Vino și urmează-Mă
„Eu vă voi conduce”
Milton Camargo
primul consilier în Președinția generală a Școlii de duminica
Deși putem fi ca niște copii din punct de vedere spiritual, Domnul ne va îndruma dacă ne încredem în El.
Misionarul a spus că Spiritul i-a șoptit că eu aveam să-l ajut să găsească un răspuns.
Ilustrații de David Malan
În Doctrină și legăminte 78:17-18, Salvatorul spune:
„Adevărat, adevărat, vă spun vouă, voi sunteți copii mici și voi nu ați înțeles încă ce mari sunt binecuvântările pe care Tatăl le are în mâinile Sale și pe care le-a pregătit pentru voi;
Și voi nu puteți suporta toate lucrurile acum; totuși, îndrăzniți, pentru că Eu vă voi conduce. Împărăția este a voastră și binecuvântările ei sunt ale voastre și bogățiile eternității sunt ale voastre”.
Pe măsură ce noi, fiecare în parte, ne gândim la experiențele pe care le-am trăit în viață, cu siguranță ne vom aduce aminte momente în care Domnul ne-a condus.
Credința unui misionar
Mi-aduc aminte o perioadă în care Domnul a îndrumat mai mulți oameni. Slujeam în calitate de președinte de misiune în Misiunea Sud, Porto Alegre, Brazilia. Unul dintre misionarii noștri avea o afecțiune numită gură de lup, care nu fusese niciodată tratată. Când vorbea, aerul mergea prin partea superioară a gurii sale și ieșea pe nas. Era greu ca alții să-l înțeleagă.
Acest tânăr vârstnic mi-a spus că se rugase în legătură cu această problemă. El a spus că Spiritul i-a șoptit că eu aveam să-l ajut să găsească un răspuns. Credința sa simplă, hotărâtă m-a inspirat. M-am întors spre Dumnezeu să mă ajute să găsesc o soluție.
O intervenție chirurgicală simplă putea corecta problema, dar să ajungem la operație nu era un proces simplu. Dacă am fi făcut-o la un spital privat, ar fi fost prea scumpă pentru familia acestui misionar. Pe de altă parte, folosirea sistemului public de sănătate avea să necesite mai multe consultații și avea, cel mai probabil, să necesite lunile rămase din misiune.
Credința soției mele
De fiecare dată când am o misiune grea de îndeplinit, mă bizui pe credința și ajutorul soției mele. I-am explicat dilema acestui misionar și am rugat-o să discute cu cei de la spitalul public local. Exista vreun mod prin care operația putea fi făcută fără costuri și în limita de timp disponibilă?
După ce s-a rugat pentru a primi ajutor, soția mea s-a dus la spital. S-a așezat la un rând lung de oameni care așteptau să discute cu un cadru medical. În timp ce rândul avansa, soția mea a putut să audă cum erau tratate cazurile din fața ei. În mod obișnuit, oamenilor li se spunea să se întoarcă pentru o consultație peste șase luni, uneori chiar mai mult.
Soția mea știa că acest timp avea să fie prea lung pentru misionarul nostru. Ea s-a simțit îndemnată să părăsească rândul și să se ducă la o altă ușă. Acolo, a găsit un alt angajat al spitalului. Soția mea s-a prezentat și a explicat nevoia misionarului nostru.
Angajatul a sfătuit-o să vorbească direct cu chirurgul, care era în spital în acea zi făcând operații la un alt etaj. Ea a explicat chirurgului ce fac misionarii și cum avea acest misionar să fie binecuvântat dacă putea fi operat pentru a i se repara gura de lup.
Chirurgul a adresat unele întrebări. Apoi, a spus: „Putem să programăm operația peste două săptămâni?”. El a completat un formular de la spital în care a explicat că această operație era în interesul comunității și că era interesat personal de ea. El a înmânat formularul asistentului său și i-a cerut să programeze data.
Zece zile mai târziu, chirurgul l-a operat pe misionarul nostru. La scurt timp, acest vârstnic era din nou în câmpul misiunii, vesel și vorbind cu glas clar. Cu entuziasm înnoit, el a recunoscut că Domnul îl condusese în tot acest timp.
