Binecuvântările asociate templului

Preşedintele Thomas S. Monson

Când mergem la templu, putem dobândi un nivel de spiritualitate şi un sentiment de pace.

Preaiubiţii mei fraţi şi preaiubitele mele surori, cât sunt de recunoscător să mă aflu alături de dumneavoastră în această dimineaţă frumoasă de Paşte, când gândurile noastre se îndreaptă către Salvatorul lumii! Îmi exprim dragostea şi salutul către fiecare dintre dumneavoastră şi mă rog ca Tatăl nostru Ceresc să-mi inspire cuvintele.

La această conferinţă se împlinesc şapte ani de când am fost susţinut în calitate de preşedinte al Bisericii. Aceşti ani au fost plini, nu numai cu câteva provocări, ci şi cu nenumărate binecuvântări. Printre cele mai plăcute şi mai sacre dintre aceste binecuvântări s-a numărat ocazia pe care am avut-o de a dedica şi rededica temple.

Cel mai recent, în luna noiembrie a anului trecut, am avut privilegiul să dedic frumosul şi noul Templu Phoenix Arizona. Am fost însoţit acolo de preşedintele Dieter F. Uchtdorf, vârstnicul Dallin H. Oaks, vârstnicul Richard J. Maynes, vârstnicul Lynn G. Robbins şi vârstnicul Kent F. Richards. În seara premergătoare dedicării, a avut loc un eveniment cultural minunat în cadrul căruia peste 4.000 dintre tinerii noştri din districtul templului au oferit un spectacol deosebit. A doua zi, templul a fost dedicat în trei sesiuni sacre şi inspiratoare.

Construirea de temple este un indiciu foarte clar al creşterii Bisericii. În prezent, avem 144 de temple în funcţiune în întreaga lume, cinci dintre ele fiind în renovare şi alte 13 în curs de construire. De asemenea, 13 temple care au fost anunţate anterior sunt în diferite etape de pregătire înainte de începerea construcţiei. În acest an, plănuim să rededicăm 2 temple şi să dedicăm 5 temple noi care sunt planificate pentru finalizare.

În ultimii doi ani, în timp ce ne-am concentrat eforturile asupra finalizării templelor anunţate anterior, am oprit temporar planurile cu privire la alte temple. Cu toate acestea, în această dimineaţă, sunt foarte bucuros să anunţ trei temple noi, care vor fi construite în următoarele locuri: Abidjan, Coasta de Fildeş; Port-au-Prince, Haiti; şi Bangkok, Thailanda. Ce binecuvântări minunate îi aşteaptă pe membrii noştri credincioşi din aceste zone, precum şi din toate locurile din lume în care există temple!

Procesul privind determinarea nevoilor şi găsirea locaţiilor pentru alte temple continuă, pentru că noi, conducătorii Bisericii, dorim ca un număr cât mai mare de membri să aibă ocazia să meargă la templu fără să facă sacrificii mari de timp şi resurse. Aşa cum am făcut în trecut, vă vom informa pe măsură ce vor fi luate hotărâri în această privinţă.

Când mă gândesc la temple, gândurile mele se îndreaptă spre multele binecuvântări pe care le primim în interiorul lor. Când intrăm pe uşa templului, noi lăsăm în urma noastră tulburările şi confuzia lumii. În interiorul acestui refugiu sacru, găsim frumuseţe şi ordine. Acolo găsim odihnă pentru sufletele noastre şi un respiro de la grijile vieţilor noastre.

Când mergem la templu, putem dobândi un nivel de spiritualitate şi un sentiment de pace care vor transcende orice alt sentiment care poate veni în inima omului. Putem înţelege adevăratul înţeles al cuvintelor Salvatorului, care a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”¹.

O asemenea pace poate pătrunde în orice inimă – inimi care sunt tulburate, inimi care sunt doborâte de durere, inimi care simt confuzie, inimi care se roagă pentru ajutor.

Recent am aflat personal despre un tânăr care a mers la templu rugându-se în inima lui pentru a primi ajutor. Cu mai multe luni înainte, el îşi primise chemarea de a sluji în misiune în America de Sud. Cu toate acestea, viza lui a fost amânată o perioadă atât de lungă încât a fost redesemnat unei misiuni din Statele Unite. Deşi era dezamăgit că nu putea sluji în zona chemării sale iniţiale, totuşi, el a lucrat din greu în noua sa zonă, fiind hotărât să slujească la potenţialul său maxim. Însă, el s-a descurajat din cauza experienţelor negative avute cu misionarii care, pentru el, păreau să fie mai interesaţi să aibă un timp plăcut decât să împărtăşească Evanghelia.

După câteva luni, acest tânăr a avut parte de o problemă gravă de sănătate care l-a lăsat paralizat parţial, ceea ce a făcut ca el să fie trimis acasă din motive medicale.

