CHEILE PREOŢIEI

DE ELDER RUSSELL M. NELSON

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Al nouălea articol dintr-o serie de publicaţii despre preoţie şi scopurile ei.

Cheile sunt importante şi valoroase. Cei mai mulţi dintre noi purtăm cheile în buzunare sau în portmoneu oriunde mergem. Alte chei sunt nu numai importante şi valoroase; ele sunt preţioase, puternice şi invizibile! Ele au semnificaţie eternă. Ele sunt cheile preoţiei.¹

Profetul Joseph Smith a propovăduit: „principiile, guvernarea şi doctrinele Bisericii depind de cheile împărăţiei“². Acele chei se referă la dreptul de a prezida asupra autorităţii preoţiei în numele Domnului Isus Hristos. Cheile dau dreptul de a prezida asupra unei organizaţii locale a Bisericii, cum ar fi un ţăruş, o episcopie sau o ramură, o misiune sau un district, un cvorum al preoţiei sau un templu. Cheile sunt conferite prin aşezarea mâinilor de către o persoană care deţine autoritatea adevărată, autoritate care este recunoscută de Biserică.³

Toate cheile împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ sunt deţinute de membrii Primei Preşedinţii şi de membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Preşedintele Bisericii – Apostolul senior – prezidează asupra întregii Bisericii şi este singura persoană pe pământ care deţine toate cheile în plenitudinea lor.⁴ El poate delega autoritatea prin conferirea sau autorizarea conferirii cheilor altor deţinători ai preoţiei în oficiile şi chemările lor.⁵

Preoţia este autoritatea lui Dumnezeu delegată omului pentru a sluji în vederea salvării oamenilor. „Puterea de a conduce aceste lucrări constituie cheile preoţiei“.⁶ Noi facem deosebire între deţinerea preoţiei şi deţinerea cheilor preoţiei. Când unei persoane îi sunt date cheile, ea nu primeşte o preoţie suplimentară. Ceea ce are este dreptul de a conduce munca preoţiei.

Pregătire şi permisiune

Pentru a sluji bine, o persoană care este deţinător al preoţiei sfinte are nevoie atât de pregătire, cât şi de permisiune. Îmi permiteţi să vă relatez o experienţă personală? Înainte de chemarea mea în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, am lucrat ca medic şi chirurg. Am obţinut două licenţe în medicină. Calificarea mea de a fi medic fusese certificată de două grupuri de experţi. Acea pregătire îndelungată necesitase mulţi ani totuşi doar educaţia nu mi-a permis să servesc publicul. De ce? Deoarece aveam nevoie de o permisiune legală.

Aceasta putea fi acordată doar de autorităţile guvernamentale de stat şi de colegiul de conducere al spitalelor în care doream să lucrez. După ce oficialităţile care deţineau autoritatea respectivă mi-au acordat o licenţă şi o permisiune, am putut să am grijă de pacienţii care aveau nevoie de o alinare a suferinţelor lor prin intervenţii chirurgicale. După ce administratorii legali şi-au exercitat cheile lor, am putut să îndeplinesc serviciul pentru care mă pregătisem.

În schimb, eu eram responsabil faţă de cei care mi-au acordat aceste privilegii. Mi se cerea să respect condiţiile etice şi morale şi să nu abuzez niciodată de puterea care mi-a fost încredinţată.

Exact cum paşii importanţi de pregătire şi permisiune aparţin medicinii (şi altor profesiuni), ei sunt, asociaţi, de asemenea, cu slujirea preoţiei. Cei care deţin Preoţia aaronică şi a lui Melhisedec – au autoritatea de a îndeplini slujirea preoţiei. Ca reprezentanţi ai Domnului, ei au dreptul de a realiza rânduieli sacre ale Evangheliei. Cheile autorizează realizarea acelei slujiri.

