împărtășesc trei lecții pe care le-am învățat studiind acest capitol.

Lecția 1: Pavel începe învățăturile sale despre trupul lui Hristos și valoarea fiecărui membru al Bisericii învățându-ne despre darurile spirituale. Când am studiat versetele 1-11, nu am putut să nu mă întreb dacă una dintre cheile pentru a vedea persoanele așa cum le vede Salvatorul nu este să recunoaștem mai întâi că ele au daruri și puncte forte care au nevoie să fie descoperite și folosite. Când îi vom privi pe cursanți în acest mod, vom recunoaște punctele lor forte și le vom folosi, în loc să ne concentrăm asupra slăbiciunilor sau comportamentelor nedorite. Uneori, comportamentul unui cursant sau al unei cursante nu reflectă cu acuratețe valoarea sa. O abilitate simplă, pe care un învățător o poate dezvolta, este să aștepte înainte de a reacționa imediat la comentariul sau comportamentul unui cursant și, apoi, să se gândească la două sau trei posibile „motive” pentru care un cursant poate să răspundă sau să acționeze în acel mod. Aceasta îl va ajuta pe învățător să evite să reacționeze impulsiv și îl va ajuta să recunoască mai bine darurile spirituale ale unui cursant.

Străduindu-ne să ne amintim potențialul divin al fiecărui cursant, trebuie să recunoaștem și circumstanțele sau dizabilitățile care ar putea împiedica dorința sau capacitatea sa de a învăța. Acest lucru necesită ca noi să dezvoltăm, cu mai multă grijă, experiențe de învățare care să invite și să inspire pe fiecare cursant să-și exercite libertatea de a alege pentru a-și folosi darurile spirituale în procesul de învățare. Acest proces nu este ușor, dar, atunci când căutăm ajutorul Domnului, El ne va ajuta să știm cum îi putem influența pe copiii Săi.

O experiență pe care am trăit-o și din care am învățat valoarea faptului de a recunoaște darurile spirituale ale cursanților mei a venit printr-o cursantă care nu era entuziasmată să citească în clasă sau în afara clasei. Ea avea un talent muzical excepțional și, când m-am rugat pentru a ști cum pot să o ajut, Domnul mi-a răspuns cu un lucru pe care nu-l mai încercasem niciodată înainte. I-am oferit un plan al lecțiilor și am rugat-o să găsească pentru fiecare lecție un cântec care putea fi intonat în clasă și care avea să ajute la învățarea unuia dintre adevărurile conținute în acel fragment din scripturi. Aceasta necesita ca ea să citească în afara timpului dedicat lecției, pentru a identifica adevăruri, astfel încât să poată găsi un cântec. De asemenea, acest lucru i-a oferit prilejul de a depune mărturie în clasă despre ceea ce a învățat în timp ce se pregătea. În numai câteva săptămâni, am văzut cum dragostea acestei cursante pentru Salvator a crescut și implicarea ei în lecție s-a îmbunătățit. În prezent, ea slujește ca misionară cu timp deplin și nu numai că citește, ci predă scripturile și împărtășește darul ei de a mărturisi prin muzică.

Lecția 2: Pavel accentuează că fiecare mădular al trupului este valoros. În versetele 14-18, el ne învață:

„Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

Dacă piciorul ar zice: «Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup» – nu este pentru aceasta din trup?

Și dacă urechea ar zice: «Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup» – nu este pentru aceasta din trup?

Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El”.

Îmi place ilustrarea cu părțile trupului îndeplinind fiecare roluri diferite, dar necesare. Mâna nu poate înlocui piciorul. Urechea nu poate înlocui ochiul. Fiecare are un loc unic și important și fiecare contribuie în mod diferit. Fiecare este esențial pentru ca trupul să poată funcționa la capacitatea deplină.

