Tatăl Ceresc ne vrea înapoi

Vârstnicul Ulisses Soares

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Probabil că sunteți mult mai avansați pe cărarea care vă duce înapoi la Tatăl dumneavoastră Ceresc decât vă dați seama.

Părinții mei, Aparecido și Mercedes Soares, au visat mereu să slujească în misiune. Au dorit să-L răsplătească pe Domnul pentru multele binecuvântări de care a avut parte familia lor de când s-a alăturat Bisericii. Ocazia lor s-a ivit în anul 1989, când ei au acceptat chemarea de a sluji în Templul São Paulo, Brazilia.

Dar, la doar câteva luni de când își începuseră misiunea, tatăl meu a suferit un atac de cord și a decedat. În timpul funeraliilor sale, am îmbrățișat-o pe mama în timp ce stăteam înaintea sicriului tatălui meu.

„Mamă, ce vei face acum?”, am întrebat eu.

„Tatăl tău și cu mine am visat la această misiune”, a răspuns ea. „Slujesc chiar acum și voi continua să slujesc – pentru el și pentru mine.”

Un președinte amabil de templu a desemnat o altă văduvă care să slujească în calitate de colegă a mamei mele, iar mama și-a continuat misiunea timp de peste 20 de luni. Slujirea ei în misiune a binecuvântat-o, iar credința și exemplul ei ne-au binecuvântat pe mine și pe membrii familiei mele.

În timpul misiunii ei, au murit, de asemenea, doi dintre frații mei, iar soția mea și cu mine am pierdut doi copii. Primul s-a născut prematur și nu a supraviețuit, iar pe al doilea l-am pierdut din cauza unei pierderi de sarcină. În timpul acestei perioade grele pentru familia noastră, mama mea a fost în templu în fiecare zi reafirmându-și credința – și întărind-o pe a noastră – în planul salvării.

Credința ei într-o reuniune glorioasă cu tatăl meu și promisiunea vieții eterne în prezența Tatălui nostru Ceresc au susținut-o în cei 29 de ani în care a fost văduvă, până la sfârșitul zilelor ei, la vârsta de 94 de ani.

Planul fericirii

Cât de binecuvântați suntem în calitate de sfinți din zilele din urmă să știm că Evanghelia a fost restaurată! Planul salvării este, cu adevărat, „marele plan al fericirii” (Alma 42:8). Celor fideli și credincioși, acesta le promite o recompensă nepieritoare în prezența lui Dumnezeu.

După cum s-a revelat în Doctrină și legăminte, aproape toți copiii Tatălui Ceresc vor intra într-o împărăție de glorie. Prin ispășirea Salvatorului, cei care vor ieși la „învierea drepților” (Doctrină și legăminte 76:17) vor fi făcuți perfecți și vor moșteni gloria celestială.

Majoritatea membrilor Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă acceptă această doctrină. Din nefericire, este posibil ca unii oameni să nu creadă că acest lucru este valabil și pentru ei personal. Ei fac greșeli. Progresul lor spiritual, deși constant, este lent. Ei se întreabă dacă vor fi vreodată suficient de buni pentru împărăția celestială.

Dacă vă găsiți în acel grup, amintiți-vă cuvintele Domnului rostite unui alt grup de credincioși: „Ridicați-vă capul și fiți mângâiați, căci Eu cunosc legământul pe care voi l-ați făcut cu Mine” (Mosia 24:13).

Dumnezeu ne iubește și ne vrea pe toți înapoi în prezența Sa. Probabil că sunteți mai avansați pe cărarea care vă duce înapoi la Tatăl dumneavoastră Ceresc decât vă dați seama.

„Drepți și fideli”

În Doctrină și legăminte, secțiunea 76, Domnul revelează cum pot copiii Săi să moștenească împărăția celestială. Dacă sunteți membru al Bisericii și aveți o mărturie, ați pornit deja pe cărarea dumneavoastră, așa cum este descris în Doctrină și legăminte:

trebuie să primim „mărturia despre Isus” și să credem „în numele Lui” (versetul 51);
trebuie să fim botezați prin scufundare (vedeți versetul 51);
trebuie să „[primim] Spiritul Sfânt prin așezarea mâinilor” celui care are autoritatea preoției (versetul 52).

Cu toate acestea, ceilalți pași necesită efort depus de-a lungul întregii vieți, iar unii membri se simt descurajați când greșesc. Cu toții lucrăm pentru a întruni aceste cerințe. Datorită ispășirii lui Isus Hristos, noi, toți, le putem îndeplini:

să ținem poruncile și să putem fi „spălați și curățați de toate păcatele [noastre]” (versetul 52);
„[să biruim] prin credință” (versetul 53);
să fim „[pecetluiți] prin Spiritul Sfânt al făgăduinței” (versetul 53), care este Duhul Sfânt, mărturisind „Tatălui că rânduielile [noastre ale] salvării au fost îndeplinite cum se cuvine și că au fost ținute legămintele care le însoțesc”¹. Tatăl promite această pecetluire „tuturor acelora care sunt drepți și fideli” (versetul 53).

