„Vino și urmează-Mă”
Isus Hristos ne invită să mergem pe cărarea legămintelor înapoi acasă la Părinții noștri Cerești și să fim cu cei pe care îi iubim.
Preaiubiții mei frați și surori, soția mea, Wendy, și cu mine ne bucurăm să fim alături de dumneavoastră în această dimineață de sabat. S-au întâmplat multe de la ultima noastră conferință generală. Temple noi au fost dedicate în Concepción, Chile; Barranquilla, Colombia; și Roma, Italia. Participând la aceste evenimente sacre, am simțit puterea copleșitoare a Spiritului.
Felicit numeroasele femei (și bărbați) care au citit recent Cartea lui Mormon și au descoperit bucurie și comori ascunse. Sunt inspirat de relatările primite, despre miracolele care au avut loc.
Sunt impresionat de tinerii băieți în vârstă de 11 ani, care, acum, în calitate de diaconi, distribuie împărtășania în fiecare duminică. Ei merg la templu împreună cu tinerele noastre fete în vârstă de 11 ani, care acum învață și slujesc cu înflăcărare în cadrul clasei Albină. Atât tinerii băieți, cât și tinerele fete propovăduiesc adevăruri ale Evangheliei cu claritate și convingere.
Mă bucur alături de copiii și tinerii care ajută la predarea Evangheliei în căminele lor, în timp ce lucrează împreună cu părinții pentru a urma noua programă de învățământ concentrată asupra căminului și sprijinită de Biserică.
Am primit această fotografie a unui băiat în vârstă de patru ani, pe nume Blake, care, într-o dimineață de sâmbătă, a luat o carte a Bisericii și a exclamat: „Trebuie să-mi hrănesc spiritul!”.
Blake, suntem încântați alături de tine și de alții care aleg să-și hrănească spiritele ospătându-se din adevărurile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Și ne face plăcere să știm că multe persoane primesc puterea lui Dumnezeu în viața lor atunci când preaslăvesc și slujesc în templu.
După cum mulți dintre dumneavoastră știți, familia noastră a avut parte de o despărțire grea, acum trei luni, când fiica noastră Wendy a părăsit această viață muritoare. În ultimele zile ale luptei ei cu cancerul, am fost binecuvântat cu ocazia de a avea o conversație de rămas bun ca între un tată și fiica sa.
I-am ținut mâinile și i-am spus cât de mult o iubesc și cât sunt de recunoscător să fiu tatăl ei. Am spus: „Te-ai căsătorit în templu și ți-ai onorat cu credință legămintele. Tu și soțul tău ați fost încântați să aveți șapte copii și i-ați crescut pentru a fi ucenici devotați ai lui Isus Hristos, membri puternici ai Bisericii și cetățeni care contribuie la dezvoltarea comunității. Și ei au ales soți sau soții cu aceleași calități. Tăticul tău este foarte, foarte mândru de tine. Mi-ai adus multă bucurie!”.
Ea a răspuns încet: „Îți mulțumesc, tati”.
A fost un moment emoționant, în care noi am avut lacrimi în ochi. În timpul celor 67 de ani ai ei, am lucrat împreună, am cântat împreună și, deseori, am schiat împreună. Dar, în acea seară, am vorbit despre lucrurile care contează cel mai mult, precum legăminte, rânduieli, supunere, credință, familie, fidelitate, dragoste și viață eternă.
Ne este foarte dor de fiica noastră. Cu toate acestea, datorită Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, nu ne facem griji pentru ea. Continuând să ne onorăm legămintele făcute cu Dumnezeu, trăim așteptând să fim din nou cu ea. Între timp, noi slujim Domnului aici și ea Îi slujește acolo – în paradis.
De fapt, soția mea și cu mine am vizitat Paradise în acest an – Paradise din California, mai exact. S-a întâmplat ca vizita noastră programată acolo să aibă loc la mai puțin de 40 de ore după ce fiica noastră a părăsit această lume. Noi, împreună cu vârstnicul Kevin W. Pearson și soția dânsului, June, am fost întăriți de sfinții din Țărușul Chico, California. Am aflat despre marea lor credință, slujirea lor și miracolele care s-au petrecut chiar în timpul devastatoarelor pierderi cauzate de cel mai distructiv incendiu din istoria statului California.
Când eram acolo, am vorbit mult timp cu un tânăr ofițer de poliție, John, care a fost unul dintre primii curajoși care au acordat ajutor. El și-a adus aminte de întunericul dens care a coborât asupra orașului Paradise în data de 8 noiembrie 2018, în timp ce flăcări și cenușă fierbinte s-au răspândit repede la clădirile din oraș, distrugând proprietăți și bunuri ca o calamitate și nelăsând altceva decât grămezi de cenușă și hornuri de cărămidă dezolante.
