Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Te rog, vino înapoi
Pe vremea când aveam trei copii, Vanessa a spus: „Avem nevoie de religie în casa aceasta”.
Când aveam 12 ani, fratele meu cel mai mare a adus acasă misionarii cu timp deplin, care ne-au prezentat Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. La scurt timp, mama mea a început să ne ia pe cei doi frați ai mei, pe sora mea și pe mine la biserică. Nu după mult timp, noi, toți, am fost botezați.
Cu toate acestea, puțin câte puțin, am încetat să ne ducem la biserică. Mi-a plăcut întotdeauna Biserica, dar când aveam 17 ani, lucruri din viața mea m-au dus pe o cale diferită. Am încercat să fiu o persoană bună și niciodată nu am avut intenții rele. Dar, m-am rătăcit și am început să trăiesc după căile lumii. Fără să știu sau să-mi dau seama, lumea m-a acaparat.
Apoi, am întâlnit-o pe Vanessa. Într-o zi, după ce fusesem împreună un timp, ea a spus: „Avem nevoie de religie în casa aceasta”. Pe atunci, noi aveam trei copii.
Având în vedere lumea în care trăim, ne îngrijoram în legătură cu îndrumarea spirituală pe care urmam să le-o oferim copiilor noștri. M-am gândit că, dacă era să mă întorc la religie, m-aș întoarce la biserica mea. Mi-am amintit că era un loc cu oameni buni.
Am vorbit cu un membru al Bisericii și i-am spus că mă gândeam să mă întorc la biserică.
„Te rog, vino înapoi!”, a spus el.
Cea mai mare grijă a mea a fost că ai mei copii vor crede că biserica este plictisitoare și n-o să le placă, dar le-a plăcut. Pe măsură ce am continuat să mergem la biserică, Vanessa a hotărât că nu există nimic asemănător Bisericii care să ajute familiile să progreseze împreună. Era exact ce căutase. Vanessa și cu mine ne-am căsătorit, iar ea și copiii noștri au fost botezați.
Acum, mergem pe cărarea Evangheliei ca familie. Obiectivul nostru este să fim pecetluiți împreună în templu.
Cât timp a durat construirea Templului Rio de Janeiro, Brazilia, m-am plimbat pe lângă el aproape în fiecare zi. Le spuneam prietenilor mei: „Într-o zi, mă voi căsători în această clădire”.
„Omule, spui același lucru în fiecare zi!”, îmi spuneau ei.
Îl spuneam în fiecare zi, deoarece știam că templul era aproape să fie terminat și doream să-mi aduc aminte să continui să fac lucrurile corecte, astfel încât familia noastră să poată fi pecetluită împreună. Aceasta este dorința inimii mele.
Știu că ai mei copii vor începe să învețe mai mult despre lume și să treacă prin unele dintre lucrurile prin care am trecut eu. Dar, când le împărtășesc experiențele pe care eu le-am trăit, spun: „Vă rog, nici măcar să nu vă apropiați de lucrurile pe care le-am făcut eu, deoarece nu merită”.
Îmi încurajez copiii să studieze Evanghelia lui Isus Hristos și să se concentreze asupra faptului de a fi misionari acum, astfel încât să-i poată binecuvânta pe alții. Ei nu înțeleg totul, dar învață. Aceasta este ceea ce îmi doresc pentru ei.