Există, de asemenea, o deosebire între autoritatea preoţiei şi puterea preoţiei. Când cineva este rânduit într-un oficiu al preoţiei, i se acordă autoritate. Dar puterea vine prin exercitarea acestei autorităţi în neprihănire.⁷ Astfel, deşi deţinătorii preoţiei au autoritate, ei trebuie să se pregătească ei înşişi pentru a avea putere. Pregătirea lor ei o realizează devenind ei înşişi demni şi învăţând şi practicând îndatoririle şi doctrinele preoţiei.

De ce au importanţă aceste lucruri? De ce este atât de importantă puterea de a acţiona în numele lui Dumnezeu? De ce este important ca deţinătorii preoţiei să se pregătească să slujească având putere? Pentru că preoţia este de importanţă eternă. De preoţie beneficiază fiecare bărbat, fiecare femeie şi copil care trăieşte acum, care a trăit şi care va mai trăi pe pământ. Cei care deţin preoţia trebuie să se pregătească pentru a face ca binecuvântările preoţiei să fie repede disponibile tuturor copiilor lui Dumnezeu. Cei care deţin cheile preoţiei trebuie să înţeleagă să folosească aceste chei cu înţelepciune şi neprihănire.⁸

Istoria cheilor preoţiei

Cheile şi autoritatea preoţiei pot fi urmărite de-a lungul a trei perioade ale istoriei: în zilele din vechime, în timpul slujirii muritoare a Domnului şi în timpurile moderne.

Prima perioadă: Zilele din vechime. Autoritatea preoţiei a fost cunoscută în vechime, chiar înainte de crearea pământului. Profetul Joseph Smith a declarat: „Preoţia este un principiu nepieritor şi a existat cu Dumnezeu din eternitate şi va exista în eternitate“.⁹ Preşedintele Brigham Young (1801-1877) a adăugat că preoţia „este legea prin care lumile sunt, au fost şi vor continua veşnic“.¹⁰

Într-o împărăţie premuritoare noi am existat fiind copii de spirit ai lui Dumnezeu. Avraam a fost unul dintre noi. Lui i s-a spus că el era printre cei aleşi înainte de a se naşte pentru a fi „conducători“ (spirituali).¹¹ Scripturile relatează, de asemenea, că Domnul Dumnezeu a prerânduit potrivit ordinului Său cel sfânt preoţi care au fost pregătiţi de la crearea lumii potrivit cunoaşterii dinainte a lui Dumnezeu. Astfel, chemările noastre de a deţine sfânta preoţie au fost prevestite chiar înainte ca noi să ne naştem.¹²

Adam a primit autoritatea preoţiei înainte ca lumea să fie creată.¹³ Noi ştim că „Preoţia a fost dată mai întâi lui Adam; el a obţinut Prima Preşedinţie şi a deţinut cheile ei din generaţie în generaţie.¹⁴ Preoţia a fost conferită din generaţie în generaţie de la Adam la Moise „prin obârşia strămoşilor lor“.¹⁵ Referindu-se la profeţii din timpurile Noului Testament, profetul Joseph Smith a declarat că „toţi profeţii au avut Preoţia lui Melhisedec“.¹⁶

A doua perioadă: Slujirea Domnului din timpul vieţii Sale muritoare. În timpul slujirii Sale pe pământ, Isus a conferit preoţia celor doisprezece apostoli ai Săi şi a revelat principiul cheilor preoţiei. Salvatorul i-a spus apostolului Său, Petru: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri“.¹⁷ Domnul a promis, de asemenea, aceste chei lui Iacov şi lui Ioan.¹⁸

După o săptămână de la această promisiune, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan şi i-a dus pe un munte înalt. Acolo, sub îndrumarea Domnului, cheile preoţiei au fost conferite acestor apostoli de către Moise şi de Ilie (cunoscut, de asemenea, ca Elias).¹⁹

Învăţătorul le-a amintit ucenicilor Lui de sursa autorităţii lor: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit“.²⁰

