Calitatea de tată – destinul nostru etern

Larry M. Gibson

recent eliberat din chemarea de prim consilier în Preşedinţia generală a Tinerilor Băieţi

Fie ca noi toţi să ne bucurăm de plenitudinea binecuvântărilor Tatălui în această viaţă şi de îndeplinirea lucrării Sale şi slavei Sale devenind taţi pentru eternitate ai familiilor noastre.

Când eram tânăr, tatăl meu m-a învăţat o lecţie importantă. El a observat că deveneam prea ataşat de lucrurile temporale. Când aveam bani, îi cheltuiam imediat – aproape tot timpul în folosul meu.

Într-o după-amiază, el m-a dus să cumpăr nişte pantofi noi. La etajul al doilea al magazinului universal, m-a invitat să ne uităm afară, prin geam.

„Ce vezi?”, a întrebat el.

„Clădiri, cerul, persoane”, a fost răspunsul meu.

„Cât de multe?”

„Foarte multe!”

Apoi, el şi-a scos această monedă din buzunar. Când mi-a dat-o, m-a întrebat, „Ce este aceasta?”.

Am ştiut imediat: „Un dolar de argint!”.

Folosindu-şi cunoştinţele de chimie, a spus: „Dacă topeşti acel dolar de argint şi îl amesteci cu substanţele potrivite, ai putea obţine nitrat de argint. Dacă am acoperi această fereastră cu nitrat de argint, ce ai putea vedea?”.

Nu am ştiut, aşa că m-a însoţit la o oglindă în care mă puteam vedea în întregime şi m-a întrebat: „Ce vezi acum?”.

„Pe mine.”

„Nu”, a spus el, „ceea ce vezi este argintul reflectându-te. Dacă te concentrezi asupra argintului, te vei vedea doar pe tine şi, asemenea unui văl, te va împiedica să vezi clar destinul etern pe care Tatăl Ceresc l-a pregătit doar pentru tine”.

„Larry”, a continuat el, „«nu [căuta] lucrurile acestei lumi, ci [caută] mai întâi… împărăţia lui Dumnezeu şi să [întemeiezi] dreptatea [Lui] şi toate aceste lucruri [ţi] se vor adăuga»” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 6:38 ).

Mi-a spus să păstrez dolarul şi să nu-l pierd niciodată. De fiecare dată când mă uitam la el, trebuia să mă gândesc la destinul etern pe care Tatăl Ceresc îl are pentru mine.

Îmi iubeam tatăl şi mi-a plăcut foarte mult felul în care m-a învăţat. Doream să fiu ca el. El mi-a sădit în inimă dorinţa de a fi un tată bun, iar speranţa mea cea mai mare este să mă ridic la nivelul exemplului său.

Preaiubitul nostru profet, preşedintele Thomas S. Monson, ne-a spus, adesea, că hotărârile noastre ne determină destinul având consecinţe eterne (vezi „Decisions Determine Destiny” [seară la gura sobei organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 6 nov. 2005], p. 2, lds.org/broadcasts).

Nu ar trebui, atunci, să ajungem să avem o viziune clară a propriului destin etern, în special a celui pe care Tatăl Ceresc doreşte ca noi să-l îndeplinim – şi anume calitatea eternă de tată? Fie ca propriul destin etern să fie catalizatorul tuturor hotărârilor noastre. Indiferent de cât de dificile ar putea fi acele hotărâri, Tatăl ne va sprijini.

Am învăţat despre puterea unei astfel de viziuni când, împreună cu fiii mei de 12 şi 13 ani, am participat la un concurs de genul 50/20. Un concurs de genul 50/20 constă în faptul de a merge pe jos 50 de mile (80 de km) în mai puţin de 20 de ore. Am început la 9:00 p.m. şi am mers toată noaptea respectivă şi o mare parte a zilei următoare. Cele 19 ore au fost foarte obositoare, însă am reuşit.

Când am ajuns acasă, pur şi simplu ne-am târât înăuntru, unde o soţie şi o mamă minunată pregătise o cină delicioasă, de care nici nu ne-am atins. Fiul meu mai mic s-a prăbuşit, total epuizat, pe canapea, în timp ce fiul meu mai mare s-a târât pe scări, în jos, în dormitorul său.