Experiența trăită de acest misionar este o mărturie că Tatăl nostru aude rugăciunile noastre și ne conduce de mână.
Fără Dumnezeu, nu suntem nimic.
Din punct de vedere spiritual, suntem ca niște copii mici. Nu înțelegem cea mai mare binecuvântare pe care Tatăl Ceresc o are pregătită pentru noi. Pe măsură ce creștem fizic, începem să înțelegem mai mult despre legile pământești care ne guvernează viața. Dar nu trebuie niciodată să lăsăm cunoașterea pământească să devină mai importantă decât înțelegerea marilor binecuvântări pe care Tatăl nostru din Cer le are pregătite pentru noi.
Moise, un mare profet din Vechiul Testament, a trăit o experiență care i-a arătat cât de puțin știa de fapt. După ce el „a văzut lumea, marginile ei și toți copiii oamenilor care sunt și care au fost creați; de acestea el s-a minunat și s-a mirat foarte mult”. Apoi, Dumnezeu S-a retras. Moise a fost lăsat singur și a căzut la pământ.
„Și s-a întâmplat că au trecut multe ore până când Moise și-a regăsit forța lui naturală de om; și el și-a spus: Acum, datorită acestui fapt, eu știu că omul nu este nimic, lucru pe care niciodată nu mi l-am închipuit” (Moise 1:8-10).
Dacă Domnul ne-ar arăta toate lucrurile pe care le-am putea face cu puterea Sa, probabil că ne-am simți copleșiți. La fel ca Moise, noi am vedea că, fără Dumnezeu, nu suntem nimic.
Pas cu pas
Dar, în loc să ne copleșească, Domnul ne conduce înainte, pas cu pas. Acest lucru ne permite să realizăm mult mai mult decât am putea singuri.
„«Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele», zice Domnul.
«Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre»” (Isaia 55:8-9).
Așa cum spune Domnul în Doctrină și legăminte 78:18, noi „nu [putem] suporta toate lucrurile acum”. Noi nu putem încă să înțelegem tot ce înțelege El. Atunci, ce ar trebui să facem? Domnul răspunde: „Îndrăzniți”.
Să pășim pe cărarea legămintelor cu îndrăzneală include faptul de a fi umili, ca niște copii mici. Trebuie să fim dornici să fim învățați și conduși de Tatăl (vedeți Doctrină și legăminte 112:10). Viața este atât de complexă, încât nu este posibil să controlăm toate detaliile călătoriei noastre. Și nu putem să înțelegem fiecare lucru prin care noi sau cei dragi nouă trecem aici pe pământ.
Dar, când ne încredem în Domnul și Îi permitem să ne conducă de mână, putem realiza, în împărăția Sa, mai mult decât ne putem imagina. Vom fi mai capabili să binecuvântăm viața copiilor Tatălui nostru Ceresc. Vom fi mai capabili să recunoaștem mâna Salvatorului în viața noastră. Vom fi mai capabili să simțim recunoștință pentru mila și dragostea Sa infinite.
Binecuvântările sunt ale dumneavoastră
Domnul ne conduce, de asemenea, aducându-ne aminte că „împărăția este a voastră și binecuvântările ei sunt ale voastre și bogățiile eternității sunt ale voastre” (Doctrină și legăminte 78:18).
Revin la exemplul cu misionarul meu. El a fost îndrumat să ceară ajutor și a fost binecuvântat cu o operație care, acum, îi permite să comunice clar. Apoi, a fost îndrumat spre cei care erau pregătiți să primească Evanghelia și binecuvântările acesteia, inclusiv botezul. Privesc, de asemenea, spre exemplul soției mele. Mărturia ei a devenit mai puternică pe măsură ce Domnul o îndruma. Apoi, El a deschis zăgazurile cerurilor și a revărsat o binecuvântare.
Sunt recunoscător că am avut șansa să lucrez cu acest tânăr misionar, care a fost plin de credință simplă, puternică. Și sunt recunoscător că pot să trăiesc etern alături de soția mea, care dă un exemplu în a-L lăsa pe Domnul să o conducă.
Într-adevăr, împărăția și binecuvântările sunt ale noastre.