Nu după mult timp, Salvatorul a fost răstignit. Chiar înainte ca apostolii din vechime să-şi încheie munca lor, a început apostazia. S-a întâmplat, aşa cum a fost profetizat, când învăţăturile oamenilor care aveau cheile au fost respinse şi rânduielile sacre au fost profanate.²¹

A treia perioadă: Timpurile moderne. Restaurarea cheilor preoţiei este unul dintre multele miracole ale acestei dispensaţii a plenitudinii timpurilor.²² Profetul ne-a învăţat: „Cheile trebuie să fie aduse din cer oriunde este trimisă Evanghelia“.²³ În anul 1820, Tatăl nostru Ceresc şi Fiul Său, Isus Hristos, i-au apărut profetului Joseph Smith. În luna mai 1829, Ioan Botezătorul a conferit Preoţia aaronică lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery.²⁴ Făcând astfel, el a conferit „cheile slujirii îngerilor, ale Evanghliei pocăinţei şi ale botezului prin scufundare pentru iertarea păcatelor“.²⁵ La scurt timp după aceea, profetul şi asociatul lui au primit Preoţia lui Melhisedec din mâinile lui Petru, Iacov şi Ioan.²⁶ Joseph Smith a avut cheile pentru a organiza Biserica, pentru a trimite misionari şi pentru a rândui conducători ai preoţiei.

Mai târziu, Domnul le-a spus lui Joseph şi Oliver despre alţii cărora anumite chei ale preoţiei le fuseseră încredinţate.²⁷ Fiecare, la rândul său, au conferit aceste chei lui Joseph şi lui Oliver:

Moise a încredinţat cheile pentru adunarea Israelului şi pentru conducerea celor zece triburi;²⁸
Elias, cheile legământului lui Avraam;²⁹
Şi Ilie, cheile autorităţii de a pecetlui.³⁰

Joseph Smith a conferit acele chei ale preoţiei restaurate tuturor apostolilor chemaţi în zilele sale.³¹ În continuare, aceste chei au fost transferate din generaţie în generaţie conducătorilor actuali ai Bisericii. Astăzi, preşedintele Bisericii deţine fiecare cheie deţinută de „toţi aceia care au primit o dispensaţie în orice perioadă de la începutul creaţiei“.³²

Un moment sacru în viaţa mea s-a petrecut la 12 aprilie 1984, când Prima Preşedinţie şi membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi-au aşezat mâinile pe capul meu. La fel cum s-a făcut şi pentru alţii înaintea mea, toate cheile preoţiei mi-au fost conferite. Ca orice membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, eu deţin toate cheile preoţiei restaurate în aceste zile din urmă, dar unele chei nu sunt folosite decât dacă sunt date directive precise de către Apostolul cel mai în vârstă sau după moartea lui. Noi toţi, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, simţim greutatea responsabilităţii şi poverile adevărului veşnic. Ştim că aceste chei pe care le deţinem au fost restaurate „pentru ultimele zile şi pentru ultima oară“.³³

Obligaţii şi răspunderi

Când mâinile sunt aşezate pe capul nostru pentru a fi rânduiţi sau puşi deoparte, atât persoana care rânduieşte, cât şi persoana care primeşte acea autoritate a preoţiei au obligaţii şi răspunderi. Permiteţi-mi să ilustrez. Să presupunem că aveţi cheile unui lucru valoros în viaţa dumneavoastră – un vehicul, o casă sau un instrument grozav. Dacă împrumutaţi acele chei altuia, cu intenţia ca acesta să folosească bunul dumneavoastră, aveţi anumite obligaţii. Dumneavoastră, ca persoană care împrumutaţi, aveţi o responsabilitate faţă de succesul celui pe care l-aţi împrumutat. Aşa că, îl învăţaţi şi îl instruiţi în mod adecvat pentru a-l proteja şi, în acelaşi timp, pentru a vă proteja bunul dumneavoastră valoros. Cel care a primit împrumutul are, de asemenea, obligaţii. El trebuie să cunoască legile care se aplică şi să se supună lor, să aibă grijă de proprietatea dumneavoastră şi să vă raporteze cât de bine a folosit-o.