După câteva luni, tânărul s-a vindecat complet şi paralizia i-a dispărut. El a fost informat că putea din nou sluji ca misionar, binecuvântare pentru care se rugase zilnic. Singura ştire dezamăgitoare era că trebuia să se întoarcă în aceeaşi misiune în care slujise, unde a simţit că atitudinea şi comportamentul unor misionari nu erau aşa cum trebuiau să fie.

El a venit la templu pentru a căuta alinare şi confirmarea că va putea avea o experienţă bună ca misionar. Părinţii lui s-au rugat, de asemenea, ca acea vizită la templu să ofere ajutorul de care fiul lor avea nevoie.

Când tânărul a intrat în camera celestială, după terminarea sesiunii, s-a aşezat pe un scaun şi a început să se roage pentru a primi îndrumare de la Tatăl său Ceresc.

O altă persoană care a intrat în camera celestială la scurt timp după aceea a fost un tânăr al cărui nume era Landon. În timp ce intra în cameră, privirea i s-a îndreptat imediat către tânărul aşezat pe scaun, cu ochii închişi, şi care, în mod evident, se ruga. Landon a simţit un îndemn clar că trebuia să discute cu acel tânăr. Nedorind să-l întrerupă din rugăciune, a hotărât să aştepte. După ce au trecut mai multe minute, tânărul încă se ruga. Landon şi-a dat seama că nu mai putea amâna îndemnul. S-a apropiat de tânăr şi l-a atins uşor pe umăr. Tânărul şi-a deschis ochii, fiind surprins că fusese deranjat. Landon a spus încet: „Am simţit îndemnul că trebuie să vorbesc cu tine, deşi nu sunt sigur de ce”.

Pe măsură ce au început să discute, tânărul i-a spus lui Landon tot ce avea pe inimă explicându-i circumstanţele sale şi terminând cu dorinţa lui de a primi alinare şi încurajare cu privire la misiunea lui. Landon, care se întorsese dintr-o misiune reuşită cu doar un an înainte, a vorbit despre experienţele lui din timpul misiunii, despre provocările şi îngrijorările de care a avut parte, despre felul în care s-a îndreptat spre Domnul pentru ajutor şi despre binecuvântările pe care le-a primit. Cuvintele lui erau de alinare şi reasigurare, iar entuziasmul lui cu privire la misiunea lui era contagios. În cele din urmă, când temerile tânărului au dispărut, el a simţit pace. El a simţit o recunoştinţă profundă dându-şi seama că rugăciunea lui îşi primise răspunsul.

Cei doi tineri s-au rugat împreună, iar apoi, Landon s-a pregătit să plece, bucuros că dăduse ascultare îndemnului primit. În timp ce s-a ridicat să plece, tânărul l-a întrebat pe Landon: „Unde ai slujit în misiune?”. Până la momentul respectiv, niciunul dintre ei nu menţionase numele misiunii în care slujise. Când Landon a spus numele misiunii sale, ochii tânărului s-au umplut de lacrimi. Landon slujise chiar în misiunea în care tânărul urma să se întoarcă!

Într-o scrisoare pe care am primit-o recent, Landon mi-a împărtăşit cuvintele pe care acel tânăr le-a rostit înainte ca ei să se despartă: „Am avut credinţă că Tatăl Ceresc urma să mă binecuvânteze, însă nu mi-am imaginat vreodată că El mi-ar trimite în ajutor pe cineva care a slujit în misiunea mea. Eu ştiu acum că totul va fi bine”². Rugăciunea umilă a unei inimi sincere a fost auzită şi i s-a răspuns.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, în viaţa noastră vom avea ispite; vom avea încercări şi provocări. Când mergem la templu, când ne reamintim legămintele pe care le facem acolo, vom putea mai bine să biruim acele ispite şi să ne îndurăm încercările. În templu, putem găsi pace.

Binecuvântările asociate templului sunt nepreţuite. Una dintre aceste binecuvântări pentru care sunt recunoscător în fiecare zi a vieţii mele este aceea pe care, preaiubita mea soţie, Francis, şi cu mine am primit-o când am îngenuncheat la un altar sacru şi am făcut legăminte care ne unesc pentru toată eternitatea. Nu există binecuvântare mai preţioasă pentru mine ca pacea şi alinarea pe care le primesc din cunoaşterea pe care o am că ea şi cu mine vom fi din nou împreună.

Fie ca Tatăl nostru Ceresc să ne binecuvânteze ca noi să avem spiritul preaslăvirii în templu, ca noi să ne supunem poruncilor Sale şi ca noi să călcăm cu atenţie pe urmele Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos. Depun mărturie că El este Mântuitorul nostru. El este Fiul lui Dumnezeu. El este Cel care S-a ridicat din mormânt în prima dimineaţă de Paşte, aducând cu El darul vieţii eterne pentru toţi copiii lui Dumnezeu. În această zi frumoasă, când sărbătorim acest eveniment important, fie ca noi să oferim rugăciuni de recunoştinţă pentru darurile Sale mari şi minunate pentru noi. Mă rog cu umilinţă pentru aceasta, în numele Lui sfânt, amin.