Prin uniune în sentimente, noi obținem putere de la Dumnezeu
Pe măsură ce căutăm uniunea în sentimente, vom obține puterea lui Dumnezeu de a face ca eforturile noastre să fie complete.
Mama lui Gordon i-a spus acestuia că, dacă își va termina treburile casnice, îi va face o plăcintă. Plăcinta lui preferată. Doar pentru el. Gordon a început să facă acele treburi iar mama lui a pregătit plăcinta. Sora lui mai mare, Kathy, a intrat în casă cu o prietenă. A văzut plăcinta și a întrebat dacă ea și prietena ei ar putea primi o felie.
„Nu”, a spus Gordon, „este plăcinta mea. Mama a copt-o pentru mine, iar eu am muncit pentru ea”.
Kathy s-a răstit la fratele ei mai mic. Era atât de egocentric și egoist. Cum putea să o păstreze doar pentru el?
Câteva ore mai târziu, când Kathy a deschis ușa mașinii pentru a-și duce prietena acasă, pe scaun erau două șervețele împăturite frumos, două furculițe așezate deasupra și două bucăți mari de plăcintă pe farfurii. Kathy a relatat această povestire la înmormântarea lui Gordon pentru a arăta cum era el dispus să se schimbe și să dea dovadă de bunătate față de cei care nu meritau întotdeauna.
În anul 1842, sfinții au trudit din greu pentru a construi Templul Nauvoo. În luna martie, după înființarea Societății de Alinare, profetul Joseph participa deseori la adunările lor pentru a le pregăti pentru legămintele sacre, legămintele care unesc, pe care, în curând, aveau să le facă în templu.
În data de 9 iunie, profetul a spus că „el avea să propovăduiască despre principiul milosteniei[.] Să presupunem că Isus Hristos și îngerii s-ar plânge de noi din cauza unor lucruri neînsemnate, ce s-ar întâmpla cu noi? Trebuie să avem milă unul față de celălalt și să trecem cu vederea lucrurile mărunte”. Președintele Smith a continuat: „Mă îndurerează că sentimentul de unitate nu este mai mare – dacă un mădular suferă, toate o simt – prin uniune în sentimente, noi obținem putere de la Dumnezeu” 1 .
Această propoziție scurtă m-a lovit ca un fulger. Prin uniune în sentimente, noi obținem putere de la Dumnezeu. Această lume nu este ceea ce îmi doresc să fie. Sunt multe lucruri asupra cărora îmi doresc să am o influență și să le îmbunătățesc. Și, sincer, există multă opoziție față de lucrurile la care sper și, uneori, mă simt neputincioasă. În ultimul timp, mi-am adresat întrebări care invită la cugetare. Cum pot să-i înțeleg mai bine pe oamenii din jurul meu? Cum voi crea acea „uniune în sentimente” când toți sunt atât de diferiți? Ce putere de la Dumnezeu aș putea accesa dacă aș fi puțin mai unită cu alții? În urma cercetării sufletului meu, vă ofer trei sugestii. Poate vă vor ajuta și pe dumneavoastră.
Fiți milostive
În Iacov 2:17 citim: „Gândiți-vă la frații [și surorile voastre] la fel ca la voi înșivă și fiți prietenoși cu toți și darnici cu avuția voastră, așa ca și ei să fie la fel de bogați ca voi”. Haideți să înlocuim cuvântul avuția cu mila – fiți darnici cu mila dumneavoastră, așa ca și ei să fie la fel de bogați ca dumneavoastră.
Adesea ne gândim la avuție ca fiind hrană sau bani, dar, poate, ceea ce cu toții avem nevoie mai mult în slujirea noastră este mila.
Președinta mea a Societății de Alinare a spus recent: „Lucrul pe care… îl promit… este că vă voi proteja numele și reputația… Părerea mea despre dumneavoastră va avea la bază cea mai bună variantă a dumneavoastră… Nu voi spune niciodată nimic rău despre dumneavoastră sau lucruri care să nu vă înalțe spiritual. Vă rog să faceți același lucru pentru mine, deoarece, sincer, îmi este teamă că vă voi dezamăgi”.