Aceleaşi concepte se aplică şi cheilor preoţiei. Preşedinţii de templu, preşedinţii de misiune, preşedinţii de ţăruş, preşedinţii de district, episcopii, preşedinţii de ramură şi preşedinţii cvorumurilor deţin cheile preşedinţiei. Cheile lor controlează puterea unităţii lor din Biserică. Pentru ca misiunea Bisericii să fie împlinită, acei conducători nu doar cheamă şi eliberează, ci ei, de asemenea, îi instruiesc şi îi trag la răspundere pe cei pe care îi cheamă. Astfel, membrii care primesc rânduiri la preoţie sau chemări să slujească în Biserică au obligaţia să se supună şi să fie răspunzători.

Fiecare cvorum al preoţiei are un preşedinte, fie că este un cvorum al diaconilor, al învăţătorilor, al preoţilor, al vârstnicilor sau al înalţilor preoţi. Fiecare preşedinte deţine cheile autorităţii. Activităţile şi ocaziile cvorumului de slujire sunt autorizate de preşedintele care deţine acele chei. Cu toate că un preşedinte de cvorum deţine chei, consilierii lui nu le deţin. Preşedinţii organizaţiilor auxiliare nu deţin chei. Consilierii şi preşedinţii organizaţiilor auxiliare slujesc pe bază de numiri primite de la o persoană care deţine chei şi care, la rândul ei, a delegat autoritatea fiecăruia dintre ei pentru a acţiona.

Când cineva este eliberat din chemarea sa în preoţie, dacă au fost conferite chei, acele chei sunt retrase pentru a fi date prin autoritate corectă noului conducător. De exemplu, când este eliberat un episcop, rânduirea lui la preoţie în oficiul de episcop rămâne, dar cheile preoţiei pentru a sluji ca episcop al episcopiei sunt conferite noului episcop.

Revelaţie, loialitate şi privilegiul de a sluji

Cei care primesc Preoţia lui Melhisedec sunt sub jurământ şi legământ solemn pentru „a trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“.³⁴ Procedând astfel, acea persoană devine demnă să primească revelaţie personală.

Loialitatea este, de asemenea, vitală pentru a primi putere în propria preoţie. Loialitatea faţă de cel care deţine cheile de a chema şi de a elibera va favoriza unitatea, iar unitatea este esenţială pentru succes.³⁵ Domnul a explicat astfel când a spus: „Dacă nu sunteţi unul, nu sunteţi ai Mei,“³⁶ şi „Israelul va fi salvat la timpul ales de Mine şi prin cheile pe care le-am dat, ei vor fi conduşi“.³⁷

Noi trebuie să ne amintim şi să fim avertizaţi că, dacă se abuzează de privilegiul slujirii în preoţie, acesta poate fi retras. Acest lucru nu este greu de înţeles. Acelaşi avertisment se aplică şi în activitatea lumească. Dacă cineva conduce automobilul altuia cu nepăsare, în viitor proprietarul va refuza, probabil, să-i mai dea permisiunea de a-l folosi. La fel este şi cu autoritatea preoţiei. Dacă se abuzează de ea, „Spiritul Domnului este întristat; şi când este retras, amin preoţiei sau autorităţii acelui om“.³⁸

Fiecare deţinător al sfintei preoţii trebuie să se simtă profund recunoscător pentru acest privilegiu de necomparat. Noi ştim, cu umilinţă, că fiecare dintre noi a fost prerânduit de la crearea lumii pentru responsabilitatea pe care o are acum.³⁹

Să fim credincioşi încrederii pe care Salvatorul a dat-o celor care deţin preoţia Sa sfântă şi cheile ei sfinte. Mă rog ca noi să le putem folosi cu înţelepciune şi cu exactitate astfel cum ar dori Domnul să procedăm.