După o oarecare odihnă dureroasă, m-am dus la fiul meu mai mic pentru a mă asigura că era încă în viaţă.

„Eşti bine?”, l-am întrebat.

„Tată, acesta a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată şi nu vreau să-l mai fac vreodată.”

Nu vroiam să-i spun că nici eu nu intenţionam să-l mai fac vreodată. În schimb, i-am spus cât de mândru eram de el pentru că realizase un lucru atât de greu. Ştiam că avea să-l pregătească pentru alte lucruri grele de care va avea parte în viitor. Cu acest gând în minte, am spus: „Fiule, permite-mi să-ţi fac această promisiune. Când vei merge în misiune, nu va trebui niciodată să mergi 50 de mile (80 de km) într-o zi”.

„Bine, tată! Atunci, voi merge.”

Acele cuvinte simple mi-au umplut sufletul cu recunoştinţă şi bucurie.

Apoi, am coborât la fiul meu mai mare. M-am aşezat lângă el – apoi, l-am atins. „Fiule, eşti bine?”

„Tată, acesta a fost cel mai dificil lucru pe care l-am făcut vreodată în viaţa mea şi nu vreau să-l mai fac în vecii vecilor.” Ochii lui s-au închis – apoi, s-au deschis – şi a spus: „Decât dacă fiul meu doreşte acest lucru.”

Am început să plâng în timp ce i-am spus cât de recunoscător eram pentru el. I-am spus că ştiam că el urma să fie un tată mult mai bun decât eram eu. Inima mea se bucura, pentru că la vârsta lui fragedă, îşi dăduse seama deja că una dintre cele mai sacre îndatoriri ale preoţiei sale este aceea de a fi tată. El nu se temea de acel rol şi titlu – tocmai titlul pe care Dumnezeu Însuşi doreşte ca noi să-l folosim când vorbim cu El. Ştiam că aveam responsabilitatea de a întreţine flacăra calităţii de tată care ardea în fiul meu.

Următoarele cuvinte ale Salvatorului au dobândit un înţeles mult mai profund pentru mine ca tată:

„Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19).

„[Eu] nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu” (Ioan 8:28).

Îmi place foarte mult să fiu soţ şi tată – căsătorit cu o fiică aleasă a unor părinţi cereşti. Îmi iubesc soţia. Aceasta este una dintre cele mai satisfăcătoare părţi ale vieţii mele. Speranţa mea în acea seară era ca cei cinci fii ai mei şi sora lor să vadă întotdeauna în mine bucuria care rezultă datorită căsătoriei eterne, calităţii de tată şi familiei.

Dragi taţi, sunt sigur că aţi auzit proverbul: „Predicaţi Evanghelia tot timpul, iar când este necesar folosiţi cuvinte” (atribuit lui Francis din Assisi). În fiecare zi vă învăţaţi copiii ce înseamnă să fii tată. Dumneavoastră puneţi temelia pentru generaţia următoare. Fiii dumneavoastră vor învăţa cum să fie soţi şi taţi observând modul în care vă îndepliniţi aceste roluri. De exemplu:

Ştiu ei cât de mult o iubiţi şi o preţuiţi pe mama lor şi cât de mult vă place să fiţi tatăl lor?

Ei vor învăţa cum să-şi trateze viitoarea soţie şi viitorii copii în timp ce vă privesc tratându-i pe fiecare dintre ei aşa cum ar face-o Tatăl Ceresc.

Prin exemplul dumneavoastră, ei pot învăţa cum să respecte, să cinstească şi să protejeze femeile.

În căminul dumneavoastră, pot învăţa să prezideze asupra familiei lor cu dragoste şi neprihănire. Ei pot învăţa să asigure cele necesare vieţii şi protecţiei membrilor familiei lor – temporal şi spiritual (vezi „Familia: o declaraţie oficială către lume”, Liahona, nov. 2010, p. 129).

Dragi fraţi, cu toată fervoarea sufletului meu, vă rog să vă gândiţi la această întrebare: Vă văd fiii dumneavoastră străduindu-vă să faceţi ceea ce Tatăl Ceresc doreşte ca ei să facă?