Vârstnicul Holland a folosit o analogie diferită pentru a ne învăța același adevăr: „Este potrivit planului divin al lui Dumnezeu ca nu toate glasurile să fie la fel. Este nevoie de varietate – soprane și alto, baritoni și bași – pentru a face o muzică frumoasă… Atunci când considerăm că lucrurile care ne fac unici nu au nicio însemnătate sau când încercăm să ne conformăm stereotipurilor nerealiste… pierdem bogăția tonurilor și timbrelor pe care Dumnezeu le-a dorit atunci când a creat o lume diversă”³.

Cu scopul de a ajuta în mod eficient fiecare cursant să se „convertească… în timp ce sunt cu noi”⁴, trebuie să credem că fiecare cursant este valoros și să acționăm în consecință. În lumina acestor adevăruri, invit pe fiecare dintre dumneavoastră să-și adreseze două întrebări. Prima întrebare: „Cred eu cu sinceritate că fiecare dintre cursanții mei este valoros și poate deveni o persoană care să adauge ceva folositor lecției?”. A doua întrebare: „Acționez eu în acord cu această convingere?”.

Mă rog Domnului să ne ajute să fim îndrumați în mai mare măsură de această convingere.

Lecția 3: Pavel ne învață că trebuie să arătăm aceeași grijă fiecărui membru. El afirmă: „Pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele”⁵.

Pentru mine, acesta a fost un verset puternic, care m-a îndemnat să mă gândesc la acțiunile mele: Acord eu „aceeași grijă” fiecărui cursant? Mă concentrez mai mult asupra cursanților care par să contribuie în moduri evidente? Este mai ușor pentru mine să-i iubesc pe cei care ridică mâna, au întotdeauna scripturile deschise și sunt pregătiți să împărtășească mărturia lor și comentarii pline de înțeles? Este mai ușor pentru mine să ofer dragoste și atenție celor care mă iubesc, care iubesc lecția, care sosesc la timp și care sunt absenți doar când au o boală serioasă? Observă alți cursanți când eu nu acord „aceeași grijă” fiecărui cursant? Și cum afectează acest lucru atmosfera din clasa mea, atmosferă în care există dragoste, respect și care are un scop? Este mai probabil ca, atunci când noi le oferim exemplul personal, cursanții să se privească și să se trateze unul pe celălalt așa cum o face Salvatorul.

Pe măsură ce ne străduim să-L reprezentăm pe Salvator în modul nostru de a preda și dezvoltăm capacitatea de a vedea așa cum vede El, trebuie să ne amintim că (1) toți au daruri spirituale pentru a contribui, (2) fiecare membru este valoros și (3) trebuie să arătăm „aceeași grijă” fiecărui membru.

Aș dori să împărtășesc încă o lecție pe care am învățat-o când am meditat asupra necesității acestei priorități. În zilele noastre, dușmanul „dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită”⁶. Deoarece el fură identitățile, caută în mod continuu să jefuiască oamenii de identitatea lor divină și de legătura pe care o au cu cerul. Trebuie să ne dezvoltăm aptitudinea de a vedea așa cum vede Salvatorul, astfel încât să-i putem ajuta pe alții să-și înțeleagă potențialul divin și să fie credincioși Domnului într-o lume plină de confuzie, care numește „răul bine, și binele rău; care [spune] că întunericul este lumină, și lumina întuneric”⁷.

Una dintre marile mele eroine din scripturi, care demonstrează în mod excepțional această aptitudine, este Abigail. Ea este descrisă în Vechiul Testament ca „o femeie cu judecată și frumoasă la chip”⁸. Ea este căsătorită cu Nabal, un bărbat „rău în faptele lui”⁹. După ce Nabal îl insultă pe David și refuză să-l ajute, David își adună oamenii cu intenția de a-l omorî pe Nabal și pe cei din casa lui. Când slujitorii lui Nabal îi spun lui Abigail despre pericolul iminent, ea adună de îndată provizii și pornește să-l întâlnească pe David.