A fi „drepți și fideli”, a declarat președintele Ezra Taft Benson (1899-1994), este „o expresie potrivită pentru cei care sunt curajoși în mărturia despre Isus. Ei sunt curajoși în apărarea adevărului și neprihănirii. Aceștia sunt membri ai Bisericii care își îndeplinesc cu credință și sârguință chemările în cadrul Bisericii (vedeți D&L 84:33), își plătesc zeciuiala și fac alte donații, trăiesc vieți curate din punct de vedere moral, își susțin conducătorii Bisericii prin cuvânt și faptă, țin sabatul ca zi sfântă și se supun tuturor poruncilor lui Dumnezeu”².

Dobândirea celui mai înalt grad al împărăției celestiale, pe care îl numim deseori exaltare, are o cerință finală. Trebuie să intrăm în „noul și nepieritorul legământ al căsătoriei” (Doctrină și legăminte 131:2), înfăptuit în templu prin autoritatea corespunzătoare a preoției. Conform planului plin de îndurare al Tatălui nostru, noi știm că binecuvântările celestiale vor fi puse la dispoziție, în viața următoare, celor care nu au avut ocazia să primească rânduiala pecetluirii în templu în această viață, dar care au rămas credincioși până la sfârșit.

Din Cartea lui Mormon, învățăm că toți copiii lui Dumnezeu care țin poruncile Sale și sunt credincioși, indiferent de circumstanțele vieții, vor fi binecuvântați și „primiți în cer pentru ca să poată locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit” (Mosia 2:41). Există întotdeauna speranță pentru noi în planul salvării plin de milostenie și dragoste al Tatălui nostru Ceresc.

Binecuvântarea pocăinței

Preaiubitul nostru profet, președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat: „Domnul nu Se așteaptă la perfecțiune din partea noastră în acest moment al progresului nostru etern. Dar Se așteaptă să devenim din ce în ce mai puri. Pocăința zilnică este calea către puritate, iar puritatea aduce cu sine putere” ³.

Președintele Nelson a spus, de asemenea, că „[făcând] puțin mai bine și [fiind] puțin mai buni în fiecare zi”, primim „puterea care întărește” ⁴. Pe măsură ce folosim acea putere care întărește împotriva bărbatului firesc sau femeii firești (vedeți Mosia 3:19), avansăm de-a lungul cărării care duce înapoi la Tatăl nostru.

Deoarece niciun lucru necurat nu poate locui în prezența lui Dumnezeu (vedeți Moise 6:57), noi lucrăm zilnic la transformarea noastră spirituală sinceră – în gândurile noastre, dorințele noastre și comportamentul nostru. Parafrazându-l pe apostolul Pavel, noi căutăm să devenim făpturi noi în Hristos, înlocuind treptat vechiul nostru sine cu unul nou (vedeți 2 Corinteni 5:17). Această schimbare are loc rând după rând, pe măsură ce ne străduim să fim puțin mai buni în fiecare zi.

A-L urma pe Salvator încercând să devenim ca El este un proces de jertfire de sine, pe care El l-a definit ca fiind faptul de ne lua crucea (vedeți Matei 16:24-26). Ne luăm crucea pe măsură ce:

ne controlăm dorințele, poftele și pasiunile;
cu răbdare, „[ne supunem] tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să [ni] le trimită” (Mosia 3:19);
ne lepădăm de orice necredință (vedeți Moroni 10:32);
ne supunem voința voinței Tatălui, așa cum a făcut Salvatorul.

Și ce facem când ne poticnim? Ne întoarcem către Tatăl nostru și Îl rugăm să „[folosească] sângele ispășitor al lui Hristos pentru ca noi să putem primi iertarea păcatelor noastre” (Mosia 4:2). Ne străduim, din nou, să biruim slăbiciunea și să abandonăm păcatul. Ne rugăm să primim har, „puterea care întărește și vindecarea spirituală” ale lui Isus Hristos.⁵ Ne ridicăm crucea și ne reluăm călătoria, indiferent cât de lungă și de grea este, către pământul făgăduit al prezenței Lor.

Să ne încredem în promisiunile Sale

Nemurirea noastră și viața noastră eternă sunt lucrarea și slava lui Dumnezeu (vedeți Moise 1:39). Lucrarea noastră de a dobândi acea glorie include faptul de a fi curajoși în mărturia noastră în timp ce suntem pe pământ.

În viziune, profetul Joseph Smith a văzut că cei credincioși „vor birui toate lucrurile” (Doctrină și legăminte 76:60). Mai târziu, el a declarat: „Toate tronurile și stăpânirile, principatele și puterile vor fi revelate și conferite acelora care au îndurat curajoși pentru Evanghelia lui Isus Hristos” (Doctrină și legăminte 121:29).

Când avem încredere în aceste promisiuni, nu vom renunța la noi înșine, la cei pe care-i iubim sau la alți copii ai lui Dumnezeu. Ne vom strădui să facem tot ce putem și să-i ajutăm pe alții să facă la fel. Prin puterile noastre, niciunul dintre noi nu va fi vreodată suficient de bun încât să fie salvat în împărăția celestială, decât „prin meritele și mila și harul lui Mesia cel Sfânt” (2 Nefi 2:8) prin care se poate obține această binecuvântare.

Pe măsură ce continuăm fiind credincioși, eu depun mărturie că vom moșteni „fericire fără de sfârșit” în prezența Tatălui și a Fiului. „O, aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că aceste lucruri sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu le-a spus” (Mosia 2:41).