Cum putem să abordăm abuzul
Iată câteva sugestii pentru victimele abuzului, conducătorii lor din cadrul Bisericii și familiile lor.
Fotografie de la Getty Images
Salvatorul a vorbit serios despre abuz: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18:6; vedeți, de asemenea, Marcu 9:42; Luca 17:2).
Abuzul este maltratarea sau neglijarea altora (cum ar fi un copil sau soția ori soțul, cei mai în vârstă sau cei cu dizabilități) într-un mod care cauzează vătămări de natură fizică, emoțională sau sexuală. Poziția Bisericii este aceea că abuzul nu poate fi tolerat în nicio formă.
Următoarele idei vă pot ajuta, fie că sunteți o victimă a abuzului, fie că sunteți un conducător al Bisericii sau părinte al victimei.
Către victimă
Ca victimă1 a unui abuz, nu sunteți vinovat de abuzul prin care ați trecut, nici nu aveți nevoie să fiți iertat pentru faptele pe care cineva le-a săvârșit împotriva dumneavoastră. Poate vă întrebați cum poate Salvatorul să vă ajute să vă vindecați. Puteți crede că sacrificiul ispășitor al Salvatorului a fost doar pentru cei care păcătuiesc și au nevoie să se pocăiască.
Deci, cum vă ajută Salvatorul? Datorită sacrificiului Său, El înțelege. Salvatorul are empatie divină. Deși, poate, noi nu înțelegem exact cum a putut Salvatorul să simtă toate durerile noastre, putem avea credință că El înțelege, într-un mod perfect, pe fiecare bărbat, femeie și copil (vedeți 2 Nefi 9:21). El poate asigura pace și tărie pentru a merge înainte.2
Prin ispășirea Sa, Salvatorul îi ajută pe cei care au fost răniți. El poate ajuta „vindecând și compensând orice suferință am îndurat fără să avem vreo vină”3.
Indiferent când sau cum este făcută răspunzătoare persoana care comite abuz, dumneavoastră puteți să „fiți încrezători că Judecătorul Perfect, Isus Hristosul, care cunoaște perfect detaliile, va cere socoteală tuturor celor care au comis abuzuri pentru fiecare faptă nedreaptă”4. De asemenea, să știți că cei „care abuzează de partener sau de copii… vor da socoteală într-o bună zi în fața lui Dumnezeu”5.
Către conducătorii Bisericii
Toți conducătorii și învățătorii care slujesc tinerilor și copiilor trebuie să participe la instruirea online „Să protejăm copiii și tinerii”.6
Niciun conducător al Bisericii nu trebuie să treacă niciodată cu vederea un raport despre abuz sau să sfătuiască vreun membru să nu raporteze vreo activitate ilegală.7 Conducătorii și membrii Bisericii trebuie să-și îndeplinească toate obligațiile legale și să raporteze abuzul autorităților civile. Cu toate acestea, zonele au legi diferite privind raportarea. În unele zone, este nevoie ca clericul să contacteze autoritățile, însă în altele acest lucru este interzis.
Este important ca respectivii conducători să înțeleagă că victimele abuzului pot întâmpina greutăți în a se încrede în alții – mai ales în cei care se află în poziții de conducere. Situația poate fi solicitantă emoțional; dificultatea victimei de a vorbi despre aceasta poate să nu aibă nicio legătură cu dumneavoastră personal. Victimelor abuzului le poate fi foarte teamă să se întâlnească singure cu conducătorii. Victimele pot invita un adult în care au încredere să fie cu ele când se întâlnesc cu conducătorii preoției.8
Indiferent când a fost abuzat cineva, el sau ea poate beneficia de sprijin și ajutor profesional. Majoritatea victimelor se vindecă cel mai bine când sentimentele lor sunt confirmate, când se simt în siguranță și protejate, când simt că cineva le crede și când înțeleg în ce mod le-a afectat abuzul. Sprijinul le poate ajuta să găsească pace și să nu simtă singure în timp ce caută să găsească vindecare.9
Faptul de a lua atitudine împotriva abuzului, indiferent cine este implicat, trebuie să fie o regulă. Cu toate acestea, când cei care comit abuzuri se află în poziții de conducere și în care se are încredere, abuzul este mai grav și poate face mai mult rău victimei. Cei care se găsesc în poziții în care se are încredere și îi abuzează pe alții trebuie judecați potrivit unui standard mai înalt, deoarece au înșelat încrederea victimei. Biserica are o politică de toleranță zero față de abuz, acest lucru fiind adevărat, în mod special, pentru cei care se află în poziții de conducere și în care se are încredere.
Către părinți
Deși istorisirile despre abuz comis de cineva cu funcție de conducere primesc mai multă atenție în presă, victimele sunt, cel mai adesea, abuzate de cineva pe care-l cunosc. Persoana care comite abuzul poate fi un membru al familiei, o rudă sau un vecin. Persoana care comite abuz poate avea orice vârstă. Persoana care comite abuz este rareori complet necunoscută.10
Dar există un număr de semne ale abuzului despre care îi putem învăța pe copiii noștri, cu scopul de a-i ajuta să-l recunoască și să-l evite. Învățați-vă copiii că, dacă cineva le cere să facă ceva despre care ei știu că este rău, pot să spună nu. Iată câteva exemple de moduri în care persoanele care comit abuzuri pot forța, amenința sau ademeni victimele.
-
Făptașii își folosesc poziția, autoritatea, vârsta, mărimea sau cunoașterea pentru a forța victima să facă ce doresc ei.
-
Ei spun că nu doresc să fie prietenii victimei dacă victima nu face ce spun ei.
-
Ei iau ceva și nu dau înapoi decât dacă victima face ce spun ei.
-
Amenință să răspândească minciuni despre victimă dacă aceasta nu este de acord cu ceea ce doresc cei care comit abuzuri.
-
Oferă cadouri, favoruri și alte recompense pentru a primi ceea ce doresc.
-
Le spun victimelor că nimeni nu le va crede și că vor avea probleme dacă vor spune cuiva despre abuz.
-
Ei amenință să rănească victima sau o persoană iubită dacă victima nu face ce spun ei.11
Abordarea abuzului este o situație complexă. Nu există răspunsuri simple, dar putem găsi multă alinare în cuvintele vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Nu există nicio durere trupească, niciun chin al sufletului, nicio suferință a spiritului, nicio boală sau slăbiciune de care dumneavoastră sau eu să avem parte în această călătorie prin viața muritoare și de care Salvatorul să nu fi avut parte. Într-un moment de slăbiciune, am putea striga: «Nimeni nu știe cum este. Nimeni nu înțelege». Dar Fiul lui Dumnezeu știe și înțelege perfect, deoarece El a simțit și a purtat poverile noastre individuale. Și, datorită sacrificiului Său nesfârșit și veșnic (vedeți Alma 34:14), El ne înțelege perfect sentimentele și Își poate întinde brațul milei către noi. El Își poate întinde brațele către noi, ne poate atinge inima, ne poate ajuta, ne poate vindeca și întări pentru a fi mai mult decât putem fi și pentru a ne ajuta să facem ceea ce noi nu am putea face niciodată bazându-ne numai pe propria noastră putere”12.
O, Tatăl Meu, de Simon Dewey
Fie ca noi să ne întoarcem spre Prințul Păcii și, prin El, să găsim speranță și vindecare!