Timp de 15 ore, John a condus mașina printr-un întuneric de nepătruns, prin care bucăți mari de materiale arzând se mișcau repede, în timp ce ajuta o persoană după alta, o familie după alta să scape în siguranță – făcând toate acestea cu riscul de a-și pierde propria viață. Totuși, în timpul acelui chin extenuant, ceea ce îl îngrozea cel mai mult pe John era cea mai importantă întrebare: „Unde este familia mea?”. După multe ore lungi, îngrozitoare de suferință, a aflat în sfârșit că familia lui a fost evacuată în siguranță.
Relatarea lui John despre îngrijorarea sa pentru familie m-a inspirat să vorbesc astăzi acelora dintre dumneavoastră care vă puteți întreba când vă apropiați de sfârșitul vieții muritoare: „Unde este familia mea?”. În acea zi viitoare, când veți ajunge la sfârșitul încercării din viața muritoare și veți intra în lumea spiritelor, veți fi puși în fața întrebării care vă va sfâșia inima: „Unde este familia mea?”.
Isus Hristos ne învață drumul care ne duce înapoi la căminul nostru etern. El înțelege planul întocmit de Tatăl Ceresc pentru progresul nostru etern mai bine decât oricare dintre noi. Până la urmă, El este cheia de boltă a acestui plan. El este Mântuitorul nostru, Tămăduitorul nostru și Salvatorul nostru.
Încă de când Adam și Eva au fost alungați din Grădina Edenului, Isus Hristosul Și-a oferit brațul Său puternic pentru a-i ajuta pe toți aceia care aleg să-L urmeze. În mod repetat, scripturile consemnează că, în pofida tuturor felurilor de păcate săvârșite de toate tipurile de oameni, brațele Sale sunt încă întinse.
Spiritul din fiecare dintre noi dorește în mod natural ca dragostea din familie să dureze pentru totdeauna. Cântecele de dragoste perpetuează ideea falsă că dragostea este tot ce avem nevoie pentru a fi împreună pentru totdeauna. Și unii cred în mod greșit că învierea lui Isus Hristos oferă promisiunea că toți oamenii vor fi, după moarte, cu cei dragi lor.
Într-adevăr, Salvatorul Însuși a spus foarte clar că, în timp ce învierea asigură faptul că fiecare persoană care a trăit vreodată va fi înviată și va trăi pentru totdeauna, se cere mult mai mult dacă dorim să avem privilegiul cel mai mare al exaltării. Salvarea este o problemă personală, dar, exaltarea este o problemă de familie.
Ascultați aceste cuvinte rostite de Domnul Isus Hristos profetului Său: „Toate legămintele, contractele, legăturile, obligațiile, jurămintele, promisiunile, faptele, uniunile, asociațiile sau speranțele care nu se fac și nu sunt făcute și pecetluite de către Spiritul Sfânt al făgăduinței… nu au eficacitate, virtute sau putere în timpul și după învierea dintre cei morți; pentru că toate contractele care nu sunt făcute în acest sens au un sfârșit când oamenii mor”.
Așadar, ce este necesar pentru ca o familie să fie exaltată pentru totdeauna? Noi avem dreptul la acel privilegiu dacă facem legăminte cu Dumnezeu, ținem acele legăminte și primim rânduielile esențiale.
Acest lucru a fost adevărat încă de la începutul timpului. Adam și Eva, Noe și soția lui, Avraam și Sara, Lehi și Saria și toți ceilalți ucenici devotați ai lui Isus Hristos – de când a fost creată lumea – au făcut aceleași legăminte cu Dumnezeu. Ei au primit aceleași rânduieli pe care noi, în calitate de membri ai Bisericii Domnului restaurate în zilele noastre, le-am primit: acele legăminte pe care le facem la botez și în templu.
Salvatorul îi invită pe toți să-L urmeze în apele botezului și, cu timpul, să facă alte legăminte cu Dumnezeu în templu și să primească mai multe rânduieli esențiale și să fie credincioși acelor rânduieli. Toate aceste lucruri sunt necesare dacă dorim să fim exaltați cu familiile noastre și cu Dumnezeu pentru totdeauna.
Sufletul meu este plin de mâhnire, deoarece mulți oameni pe care îi iubesc, pe care îi admir și pe care îi respect resping această invitație. Ei ignoră rugămintea lui Isus Hristos, Care ne cheamă: „Vino și urmează-Mă”.
Înțeleg de ce plânge Dumnezeu. Și eu plâng pentru acești prieteni și aceste rude. Sunt femei și bărbați minunați, devotați familiilor lor și responsabilităților civice. Își oferă cu generozitate timpul, energia și resursele. Și lumea este mai bună datorită eforturilor lor. Dar ei au ales să nu facă legăminte cu Dumnezeu. Ei nu au primit rânduielile care i-ar exalta împreună cu familiile lor și i-ar uni pentru totdeauna.