În acea zi din luna iunie a anului 1842, Joseph Smith le-a spus surorilor:
„Când persoanele manifestă în cea mai mică măsură bunăvoință și dragoste față de mine, o, ce putere are acest lucru asupra minții mele…
Cu cât ne apropiem mai mult de Tatăl nostru Ceresc, cu atât suntem mai înclinați să privim cu compasiune sufletele care pier; simțim că dorim să le luăm pe umerii noștri și să aruncăm păcatele lor departe în spatele nostru. [Cuvântarea mea este adresată] întregii Societăți – dacă doriți ca Dumnezeu să aibă milostenie față de voi, trebuie să aveți milostenie una față de alta” 2 .
Acest sfat a fost dat, în mod specific, Societății de Alinare. Haideți să nu ne judecăm reciproc și să nu spunem cuvinte care rănesc. Să ne protejăm unele altora numele și reputația și să oferim darul milosteniei. 3
Faceți ca barca dumneavoastră să înainteze prin vâslire simultană
În anul 1936, o echipă puțin cunoscută de canotaj, de la Universitatea din Washington, a călătorit în Germania pentru a participa la Jocurile Olimpice. Era în cea mai grea perioadă a marii crize economice din Statele Unite. Aceștia erau băieți din clasa muncitoare, iar oamenii din orașele în care locuiau, în care predomina mineritul și prelucrarea lemnului, au donat sume mici ca ei să poată călători la Berlin. Fiecare aspect al competiției părea să fie împotriva lor, dar ceva s-a întâmplat în timpul cursei. În lumea canotajului, ei îl numesc „vâslire simultană”. Ascultați această descriere care are la bază cartea The Boys in the Boat (Băieții din barcă).
Este un lucru care se întâmplă uneori și care este greu de realizat și definit. Se numește „vâslire simultană”. Se întâmplă numai atunci când toți vâslesc la unison, astfel încât nicio acțiune nu este desincronizată.
Canotorii trebuie să se tempereze în independența lor acerbă și, în același timp, să fie loiali capacităților lor individuale. Cursele nu sunt câștigate de clone. Echipele bune sunt formate din oameni cu capacități diferite – cineva care să-i conducă pe ceilalți în acțiunile lor, cineva care să țină ceva de rezervă, cineva care să lupte, cineva care să facă pace. Niciun canotor nu este mai valoros decât altul, cu toții sunt de ajutor pentru barcă, dar, pentru a vâsli bine împreună, fiecare trebuie să se adapteze la nevoile și capacitățile celorlalți – persoana cu brațe mai scurte împinge puțin mai mult, persoana cu brațe mai lungi trage mai puțin.
Diferențele pot fi transformate în avantaj, în loc să constituie un dezavantaj. Doar atunci se va simți ca și cum barca se mișcă singură. Doar atunci durerea este înlocuită de exultare. O „vâslire simultană” bună este asemenea unei poezii. 4
Împotriva obstacolelor dificile, această echipă a găsit „o vâslire simultană” perfectă și a câștigat. Aurul olimpic a fost entuziasmant, dar unitatea pe care fiecare canotor a trăit-o în acea zi a fost un moment sfânt care i-a însoțit toată viața.
Curățați ceea ce este rău în măsura în care ceea ce este bun crește
În alegoria minunată din Iacov 5, Domnul viei a plantat un pom bun într-un pământ bun, dar, în timp, acesta s-a stricat și a făcut roade sălbatice. Domnul viei spune de opt ori: „Mă întristează că trebuie să pierd acest pom”.
Slujitorul i-a spus Domnului viei: „[Păstrează pomul] încă puțin timp. Iar Domnul a spus: Da, [îl] voi păstra încă puțin timp” 5 .
Și, apoi, sunt date instrucțiuni care pot fi valabile pentru toți aceia care încearcă să sape și să găsească fructe bune în propriile vii: „Voi curăța ceea ce este rău în măsura în care ceea ce este bun crește” 6 .