Când îl întâlnește, Abigail se aruncă la picioarele lui și, ca un simbol al lui Hristos, își asumă responsabilitatea pentru o jignire pe care nu a comis-o și îi cere iertare.¹⁰ Ce vede Abigail la Laban, astfel încât este motivată să-l apere?

Ce vede ea la David, astfel încât se hotărăște să spună: „Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, și niciodată nu va fi răutate în tine”¹¹?

De ce a ales ea, într-un moment atât de important, să-i amintească lui David cine era și promisiunile pe care le-a făcut Domnul? Ce efect a avut fapta ei de credință?

Îmi place răspunsul pe care i l-a dat David când a declarat:

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!

Binecuvântată să fie judecata ta, și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, și mi-ai oprit mâna!”¹².

Cred că în acel moment, care îmi amintește de promisiunea președintelui Packer, Abigail a avut „imaginea lui Hristos… imprimată pe înfățișarea [ei]. În esență, în acea clasă, în acel moment, prin acea predare și cu acea inspirație, [ea a fost El și El a fost ea]”¹³.

Depun mărturie că noi avem ocazia similară de a-i vedea pe alții așa cum îi vede El și de a-i ajuta să vadă caracteristicile divine din ei înșiși.

Cuvintele nu pot exprima dragostea și recunoștința pe care le simt față de aceia care au demonstrat în viața mea această însușire asemănătoare cu cea a lui Hristos. În primul rând, mama mea, care este ca un înger, m-a văzut întotdeauna ca pe o persoană care are potențial divin și daruri spirituale. Ea m-a văzut întotdeauna ca pe o persoană care poate contribui cu ceva util – chiar și atunci când nu m-am comportat astfel – și, fără să înceteze, a muncit pentru a mă ajuta să dezvolt acest potențial. Am avut conducători ai preoției care au adus speranță în viața mea transmițându-mi dragostea Tatălui Ceresc și amintindu-mi de valoarea pe care o am. Învățătorii mei de la seminar și institut – dintre care mulți ne urmăresc astăzi – au văzut în mine ceva ce eu însămi nu puteam vedea. Cariera mea a fost îmbogățită în mod minunat de bărbați și femei care m-au încurajat și m-au condus spre Salvator prin exemplele lor de cunoaștere a fiecărui cursant.

Sunt etern recunoscătoare pentru modurile în care Domnul continuă să-mi arate că mă vede ca pe o persoană prețuită și valoroasă. El m-a binecuvântat cu daruri și îmi asigură ocazii de a folosi acele daruri pentru a-i ajuta pe alții să devină asemenea Lui. De asemenea, știu că El face acest lucru pentru fiecare dintre dumneavoastră și pentru fiecare dintre cursanții noștri.

În ultimele câteva luni, am trăit o experiență minunată studiind scripturile și concentrându-mă asupra modului în care Salvatorul îl cunoaște pe fiecare cursant și predă potrivit acelei perspective. Faptul că am învățat direct de la El m-a schimbat. Vă invit să profitați de aceeași ocazie. El este modelul perfect. Există numeroase exemple despre modul în care El a modelat cu grijă experiențe de învățare și lecții pentru a satisface nevoi individuale și pentru a-i ajuta mai bine pe cei cărora le preda să-și înțeleagă potențialul divin.

Dragii mei prieteni, mă rog ca Tatăl nostru din Cer să continue să ne sporească puterea de a vedea așa cum vede El, de a iubi așa cum iubește El, de a acționa așa cum ar acționa El. Mă rog ca noi să căutăm acest dar și să găsim moduri de a-l obține sau a-l spori. Mă rog ca noi să continuăm să ne străduim să avem imaginea Salvatorului imprimată pe înfățișarea noastră atunci când stăm, în fiecare zi, în fața cursanților noștri. Știu că, pe măsură ce căutăm ajutorul Său, putem dezvolta acest dar. Depun mărturie despre aceste lucruri, în numele lui Isus Hristos, amin.