Ochi să vedem
Prin puterea Duhului Sfânt, Hristos ne va ajuta să ne vedem pe noi înșine și să-i vedem pe alții așa cum ne vede El.
Să vedem mâna lui Dumnezeu
Îmi place povestirea din Vechiul Testament despre un tânăr băiat care îi slujește profetului Elisei. Într-o dimineață devreme, tânărul băiat s-a trezit, a ieșit afară și a descoperit că orașul este înconjurat de o armată mare care intenționa să-l distrugă. El a alergat la Elisei și a spus: „Ah, domnul meu, cum vom face?”.
Elisei a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei”.
Elisei a știut că tânărul băiat avea nevoie de mai mult decât o asigurare plină de calm; el avea nevoie de o viziune. Și, astfel, „Elisei s-a rugat… «Doamne… deschide-i ochii să vadă». Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei” 1 .
Pot exista perioade în care, asemenea slujitorului, constatați că vă străduiți să vedeți cum lucrează Dumnezeu în viața dumneavoastră – momente în care vă simțiți asediați – când încercările vieții muritoare vă aduc în genunchi. Așteptați și aveți încredere în Dumnezeu și în timpul stabilit de El, deoarece vă puteți încrede în inima Sa cu toată inima dumneavoastră. Dar există o a doua lecție aici. Dragile mele surori și dragii mei frați, și dumneavoastră vă puteți ruga ca Domnul să vă deschidă ochii să vedeți lucruri pe care nu le-ați vedea în mod normal.
Să ne vedem pe noi înșine așa cum ne vede Dumnezeu
Poate că lucrurile pe care este cel mai important să le vedem clar sunt cine este Dumnezeu și cine suntem noi cu adevărat – fii și fiice ai unor părinți cerești cu o „natură divină și un destin etern” 2 . Rugați-L pe Dumnezeu să vă reveleze aceste adevăruri, împreună cu sentimentele Sale față de dumneavoastră. Cu cât înțelegeți mai bine identitatea și scopul dumneavoastră adevărate, în adâncul sufletului, cu atât mai mult va influența acest lucru tot ce faceți în viață.
Să-i vedem pe alții
Faptul de a înțelege cum ne vede Dumnezeu pregătește calea pentru a ne ajuta să-i vedem pe alții așa cum îi vede El. Editorialistul David Brooks a spus: „Multe dintre cele mai mari probleme ale societății sunt cauzate de faptul că oamenii nu se simt văzuți sau cunoscuți… [Există] o caracteristică… centrală pe care noi toți trebuie s-o îmbunătățim [și aceea] este calitatea de a ne vedea sau observa unii pe alții într-un mod profund și a fi văzuți într-un mod profund” 3 .
Isus Hristos vede oamenii în mod profund. El vede persoanele, nevoile lor și cine pot deveni. Acolo unde alții au văzut pescari, păcătoși sau vameși, Isus a văzut ucenici; acolo unde alții au văzut un om posedat de diavoli, Isus a privit dincolo de încercările lui vizibile, l-a înțeles și l-a vindecat. 4
Chiar și în viața noastră ocupată, noi putem urma exemplul lui Isus și să vedem persoanele – nevoile lor, încercările lor și cine pot deveni ele. 5
Când mă rog Domnului să-mi deschidă ochii să văd lucruri pe care nu le-aș vedea în mod normal, îmi adresez deseori două întrebări și sunt atentă la impresiile pe care le primesc: „Din ce lucru pe care îl fac ar trebui să mă opresc?” și „Ce lucru pe care nu îl fac ar trebui să încep să-l fac?”. 6
Cu câteva luni în urmă, în timpul adunării de împărtășanie, mi-am adresat aceste întrebări și am fost surprinsă de impresiile pe care le-am primit. „Nu te mai uita la telefon atunci când aștepți la rând.” Faptul de a mă uita la telefon atunci când așteptam la rând devenise aproape un gest automat. Credeam că este un moment bun să fac mai multe lucruri, să îmi văd e-mailurile, să mă uit la titluri de articole sau să văd ce se mai întâmplă pe rețelele de socializare.
În dimineața următoare, așteptam la un rând lung la magazin. Mi-am scos telefonul și, atunci, mi-am adus aminte de impresia pe care o primisem. Mi-am pus telefonul la loc și m-am uitat în jur. Am văzut un domn în vârstă stând la rând în fața mea. Căruciorul lui era gol cu excepția câtorva conserve de mâncare pentru pisici. M-am simțit puțin stânjenită, dar am spus ceva foarte inteligent, precum: „Pot să văd că aveți o pisică”. Dânsul a spus că urma să fie o furtună și că nu voia să rămână fără mâncare pentru pisici. Am vorbit puțin și, apoi, s-a întors către mine și a spus: „Știți, nu i-am spus nimănui aceasta, dar astăzi este ziua mea”. Acest lucru m-a înduioșat profund. I-am urat „La mulți ani” și am oferit, în gând, o rugăciune de mulțumire pentru că nu stătusem pe telefon și nu pierdusem ocazia de a vedea pe cineva și a mă conecta cu o altă persoană care avea nevoie de aceasta.
