Să găsim bucurie în Hristos
Cea mai sigură cale pentru a găsi bucurie în această viață este să ne alăturăm lui Hristos în a-i ajuta pe alții.
Domnul nu le cere tinerilor noștri deținători ai Preoției aaronice să facă totul, dar ceea ce El le cere este demn de admirație.
În urmă cu câțiva ani, mica noastră familie a trecut prin ceva cu care multe familii din această lume decăzută se confruntă. Cel mai mic fiu al nostru, Tanner Christian Lund, s-a îmbolnăvit de cancer. A fost un suflet incredibil, așa cum copiii de nouă ani tind să fie. Era amuzant de poznaș și, în același timp, surprinzător de conștient din punct de vedere spiritual. Împielițat și înger, neastâmpărat și cuminte. Când era mic și ne uimea zilnic cu ștrengăriile lui, ne întrebam dacă va crește să fie profetul sau un jefuitor de bănci. În orice caz, părea că el avea să-și lase amprenta în lume.
Și, apoi, s-a îmbolnăvit foarte grav. În decursul următorilor trei ani, medicina modernă a aplicat măsuri eroice, incluzând două transplanturi de măduvă osoasă, în timpul cărora a făcut pneumonie, fiind necesar ca el să petreacă 10 săptămâni în stare de inconștiență, conectat la un ventilator. În mod miraculos, și-a revenit pentru o perioadă scurtă; dar, apoi, cancerul lui a reapărut.
Cu scurt timp înainte să moară, boala lui Tanner i-a invadat oasele și, chiar și cu administrarea de calmante puternice, tot avea dureri. De-abia putea coborî din pat. Într-o dimineață de duminică, mama sa, Kalleen, a intrat în camera lui, înainte ca familia să fi plecat la biserică, pentru a vedea cum se simte. Ea a fost surprinsă să vadă că el reușise cumva să se îmbrace și stătea pe marginea patului său, luptându-se din greu să-și încheie nasturii de la cămașă. Kalleen s-a așezat lângă el. „Tanner”, a spus ea, „ești sigur că ești destul de puternic să mergi la biserică? Poate, astăzi, ar trebui să stai acasă, să te odihnești”.
A privit în pământ. Era diacon. Avea un cvorum. Și avea o însărcinare.
„Trebuie să distribui împărtășania astăzi.”
„Ei, sunt sigură că ar putea să facă altcineva acest lucru în locul tău.”
„Da”, a spus el, „dar… eu văd cum se uită oamenii la mine când distribui împărtășania. Cred că îi ajută”.
Așadar, Kalleen l-a ajutat să-și încheie nasturii de la cămașă și să-și lege cravata și s-au dus cu mașina la biserică. În mod evident, se întâmpla ceva important.
Eu am venit la biserică de la o adunare anterioară, așa că am fost surprins să-l văd pe Tanner așezat pe rândul diaconilor. Kalleen mi-a spus în șoaptă de ce era el acolo și ceea ce spusese: „Îi ajută pe oameni”.
Așa că am urmărit cum diaconii au pășit către masa de împărtășanie. S-a sprijinit ușor de un alt diacon atunci când preoții le-au înmânat tăvile cu pâinea. Apoi Tanner și-a târșâit picioarele spre locul care i-a fost desemnat și s-a ținut de capătul rândului pentru a-și menține echilibrul în timp ce a dat împărtășania.
Părea că toți ochii din capelă erau ațintiți asupra lui, fiind mișcați de eforturile sale în timp ce-și făcea modesta parte. Cumva, Tanner ne-a predat o lecție în tăcere în timp ce se mișca solemn șchiopătând de la rând la rând – capul său chel fiind umed de transpirație – reprezentându-L pe Salvator în modul în care Îl reprezintă diaconii. Trupul său odată invincibil, de diacon, era un pic zdrobit, frânt și sfâșiat, suferind de bunăvoie pentru a sluji, aducând simbolurile ispășirii Salvatorului în viețile noastre.
Văzând cum a ajuns să gândească despre faptul de a fi diacon ne-a făcut și pe noi să gândim diferit – despre împărtășanie, despre Salvator și despre diaconi și învățători și preoți.
Mă minunez de miracolul nerostit care l-a făcut în acea dimineață să răspundă cu atâta curaj acelei chemări liniștite și blânde de a sluji și de tăria și capacitățile tuturor tinerilor noștri în dezvoltare, în timp ce fac multe eforturi să răspundă chemării unui profet de a se înrola în batalionul lui Dumnezeu și de a se alătura lucrării de salvare și exaltare.
De fiecare dată când un diacon ține în mână o tavă de împărtășanie, ni se aduce aminte de istorisirea sacră despre cina cea de taină, de Ghetsimani, de Căpățâna și de mormântul din grădină. Când Salvatorul le-a spus apostolilor Săi: „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea mea” 1 , El vorbea, de asemenea, peste veacuri, fiecăruia dintre noi. El vorbea despre miracolul nesfârșit pe care îl va oferi atunci când diaconi, învățători și preoți din viitor vor da simbolurile Sale și-i vor invita pe copiii Săi să accepte darul Său ispășitor.
Toate simbolurile împărtășaniei ne îndreaptă spre acel dar. Contemplăm asupra pâinii pe care odată El a rupt-o – și pâinea pe care acum o rup, în schimb, preoții în fața noastră. Ne gândim la însemnătatea lichidului consacrat, atunci și acum, în timp ce cuvintele acelor rugăciuni solemne de împărtășanie sunt transmise din gura unor preoți tineri către inima noastră și către ceruri, înnoind legăminte care ne leagă la înseși puterile salvării lui Hristos. Ne putem gândi la ce înseamnă când un diacon ne aduce simbolurile sacre, stând așa cum face el, acolo unde Însuși Isus ar sta, dacă ar fi aici, oferind să ne aline poverile și durerea.