Mă rog ca răspunsul să fie da. Dacă răspunsul este nu, nu este prea târziu să vă schimbaţi, însă trebuie să începeţi astăzi. Depun mărturie că Tatăl Ceresc vă va ajuta.

Acum, voi tineri băieţi, pe care îi iubesc, voi ştiţi că vă pregătiţi să primiţi Preoţia lui Melhisedec, rânduieli sacre în templu, să vă îndepliniţi datoria şi obligaţia de a sluji în misiune cu timp deplin, iar apoi, fără să aşteptaţi prea mult, să vă căsătoriţi în templu cu o fiică a lui Dumnezeu şi să întemeiaţi o familie. Apoi, va trebui să vă conduceţi familia în lucrurile spirituale aşa cum veţi fi îndrumaţi de Duhul Sfânt (vezi D&L 20:44; 46:2; 107:12).

Le-am adresat multor tineri băieţi din întreaga lume, întrebarea: „De ce eşti aici?”.

Deocamdată, niciunul n-a răspuns în felul următor: „Să învăţ să fiu tată, pentru a putea fi pregătit şi demn să primesc tot ce are Tatăl Ceresc”.

Să examinăm îndatoririle voastre în cadrul Preoţiei aaronice aşa cum sunt descrise în secţiunea 20 din Doctrină şi legăminte. Fiţi atenţi la ceea ce voi simţiţi pe măsură ce voi adapta aceste îndatoriri la slujirea voastră în cadrul propriei familii.

„[Invitaţi] pe toţi [cei din familia voastră] să vină la Hristos” (versetul 59).

„Vegheaţi, întotdeauna, asupra [lor] şi [fiţi] cu ei şi [întăriţi-i]” (versetul 53).

„[Predicaţi-le, propovăduiţi-le, explicaţi-le , îndemnaţi-i şi botezaţi-i]” pe membrii familiei voastre (versetul 46).

„[Îndemnaţi-i] să se roage cu glas tare şi în secret şi [să participe] la toate îndatoririle familiei”(versetul 47).

„[Vedeţi] să nu fie nicio nedreptate în [familia voastră], nici supărări reciproce, nici minciuni, nici calomnii şi nici bârfă” (versetul 54).

„[Vedeţi] ca [membrii familiei voastre] să se întâlnească adeseori” (versetul 55).

Ajutaţi-vă tatăl în îndatoririle lui de patriarh. Susţineţi-vă mama cu tăria preoţiei atunci când tatăl este absent (vezi versetele 52, 56).

Când vi se cere, „[rânduiţi] alţi preoţi, învăţători şi diaconi” în familia voastră (versetul 48).

Nu sună acestea ca munca şi rolul unui tată?

Îndeplinirea îndatoririlor din cadrul Preoţiei aaronice vă pregăteşte pe voi, tineri băieţi, pentru calitatea de tată. Resursa Datoria faţă de Dumnezeu vă poate ajuta să vă învăţaţi îndatoririle şi să faceţi planuri concrete pentru a vi le îndeplini. Vă poate fi îndrumar şi sprijin când căutaţi să ştiţi voia Tatălui Ceresc şi vă stabiliţi obiective pentru a o îndeplini.

Tatăl din Cer v-a adus aici în acest timp pentru o lucrare specială şi cu un scop etern. El doreşte ca voi să vedeţi clar şi să înţelegeţi care este scopul acesta. El este Tatăl vostru şi vă puteţi îndrepta întodeauna către El pentru îndrumare.

Eu ştiu că Tatăl Ceresc este interesat de fiecare dintre noi în parte şi are pentru noi un plan personal pentru a ne îndeplini destinul etern. El L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, pentru a ne ajuta să ne biruim imperfecţiunile prin intermediul ispăşirii. El ni L-a trimis pe Duhul Sfânt să ne fie martor, însoţitor şi îndrumător către destinaţia noastră eternă, dacă ne vom bizui pe El. Fie ca noi toţi să ne bucurăm de plenitudinea binecuvântărilor Tatălui în această viaţă şi de îndeplinirea lucrării Sale şi slavei Sale devenind taţi pentru eternitate ai familiilor noastre (vezi Moise 1:39). În numele lui Isus Hristos, amin.