Nu-mi doresc sub nicio formă să fiu precum preotul sau levitul de pe drumul către Ierihon – o persoană care privește și merge mai departe. 7 Dar cred că de prea multe ori sunt.
Să văd lucrarea lui Dumnezeu pentru mine
Am învățat, recent, de la o tânără fată, pe nume Rozlyn, o lecție prețioasă despre faptul de a vedea în mod profund.
Povestirea mi-a fost împărtășită de o prietenă care era devastată pentru că soțul ei, cu care era căsătorită de 20 de ani, se mutase din casa lor. Copiii lor își împărțeau timpul între cei doi părinți, astfel încât ideea de a merge singură la Biserică părea descurajantă. Ea a povestit:
„Într-o biserică în care familia este extrem de importantă, să stai singur poate fi foarte dureros. În prima duminică, am intrat rugându-mă ca nimeni să nu-mi vorbească. De-abia făceam față situației și eram pe punctul de a plânge. Am stat în locul în care stăteam de obicei, sperând că nimeni nu avea să observe cât de goală era banca.
O tânără fată din episcopia mea s-a întors și m-a privit. M-am prefăcut că zâmbesc. Mi-a zâmbit și ea. Puteam vedea îngrijorarea de pe chipul ei. M-am rugat, în gând, să nu vină să vorbească cu mine – nu aveam nimic pozitiv de spus și știam că aveam să plâng. M-am uitat în poală și am evitat contactul vizual.
În timpul orei următoare, am observat că se mai uita înapoi la mine din când în când. După ce s-a terminat adunarea, a venit imediat la mine. «Bună, Rozlyn», am șoptit. M-a luat în brațe și a spus: «Soră Smith, îmi pot da seama că aveți o zi grea. Îmi pare rău. Vă iubesc». Așa cum am prevăzut, am început să plâng când m-a îmbrățișat din nou. Dar, în timp ce plecam, mi-am spus: «Poate că voi reuși să fac aceasta în cele din urmă».
Acea tânără fată drăguță, care avea mai puțin de jumătate din vârsta mea, a venit la mine în fiecare duminică din restul acelui an, m-a îmbrățișat și m-a întrebat ce mai fac. A adus o mare schimbare în ceea ce simțeam cu privire la faptul de a veni la Biserică. Adevărul este că am început să mă bazez pe acele îmbrățișări. Cineva m-a observat. Cineva știa că sunt acolo. Cuiva îi păsa”.
Asemenea tuturor darurilor pe care Tatăl ni le oferă cu atât de multă bunăvoință, pentru a vedea în mod profund trebuie să-L rugăm să ne ajute și, apoi, să acționăm. Rugați-L să-i vedeți pe alții așa cum îi vede El – ca pe fiii Săi adevărați și fiicele Sale adevărate cu un potențial infinit și divin. Apoi, acționați iubind, slujind și afirmând valoarea și potențialul lor după cum sunteți îndrumați. Pe măsură ce acesta devine tiparul pentru viața noastră, vom descoperi că devenim „adevărați ucenici ai lui… Isus Hristos” 8 . Alții vor avea încredere în noi. Și, urmând acest tipar, ne vom descoperi și noi propria identitate și propriul scop.
Prietena mea și-a adus aminte o altă experiență pe care a avut-o când a stat pe aceeași bancă neocupată, singură, întrebându-se dacă 20 de ani de eforturi de a trăi conform Evangheliei în cadrul căminului au fost în zadar. Ea avea nevoie de mai mult decât o asigurare plină de calm, avea nevoie de o viziune. Ea a simțit că o întrebare o neliniștea profund: „De ce ai făcut acele lucruri? Le-ai făcut pentru răsplată, pentru a fi lăudată de alții sau pentru rezultatul dorit?”. Ea a ezitat o clipă, a căutat adânc în inimă și, apoi, a putut răspunde cu încredere: „Am făcut acestea pentru că Îl iubesc pe Salvator. Și iubesc Evanghelia Sa”. Domnul i-a deschis ochii pentru a o ajuta să vadă. Simpla, dar puternica schimbare de viziune a ajutat-o să continue să înainteze cu credință în Hristos în pofida situației prin care trecea.
Depun mărturie că Isus Hristos ne iubește și ne poate da ochi să vedem – chiar și atunci când este greu, chiar și atunci când suntem obosiți, chiar și atunci când ne simțim singuri și chiar și atunci când rezultatele nu sunt cele dorite. Prin harul Său, El ne va binecuvânta și ne va ajuta să ne mărim capacitatea. Prin puterea Duhului Sfânt, Hristos ne va ajuta să ne vedem pe noi înșine și să-i vedem pe alții așa cum ne vede El. Cu ajutorul Său, putem discerne ce este cel mai necesar. Putem începe să vedem mâna Domnului lucrând în detaliile de zi cu zi din viața noastră și prin acestea – vom vedea într-un mod profund.
Și, apoi, în acea zi măreață, „atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El, căci noi Îl vom vedea pe El așa cum este; ca noi să putem să avem această nădejde” 9 este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.