Cât aș vrea să pot petrece timp cu ei și să-i invit să se gândească cu seriozitate la legile confirmate ale Domnului. M-am întrebat ce aș putea să spun, astfel încât să simtă cât de mult îi iubește Salvatorul și să știe cât de mult îi iubesc eu și să-și dea seama de modul în care femeile și bărbații care țin legămintele pot primi o „plenitudine de bucurie”.
Ei au nevoie să înțeleagă că, în timp ce există un loc pentru ei în viața de apoi – alături de femei și bărbați minunați care au ales, de asemenea, să nu facă legăminte cu Dumnezeu – acela nu este locul în care familiile vor fi reunite și în care le va fi dat privilegiul să trăiască și să progreseze pentru totdeauna. Aceea nu este împărăția în care vor avea parte de plenitudinea bucuriei – de progresul și fericirea fără de sfârșit. Cele mai mari binecuvântări pot veni numai trăind în împărăția celestială exaltată, alături de Dumnezeu, Tatăl nostru Etern; Fiul Său, Isus Hristos; și membrii familiei noastre minunați, demni și pregătiți.
Mă simt inspirat să le spun prietenilor mei reticenți:
„În această viață, niciodată nu ați acceptat să fiți pe locul al doilea în orice ați făcut. Totuși, când vă împotriviți să acceptați pe deplin Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos, alegeți să fiți pe locul al doilea.
Salvatorul a spus: «În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri». Totuși, când alegeți să nu faceți legăminte cu Dumnezeu, acceptați un acoperiș mai sărăcăcios deasupra capetelor voastre pentru toată eternitatea”.
I-aș mai ruga fierbinte pe prietenii mei reticenți spunând:
„Revărsați-vă inima în fața lui Dumnezeu. Întrebați-L dacă aceste lucruri sunt adevărate. Făceți-vă timp să studiați cuvintele Lui. Studiați cu adevărat! Dacă vă iubiți cu adevărat familia și dacă doriți să fiți exaltați alături de ei toată eternitatea, plătiți acum prețul – prin studiu serios și rugăciune fierbinte – pentru a cunoaște aceste adevăruri eterne și, apoi, pentru a rămâne credincioși lor.
Dacă nu sunteți siguri nici măcar dacă credeți în Dumnezeu, începeți de acolo. Înțelegeți că, neavând experiențe cu Dumnezeu, o persoană poate să se îndoiască de existența lui Dumnezeu. Prin urmare, puneți-vă în situația de a începe să aveți experiențe cu El. Fiți umili. Rugați-vă pentru a avea ochi să vedeți influența lui Dumnezeu în viața voastră și în lumea din jur. Rugați-L să vă spună dacă este cu adevărat acolo – dacă vă cunoaște. Întrebați-L ce crede despre voi. Și, apoi, ascultați”.
Un astfel de prieten drag mie a avut puține experiențe cu Dumnezeu. Dar el dorea să fie împreună cu soția lui care murise. Așa că m-a rugat să-l ajut. L-am încurajat să se întâlnească cu misionarii noștri pentru a înțelege doctrina lui Hristos și a învăța despre legămintele, rânduielile și binecuvântările Evangheliei.
Și a făcut acest lucru. Dar a simțit că drumul pe care îl sfătuiau să meargă necesita ca el să facă prea multe schimbări în viața lui. El a spus: „Acele porunci și legăminte sunt prea grele pentru mine. De asemenea, nu pot să plătesc zeciuială și nu am timp să slujesc în Biserică”. Apoi m-a rugat: „După ce mor, te rog să faci munca în templu necesară pentru soția mea și pentru mine, astfel încât să putem fi împreună din nou”.
Din fericire, nu sunt judecătorul acestui om. Dar mă întreb despre eficacitatea muncii în templu pentru un om care a avut ocazia de a fi botezat în această viață – de a fi rânduit la preoție și de a primi binecuvântările templului aici, în timpul vieții muritoare – dar care a luat hotărârea conștientă de a respinge acel drum.
Dragi frați și surori, Isus Hristos ne invită să mergem pe cărarea legămintelor înapoi acasă la Părinții noștri Cerești și să fim cu cei pe care îi iubim. El ne invită: „Vino și urmează-Mă”.
Acum, în calitate de președinte al Bisericii Sale, vă rog pe cei care v-ați îndepărtat de Biserică și pe cei care nu ați căutat încă să cunoașteți că Biserica Salvatorului a fost restaurată. Îndepliniți munca spirituală pentru a afla dumneavoastră înșivă și vă rog s-o faceți acum. Mai este doar puțin timp.
Depun mărturie că Dumnezeu trăiește! Isus este Hristosul. Biserica Sa și plenitudinea Evangheliei Sale au fost restaurate pentru a ne binecuvânta viața cu bucurie aici și în viața de apoi. Mărturisesc astfel în numele lui Isus Hristos, amin.