Din fericire, tinerii băieți și tinerele fete nu trebuie să se îmbolnăvească pentru a găsi bucurie și scop în a-I sluji Salvatorului.
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat că, pentru a crește și a deveni așa cum sunt misionarii, noi trebuie să facem ceea ce fac misionarii, iar apoi, „rând după rând și precept după precept… [noi vom putea deveni], în mod treptat, misionarul… la care se așteaptă Salvatorul” 2 .
În mod asemănător, dacă dorim „să [fim] ca Isus” 3 , trebuie să facem ceea ce face Isus și, într-o propoziție remarcabilă, Domnul ne-a explicat ce este, de fapt, ceea ce El face. El a spus: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului” 4 .
Misiunea Salvatorului a fost mereu și din totdeauna să-I slujească Tatălui Său salvându-i pe copiii Săi.
Și, cea mai sigură cale pentru a găsi bucurie în Hristos este să ne alăturăm Lui în a-i ajuta pe alții.
Acesta este adevărul simplu care a inspirat programul Copiii și tinerii.
Toate activitățile programului Copiii și tinerii și toate învățăturile din programul Copiii și tinerii sunt menite să ajute tinerii să devină mai asemănători lui Isus alăturându-I-se în lucrarea Sa de salvare și exaltare.
Programul Copiii și tinerii este un instrument pentru a ajuta fiecare copil de la Societatea Primară și fiecare tânăr să progreseze în ucenicie și să dobândească o viziune plină de credință despre cum arată calea fericirii. Pot ajunge să anticipeze și să aspire la popasurile și indicatoarele care sunt de-a lungul cărării legămintelor, unde vor fi botezați și confirmați cu darul Duhului Sfânt și, curând, vor face parte din cvorumuri sau clase ale Tinerelor Fete, unde vor simți bucuria de a-i ajuta pe alții printr-o succesiune de acțiuni de slujire asemănătoare celor ale lui Hristos. Vor stabili obiective, mari și mici, care le vor oferi echilibru în viață pe măsură ce devin mai asemănători Salvatorului. Conferințele și revistele Pentru întărirea tineretului, Prietenul și aplicația Trăind conform Evangheliei vor fi de ajutor în a-i face să se axeze pe găsirea bucuriei în Hristos. Vor anticipa binecuvântările deținerii unei recomandări pentru templu cu utilizare limitată și vor simți spiritul lui Ilie, prin influența Duhului Sfânt, în timp ce caută binecuvântările templului și istoriei familiei. Vor fi călăuziți de binecuvântări patriarhale. În timp, se vor vedea intrând în temple pentru a fi înzestrați cu putere și pentru a găsi bucurie acolo pe măsură ce sunt conectați etern, indiferent de ce s-ar întâmpla, cu familiile lor.
Contrar vânturilor potrivnice ale pandemiei și ale calamităților, realizarea întregului potențial al noului program Copiii și tinerii este încă o lucrare în desfășurare – dar este urgentă. Tinerii noștri nu pot aștepta ca lumea să se îndrepte înainte ca ei să ajungă să-L cunoască pe Salvator. Unii, chiar și în acest moment, iau hotărâri pe care nu le-ar lua dacă ar înțelege adevărata lor identitate – și identitatea Lui.
Așadar, apelul urgent din partea batalioanelor lui Dumnezeu, care se pregătesc pentru situații grele, este ca „toată lumea să vină pe punte!”.
Mame și tați, fiii dumneavoastră au nevoie să-i susțineți acum cu mai multă ardoare decât ați făcut-o vreodată în trecut când se îngrijorau pentru lucruri mai puțin importante, cum ar fi embleme și ecusoane. Mame și tați, conducători ai preoției și conducătoare ale Tinerelor Fete, dacă tinerii dumneavoastră întâmpină dificultăți, programul Copiii și tinerii va fi de ajutor pentru a-i aduce la Salvator, iar Salvatorul le va aduce pace. 5
Președinții ale cvorumurilor și claselor, luați atitudine și asumați-vă locul de drept în lucrarea Domnului!
Episcopi, corelați cheile pe care le dețineți cu cele ale președinților cvorumurilor și cvorumurile dumneavoastră – și episcopia dumneavoastră – se vor schimba pentru totdeauna.
Iar vouă, celor din generația care se ridică, vă depun mărturie, ca unul care știe, că sunteți fiice preaiubite și fii preaiubiți ai lui Dumnezeu și El are pentru voi o lucrare de făcut.
Pe măsură ce vă ridicați la măreția posturilor voastre, cu toată inima, puterea, mintea și tăria voastră, veți ajunge să-L iubiți pe Dumnezeu și să vă țineți legămintele și să aveți încredere în preoția Sa, pe măsură ce lucrați spre binecuvântarea altora, începând în propriul cămin.
Mă rog ca voi să vă străduiți, cu de două ori mai multă energie, demnă de această perioadă, să slujiți, să vă exercitați credința, să vă pocăiți și să vă îmbunătățiți în fiecare zi, pentru a deveni demni de a primi binecuvântările din templu și bucuria trainică ce vine numai prin Evanghelia lui Isus Hristos. Mă rog ca voi să vă pregătiți să deveniți acel misionar sârguincios, acel soț fidel sau acea soție fidelă, acel tată iubitor sau acea mamă iubitoare care vi s-a promis că veți putea deveni într-un final fiind un ucenic adevărat al lui Isus Hristos.
Fie ca voi să ajutați la pregătirea lumii pentru întoarcerea Salvatorului invitând pe toată lumea să vină la Hristos și să primească binecuvântările ispășirii Sale! În numele lui Isus Hristos, amin.