„Niciodată, cu adevărat, singur”, Prietenul, august 2023, p. 22-23.
Niciodată, cu adevărat, singur
Ce s-ar întâmpla dacă Ethan s-ar răni din nou când nu ar fi nimeni în jur să-l ajute?
Această întâmplare a avut loc în S.U.A.
Ethan își balansa picioarele în leagăn. Se ducea din ce în ce mai sus. Vântul îl făcea să simtă că zboară!
Apoi, a sunat clopoțelul. Ethan a oftat. Nu era pregătit să se termine pauza.
Copiii s-au aliniat pentru a se întoarce înăuntru. Ethan a lăsat leagănul să încetinească. Apoi, s-a dat jos din leagăn pentru a se întoarce în clasă.
Dar, când piciorul lui Ethan a atins pământul, el a simțit o durere ascuțită în picior. El a căzut în noroi. A încercat să se ridice în picioare, dar simțea că piciorul îi luase foc. M-a durut atât de tare!
„Ajutor!”, a strigat Ethan. Lacrimile i-au curs pe obraji. Copii și învățători au alergat să-l ajute.
„Ce s-a întâmplat?”, a întrebat un învățător.
„Mi-am rupt piciorul!”
Nu era prima dată când Ethan își rupsese un os. Nu era nici măcar a doua sau a treia oară! Ethan avea boala oaselor fragile, o afecțiune din cauza căreia oasele sale se rupeau ușor. Chiar și lucrurile mici, cum ar fi să nu ia bine o curbă sau să se lovească de cineva, putea duce la ruperea oaselor sale.
„Îi vom chema pe părinții tăi să te ducă la doctor”, a spus învățătorul. „Totul va fi bine.”
Ethan era bucuros că erau acolo oameni care să-l ajute. Tot îl durea foarte tare piciorul, dar știa că avea să fie în siguranță.
Mama și tata s-au dus la școală și l-au dus pe Ethan la doctor. S-a ales cu un ghips albastru pentru picior și s-a dus acasă să se odihnească.
Din cauza piciorului său rupt, Ethan a petrecut mult timp în pat. A avut multe cărți de citit. Uneori, prietenii lui veneau să se joace cu el. Dar tot era plictisit.
Într-o noapte, Ethan s-a trezit și nu a putut să adoarmă din nou. A încercat să se liniștească, dar a continuat să se îngrijoreze. Dacă îmi rup un os și nimeni nu este acolo, ca, de exemplu, în mijlocul nopții? S-a gândit Ethan. Inima lui a început să bată tare. Se simțea speriat.
„Tată!”, a țipat Ethan.
Tata a fugit în camera lui Ethan. „Ce s-a întâmplat?”
„Mi-e teamă”, a spus Ethan. „Dacă îmi rup un alt os și nu mai este nimeni lângă mine care să mă ajute?”
Tata s-a așezat lângă el pe pat. „Acesta este un gând înfricoșător”, a spus el. „Chiar și atunci când încercăm să fim atenți și în siguranță, tot se pot întâmpla lucruri rele. Dar, indiferent de situație, Tatăl Ceresc veghează asupra ta.”
„Aceasta înseamnă că El este întotdeauna cu mine?”, a spus Ethan.
„Exact!” Tata l-a îmbrățișat cu blândețe pe Ethan.
Ethan s-a gândit cât de repede venise tata să-l ajute. Știa că tata îl iubea și dorea întotdeauna să-l ajute. Poate că și Tatăl Ceresc făcea la fel.
A doua zi, Ethan a citit un verset în revista Prietenul. Acesta spunea: „Îndrăzniți și nu vă temeți, pentru că Eu, Domnul, sunt cu voi și am să stau lângă voi”*.
Ethan s-a simțit liniștit și în siguranță când a citit versetul, la fel cum s-a simțit când a vorbit cu tata. El știa că Duhul Sfânt îl alina. Era ca și cum l-ar îmbrățișa din nou pe tata.
Probabil că îmi voi mai rupe alte oase, s-a gândit Ethan, dar nu trebuie să-mi fie teamă. Știa că nu avea să fie niciodată, cu adevărat, singur.
Ilustrații de Simini Blocker.