Ziua de sabat este o desfătare

Vârstnicul Russell M. Nelson

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Cum puteţi fi siguri că modul în care vă comportaţi în ziua de sabat vă va aduce bucurie?

Dragi fraţi şi surori, aceste două zile ale conferinţei au fost minunate. Am fost înălţaţi de muzică inspirată şi rugăciuni elocvente. Spiritele noastre au fost edificate de mesaje pline de lumină şi adevăr. În această duminică a Paştelui, noi mulţumim din nou, în deplină uniune şi cu sinceritate, lui Dumnezeu pentru profet!

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: cum mă voi schimba datorită lucrurilor pe care le-am auzit şi simţit în timpul acestei conferinţe? Oricare ar fi răspunsul dumneavoastră, vă invit, de asemenea, să vă analizaţi sentimentele legate de şi comportamentul în ziua de sabat.

Sunt fascinat de cuvintele lui Isaia, care a spus că ziua de sabat este „[o desfătare]”¹. Totuşi, mă întreb, este într-adevăr ziua de sabat o desfătare pentru dumneavoastră şi pentru mine?

Prima oara când am găsit desfătare în ziua de sabat a fost cu mulţi ani în urmă când, fiind un chirurg ocupat, ziua de sabat a devenit o zi de vindecare personală. La sfârşitul fiecărei săptămâni, mă dureau mâinile deoarece trebuia să le spăl în mod repetat cu săpun, apă şi o perie aspră. Aveam nevoie, de asemenea, de o pauză de la povara unei astfel de profesii dificile. Duminica îmi oferea alinarea de care aveam nevoie.

La ce S-a referit Salvatorul când a spus că „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat”²? Cred că El a dorit ca noi să înţelegem că ziua de sabat este cadoul Său pentru noi, care ne oferă cu adevărat un răgaz de la rigorile vieţii de zi cu zi şi ocazia de a ne reîmprospăta fizic şi spiritual. Dumnezeu ne-a oferit această zi specială, nu pentru a ne distra sau a lucra, ci pentru a lua o pauză de la îndatoririle noastre, beneficiind de alinare fizică şi spirituală.

În limba ebraică, cuvântul sabat înseamnă „odihnă”. Scopul zilei de sabat datează încă din timpul creării lumii, când, după şase zile de muncă, Domnul S-a odihnit.³ Când, mai târziu, i-a revelat cele zece porunci lui Moise, Dumnezeu ne-a poruncit să „[ne aducem aminte] de ziua de odihnă, ca s-o [sfinţim]”⁴. Apoi, ziua de sabat a reprezentat un memento al faptului că poporul lui Israel a fost eliberat din sclavia din Egipt.⁵ Poate, cel mai important lucru este faptul că ziua de sabat a fost dată ca un legământ necurmat, un memento permanent al faptului că Domnul îi va sfinţi pe oamenii Săi.⁶

În plus, noi luăm acum din împărtăşanie în ziua de sabat în amintirea ispăşirii lui Isus Hristos.⁷ Astfel, noi facem un legământ că suntem dispuşi să luăm asupra noastră numele Său sfânt.⁸

Salvatorul a spus că este Domn al sabatului.⁹ Este ziua dedicată Lui! În mod repetat, El ne-a rugat să ţinem ziua de sabat¹⁰ sau să sfinţim ziua de sabat¹¹. Am făcut un legământ în acest sens.

Cum sfinţim ziua de sabat? În tinereţe, am studiat lucrările altora care au făcut liste cu lucruri pe care să le facem şi să nu le facem în ziua de sabat. Abia mai târziu am învăţat din scripturi faptul că atitudinea şi comportamentul meu din timpul zilei de sabat reprezintă un semn între mine şi Tatăl meu Ceresc.¹² Având această înţelegere, nu mai aveam nevoie de liste care să îmi spună ce să fac şi să nu fac. Când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur şi simplu: „Ce semn doresc să îi dau lui Dumnezeu?”. Această întrebare a făcut ca deciziile mele în ceea ce priveşte ziua de sabat să fie clare.