Unitatea nu se dezvoltă în mod miraculos; este nevoie de muncă. Este dificilă, uneori neplăcută și are loc treptat atunci când curățăm ceea ce este rău în măsura în care ceea ce este bun crește.
Nu suntem niciodată singuri în eforturile noastre de a crea unitate. În Iacov 5 se continuă: „Slujitorii s-au dus și au muncit cu toată puterea lor; și Domnul viei, de asemenea, a muncit cu ei” 7 .
Fiecare dintre noi va avea parte de experiențe care vor răni profund, lucruri care ar trebui să nu se întâmple niciodată. Fiecare dintre noi va permite, de asemenea, în diferite momente, ca mândria și măreția să corupă rodul pe care îl producem. Dar Isus Hristos este Salvatorul nostru în toate lucrurile. Puterea Lui este disponibilă chiar și în momentele noastre cele mai dificile și ne putem baza pe ea atunci când Îi cerem ajutorul. Cu toții cerem milă pentru păcatele și eșecurile noastre. El o oferă necondiționat. Și El ne cere să avem aceeași milă și înțelegere unii față de alții.
Isus a spus direct: „Fiți [una]; și dacă nu sunteți [una], nu sunteți ai Mei” 8 . Dar dacă suntem una – dacă putem oferi o bucată din plăcinta noastră sau dacă ne potrivim talentele individuale, astfel încât barca să înainteze perfect prin vâslire simultană – atunci suntem ai Săi. Și El va curăța ceea ce este rău în măsura în care ceea ce este bun crește.
Promisiuni profetice
Este posibil să nu fim încă acolo unde ne dorim să fim și nu suntem acum acolo unde vom fi. Cred că schimbarea pe care o căutăm în noi înșine și în grupurile din care facem parte va veni mai puțin prin activism și mai mult prin încercarea activă, în fiecare zi, de a ne înțelege unii pe alții. De ce? Deoarece construim Sionul – un popor „într-o singură inimă și într-un singur gând” 9 .
În calitate de femei de legământ, avem o mare influență. Această influență este folosită în momentele de zi cu zi când studiem alături de un prieten, punem copiii la culcare, vorbim cu o persoană care este așezată lângă noi în autobuz, pregătim o prezentare cu un coleg. Avem puterea de a înlătura prejudecățile și de a construi unitatea.
Societatea de Alinare și Tinerele Fete nu sunt doar clase. Acestea pot fi, de asemenea, experiențe de neuitat în care femei foarte diferite urcă toate în aceeași barcă și vâslesc până când găsesc vâslirea simultană. Ofer această invitație: fiți parte a unei forțe colective care schimbă lumea în bine. Însărcinarea noastră de legământ este de a sluji, de a întări mâinile obosite, de a-i lua pe umerii noștri sau în brațele noastre pe cei care întâmpină probleme și de a-i ajuta. Nu este complicat să știm ce trebuie să facem, dar, de multe ori, aceasta se opune intereselor noastre egoiste și trebuie să încercăm. Femeile din cadrul acestei Biserici au un potențial nelimitat de a schimba societatea. Am deplină încredere spirituală că, pe măsură ce căutăm uniunea în sentimente, vom obține puterea lui Dumnezeu de a face ca eforturile noastre să fie complete.
Când Biserica a sărbătorit revelația primită în anul 1978 despre preoție, președintele Russell M. Nelson a rostit o puternică binecuvântare profetică: „Las rugăciunea și binecuvântarea mea asupra tuturor acelora care ascultă, ca noi să putem birui toate poverile cauzate de prejudecăți și să umblăm fără prihană cu Dumnezeu – și unii cu alții – în pace și armonie perfecte” 10 .
Fie ca noi să apelăm la această binecuvântare profetică și să ne folosim eforturile individuale și colective pentru a crește unitatea în lume. Vă las mărturia mea în cuvintele rugăciunii umile și eterne a Domnului Isus Hristos: „Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în Noi” 11 . În numele lui Isus Hristos, amin.