„Sticla de apă spartă”, Prietenul, august 2023, pagină-pagină.
Sticla de apă spartă
Lui Kadie îi era sete. Cum putea să ajute Sophia?
Această întâmplare a avut loc în Sierra Leone.
Sophia asculta cu atenție în timp ce învățătorul ei explica problema de matematică de pe tablă.
„Deci, cât fac nouă ori patru?”, a întrebat învățătorul.
Sophia și-a ridicat mâna. „Treizeci și șase”, a spus ea.
Învățătorul ei a zâmbit. „Așa este, Sophia!”
După școală, era timpul să meargă acasă. Sophia mergea cu prietenele ei. Toate și-au scos sticlele cu apă pentru a bea ultimele lor picături de apă. A fost cald astăzi!
Dar Sophia a văzut ceva ciudat. Prietena ei Kadie nu bea apă. Ea mergea în liniște cu ele.
„Kadie, unde este sticla ta cu apă?”, a întrebat Sophia. Tuturor le era întotdeauna sete când se termina școala.
„Am spart-o ieri și nu pot să iau una nouă”, a spus Kadie. „Așa că acum nu pot lua apă la școală.”
Sophia s-a uitat în jos la sticla ei cu apă. Și-ar fi dorit să poată împărți! Dar nu mai avea apă.
Toată ziua, Sophia s-a gândit la Kadie și la sticla ei de apă spartă. Nu era ușor de obținut apă potabilă acolo unde locuiau. Majoritatea copiilor primeau doar o sticlă de apă pe care să o folosească pe tot parcursul anului. O umpleau acasă dintr-un recipient mare cu apă potabilă. Te puteai îmbolnăvi dacă beai altă apă. Dacă Kadie nu avea o sticlă cu apă, nu putea să ia apă de acasă pentru a bea la școală.
În dimineața următoare, Sophia s-a gândit cum o putea ajuta pe Kadie. Familia Sophiei avea câteva sticle de plastic pline cu apă. Sophia a pus una în rucsacul ei, împreună cu sticla ei de metal. A făcut ghiozdanul puțin mai greu, dar nu a deranjat-o.
Când a ajuns la școală, a găsit-o pe Kadie.
„Kadie, ai primit o sticlă nouă cu apă?”, a întrebat Sophia.
Kadie a dat din cap în sens negativ cu ochii în jos.
„Este în regulă”, a spus Sophia. „Am eu una pentru tine!”
I-a dat lui Kadie sticla cu apă. Kadie a zâmbit.
„Mulțumesc, Sophia!” Kadie și-a îmbrățișat strâns prietena.
În timpul lecției, Kadie a băut din sticla ei cu apă împreună cu ceilalți copii. Sophia era bucuroasă să vadă că prietenei ei nu mai trebuia să-i fie sete.
În fiecare zi din acea săptămână, Sophia a adus o sticlă de apă în plus pentru prietena ei. Apoi, într-o dimineață, mama Sophiei a ridicat ghiozdanul ei.
„Hmm”, a spus mama. „Pare mai greu decât de obicei.” Ea a deschis ghiozdanul și a scos sticla cu apă în plus.
„Ai vrut să iei această sticlă de apă în plus pentru școală, Sophia?”, a întrebat mama.
Sophia a dat din cap. „Sticla de apă a lui Kadie s-a spart și nu mai poate lua alta. Așadar, nu are apă la școală.”
„De cât timp duci apă în plus?”, a întrebat mama.
„Doar de săptămâna această”, a spus Sophia. „Nu am vrut ca lui Kadie să-i fie sete.”
Mama a zâmbit. „Este foarte frumos din partea ta să te gândești la prietena ta. Isus ar face acest lucru. Mă bucur să te văd comportându-te ca Isus.” Ea a îmbrățișat-o pe Sophia. „Și cred că știu un alt mod prin care putem ajuta.”
Mama i-a dat Sophiei o sticlă de apă din metal. „Dă-i asta prietenei tale ca să o poată refolosi. În acest fel, nu trebuie să iei una de plastic în fiecare zi.”
„Serios?”, a întrebat Sophia.
Mama a dat din cap în sens afirmativ. „Da. Doar roag-o să aibă grijă de ea.”
Sophia a dus sticla cu apă la școală. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i dea lui Kadie sticla.
„Uau”, a spus Kadie. „Mulțumesc, Sophia!” Kadie a îmbrățișat-o.
Sophia a simțit căldură în interiorul ei. Știa că își ajutase prietena, așa cum ar face-o Isus.
Ilustrații de Melissa Kashiwagi.