Deşi doctrina privind ziua de sabat a existat din vechime, aceasta a fost reînnoită în aceste zile din urmă ca parte a unui nou legământ însoţit de o promisiune. Ascultaţi puterea acestui decret divin:

„Pentru ca să poţi să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciuni şi oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă;

Pentru că, adevărat, aceasta este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră şi pentru a exprima devoţiunea voastră Celui Prea Înalt;

Şi în această zi… [pregăteşte] mâncarea ta, în toată sinceritatea inimii, pentru ca postul tău să fie perfect sau… ca bucuria ta să fie deplină…

Şi în măsura în care [veţi face] aceste lucruri cu mulţumire, cu inima şi figura vesele… plenitudinea pământului este a voastră”¹³.

Gândiţi-vă cât de măreaţă este această afirmaţie! Plenitudinea pământului este promisă celor care ţin ziua de sabat sfântă.¹⁴ Nu e de mirare că Isaia a numit ziua de sabat „[o desfătare]”.

Cum puteţi fi siguri că modul în care vă comportaţi în ziua de sabat vă va aduce bucurie? În afara faptului de a merge la Biserică, a lua din împărtăşanie şi a fi sârguincios în chemarea dumneavoastră de a sluji, ce alte activităţi vă ajută să faceţi ca ziua de sabat să fie o desfătare pentru dumneavoastră? Ce semn Îi veţi da Domnului pentru a arăta dragostea dumneavoastră faţă de El?

Ziua de sabat oferă o ocazie minunată de a întări legăturile de familie. Până la urmă, Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi, copiii Săi, să ne întoarcem la El în calitate de sfinţi care şi-au primit înzestrarea, au fost pecetluiţi în templu ca familii, cu strămoşii noştri şi posteritatea noastră.¹⁵

Facem ca ziua de sabat să fie o desfătare atunci când predicăm Evanghelia copiilor noştri. Responsabilitatea noastră ca părinţi este foarte clară. Domnul a spus: „Dacă sunt părinţi care au copii în Sion… care nu îi învaţă, când au opt ani, să înţeleagă doctrina pocăinţei, a credinţei în Hristos, Fiul Dumnezeului Cel Viu, şi al botezului şi a darului Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor, păcatul va fi asupra capetelor părinţilor”¹⁶.

Cu ani în urmă, Prima Preşedinţie a subliniat importanţa timpului de calitate petrecut cu familia. Ei au scris:

„Facem apel la părinţi să se dedice propovăduirii şi creşterii copiilor lor în spiritul principiilor Evangheliei, care îi va ţine aproape de Biserică. Căminul este temelia unei vieţi neprihănite şi nimic altceva nu-l poate înlocui sau nu poate să îndeplinească funcţiile sale esenţiale în îndeplinirea acestei responsabilităţi dată de către Dumnezeu.

Îi sfătuim pe părinţi şi pe copii să acorde prioritate maximă rugăciunii în familie, serii în familie, studiului şi învăţării din Evanghelie, precum şi activităţilor de recreere sănătoase. Oricât de demne şi corecte ar fi alte cerinţe sau activităţi, ele nu trebuie să înlocuiască însărcinările primite de la Dumnezeu, pe care doar părinţii şi familiile le pot face în mod corespunzător”¹⁷.

Când mă gândesc la acest sfat, aproape că îmi doresc să fiu din nou un tată tânăr. Acum, părinţii au la dispoziţie resurse atât de minunate care să-i ajute să facă timpul petrecut cu familia mai frumos, atât în ziua de sabat, cât şi în alte zile. Ei au la dispoziţie LDS.org, Mormon.org, prezentările video din Biblie, Mormon Channel, aplicaţia Biblioteca Evangheliei, revistele Friend, New Era, Ensign, Liahona şi multe altele. Aceste resurse sunt foarte utile părinţilor pentru a-şi îndeplini îndatorirea sacră de a propovădui copiilor lor. Nicio altă muncă nu este mai importantă decât faptul de a fi un părinte neprihănit şi atent!

Când veţi propovădui Evanghelia, veţi învăţa mai multe. Acesta este modul în care Domnul vă ajută să înţelegeţi Evanghelia Sa. El a spus:

„Vă dau porunca de a vă învăţa unul pe altul doctrina împărăţiei.

Propovăduiţi cu sârguinţă… ca să puteţi fi instruiţi mult mai bine… în doctrină, în legea Evangheliei, în toate lucrurile care aparţin împărăţiei lui Dumnezeu”¹⁸.

Un astfel de studiu al Evangheliei face ca ziua de sabat să fie o desfătare. Această promisiune nu ţine cont de cât de mare este o familie, cine face parte din ea sau unde locuieşte.

În plus faţă de timpul petrecut împreună cu familia, puteţi simţi o adevărată desfătare în ziua de sabat făcând munca de istorie a familiei. A căuta şi a găsi membri ai familiei care au trăit înaintea dumneavoastră pe pământ – cei care nu au avut ocazia de a accepta Evanghelia aici – vă poate aduce o mare bucurie.

Eu însumi am văzut acest lucru. Cu câţiva ani în urmă, draga mea soţie, Wendy, a hotărât să înveţe cum să facă munca de istorie a familiei. Ea progresa încet la început, dar, puţin câte puţin, ea a învăţat cât de uşor este să faci această muncă sacră. Şi nu am văzut-o niciodată mai fericită. Şi nici nu trebuie să călătoriţi în alte ţări sau să mergeţi la un centru de istorie a familiei. Acasă, cu ajutorul unui calculator sau al unui dispozitiv mobil, puteţi găsi suflete care tânjesc să-şi primească rânduielile. Faceţi din ziua de sabat o desfătare găsindu-vă strămoşii şi eliberându-i din închisoarea spiritelor!¹⁹

Faceţi din ziua de sabat o desfătare slujind altora, mai ales celor care nu se simt bine sau care sunt singuri sau în nevoie.²⁰ Ajutându-i să se simtă bine, vă veţi simţiţi şi dumneavoastră bine.

Când Isaia a descris ziua de sabat ca fiind „[o desfătare]”, el ne-a învăţat, de asemenea, cum să facem ca aceasta să fie o desfătare. El a spus:

„Dacă [te] vei opri… să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta… şi dacă-L vei cinsti [pe Domnul], neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,

atunci te vei putea desfăta în Domnul”²¹.

Faptul de a nu te îndeletnici „cu treburile tale” în ziua de sabat necesită autodisciplină. Poate că va trebui să evitaţi să faceţi ceva ce vă place. Dacă alegeţi să vă bucuraţi în Domnul, nu veţi considera această zi ca oricare alta. Rutina şi activităţile recreative pot fi făcute în alte zile.

Gândiţi-vă la acest lucru: plătind zeciuiala, noi înapoiem Domnului o zecime din venitul nostru. Ţinând ziua de sabat sfântă, noi punem deoparte o zi din şapte ca fiind a Lui. Aşadar, este privilegiul nostru să Îi consacrăm atât bani, cât şi timp Lui, Cel care ne dă viaţă în fiecare zi.²²

Credinţa în Dumnezeu ne face să iubim ziua de sabat; credinţa în ziua de sabat ne face să-L iubim pe Dumnezeu. O zi de sabat sacră este într-adevăr o desfătare.

Acum că această conferinţă se apropie de sfârşit, ştim că, oriunde locuim, noi trebuie să fim exemple de credincioşi pentru familiile, vecinii şi prietenii noştri.²³ Adevăraţii credincioşi ţin ziua de sabat sfântă.

Închei cu îndemnul de bun rămas rostit de Moroni, pe care l-a consemnat la sfârşitul Cărţii lui Mormon. El a scris: „Veniţi la Hristos şi prefecţionaţi-vă pentru El şi lepădaţi-vă de orice necredinţă; şi dacă voi vă veţi lepăda de orice necredinţă şi-L veţi iubi pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea şi tăria voastră, atunci… sunteţi sfinţiţi în Hristos”²⁴.

Având dragoste în inimă, închei această cuvântare, care reprezintă rugăciunea, mărturia şi binecuvântarea mea, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.