Tineri adulți
Să devenim rezistenți din punct de vedere emoțional
Autoarea articolului locuiește în Sevilla, Spania.
Nu am avut niciodată anxietate până când m-am întors acasă din misiune, așa că nu știam cum să merg înainte.
Fotografie în care a pozat un model.
Viața decurgea conform planului.
Eram pe punctul de a-mi termina misiunea. În ultimele 18 luni, mărturia mea fusese întărită, iar viziunea mea asupra planului salvării se extinsese. Nu mă simțisem niciodată mai aproape de Salvatorul meu și de Tatăl meu Ceresc. Viața părea pur și simplu minunată.
Desigur, familia mea și cu mine am trecut prin multe încercări, dar, în general, eram entuziasmată și aveam o mulțime de planuri pentru ceea ce avea să urmeze. Dar, apoi, am venit acasă. Iar șocul a fost destul de brutal. Mi-a fost greu să mă adaptez din nou la viața de zi cu zi. Îmi făceam griji neîncetat că trebuie să fac alegeri bune și să fiu perfectă în supunerea mea. Am pus atât de multă presiune pe mine însămi pentru a rămâne la nivelul spiritual ridicat pe care îl avusesem în timpul misiunii mele, deoarece mă temeam că, dacă nu o voi face, voi regresa din punct de vedere spiritual.
Pe măsură ce presiunea pe care o puneam asupra mea s-a mărit, am început să mă confrunt cu anxietate și atacuri de panică. Au devenit din ce în ce mai frecvente și, în cele din urmă, am simțit că mă înec.
Din nefericire, mi-am ascuns sentimentele de familie și de prieteni. Știam că anxietatea și depresia nu sunt lucruri de care să îți fie rușine, dar simțeam că pierd controlul și mă simțeam atât de pierdută, încât nici măcar nu știam cum să exprim ceea ce simțeam pentru a cere ajutor.
Din fericire, Domnul este întotdeauna acolo pentru a ne îndruma atunci când ne întoarcem către El. După ce am cugetat și m-am rugat, m-am simțit îndemnată să mă destăinui fratelui meu și soției sale. Ei m-au ajutat să înțeleg că nu eram atât de „nebună” pe cât credeam și că toți putem avem parte de încercări emoționale.
Sora Reyna I. Aburto, a doua consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare a depus mărturie despre acest adevăr: „Dragi prieteni, ni se poate întâmpla oricăruia dintre noi - mai ales atunci când, în calitate de credincioși în planul fericirii, ne împovărăm cu sarcini inutile crezând că trebuie să fim perfecți acum. Astfel de gânduri pot fi copleșitoare. Atingerea perfecțiunii este un proces care se desfășoară pe parcursul vieții noastre muritoare și dincolo de aceasta – și numai prin harul lui Isus Hristos”1.
Un curs inspirat
În timp ce mă rugam Tatălui Ceresc pentru îndrumare, mi-am dat seama că trebuie să dau o șansă resurselor pe care El ni le-a pus la dispoziție și că trebuie să învăț și să mă schimb în bine. Din fericire, în acel moment am avut șansa de a participa la cursul de rezistență emoțională al Bisericii. Ocazia a părut să vină exact la momentul potrivit și nu cred că a fost o coincidență.
În manualul cursului, rezistența emoțională este definită după cum urmează.
-
„Capacitatea de a te adapta la încercările emoționale având curaj și credință concentrată pe Isus Hristos.”
-
„Să te ajuți pe tine și pe ceilalți cât de bine poți.”
-
„Să ceri ajutor suplimentar atunci când este necesar.”2
Cu alte cuvinte, rezistența emoțională este ceva de care avem nevoie cu toții.
Pentru mine, acest curs inspirat este un semn clar că Tatăl Ceresc este conștient de încercările cu care ne confruntăm în zilele noastre în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos. El dorește să ne poată ajuta să continuăm să mergem înainte pe calea care ne duce înapoi la El. Faptul că am văzut numeroasele aspecte frumoase ale acestui curs m-a ajutat să înțeleg cât de profund ne cunoaște Tatăl Ceresc pe fiecare dintre noi și nevoile noastre individuale și am simțit imediat pace când am început să studiez. Cursul ne învață adevăruri eterne clare și puternice care pot fi puse în practică în viața noastră atunci când ne confruntăm cu probleme de sănătate mintală, fie că este vorba despre noi înșine sau despre cineva drag.
Una dintre învățăturile care m-a impresionat se găsește în capitolul 9, „Să oferim putere altora”. Acest capitol este cel care m-a ajutat să cer, în cele din urmă, mai mult ajutor. Ne învață principiul de a ne sluji unii pe alții. Am învățat cât de important este să le slujesc altora prin validarea sentimentelor, emoțiilor și opiniilor lor și să îi ajut având empatie și înțelegere. Mi-am dat seama, de asemenea, că trebuie să am încredere în ceilalți pentru a mă ajuta în ceea ce privește încercările mele.
Când am reușit să pun în practică aceste idei și să mă deschid în fața familiei și a prietenilor mei despre problemele mele de sănătate mintală, am fost surprinsă de faptul că au fost atât de plini de compasiune și nu m-au judecat. Am primit atât de mult sprijin din partea lor.
Simt că anxietatea mea ar fi luat o turnură mai profundă și mai întunecată dacă nu aș fi împărtășit despre încercările mele celor dragi. Iar această experiență m-a ajutat să mă apropii și să empatizez cu ceilalți în legătură cu grijile și problemele lor.
Putem înfrunta viitorul având speranță
Mi se pare amuzant cum, atunci când m-am întors din misiune, eram atât de îngrijorată că voi pierde „terenul spiritual” pe care îl câștigasem în timpul misiunii mele, pentru că acum îmi dau seama că întoarcerea acasă a fost doar începutul unui nou capitol în care aș putea găsi noi modalități de a-mi întări credința.
Relațiile mele personale cu Tatăl Ceresc și cu Isus Hristos au crescut și s-au aprofundat atât de mult de când m-am întors acasă, în special datorită principiilor pe care le-am învățat în cadrul acestui curs de rezistență emoțională și prin faptul că m-am bazat pe Tatăl Ceresc și pe Salvator pentru ajutor. Simt că ele sunt mult mai reale și mai prezente în viața mea de zi cu zi.
Am învățat și am acceptat faptul că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ne schimbăm, învățăm și evoluăm în mod constant. Și totuși, în pofida schimbărilor din viața noastră, Tatăl Ceresc este neschimbător. El nu Se aștepta ca eu să fiu perfectă în timpul misiunii mele și nu Se așteaptă la aceasta acum. El mă iubește pur și simplu și vrea ca eu să continui să mă îndrept spre El și să fac tot posibilul în călătoria mea de a mă întoarce la El.
Acum, doar pentru că am urmat acest curs de rezistență emoțională, nu înseamnă că nu mai am anxietate sau atacuri de panică sau momente în care mă simt copleșită de frica de viitor. Încă mai am uneori. Dar acum recunosc aceste tipare și am învățat deprinderi care mă ajută să le abordez într-un mod mai sănătos, îmbunătățind calitatea vieții mele de zi cu zi.
În cele din urmă, acest curs m-a învățat mecanisme de adaptare pentru momentele în care mă confrunt cu anxietate și încercări. M-a învățat să am răbdare și compasiune pentru mine și pentru imperfecțiunile mele. Și am învățat să înțeleg cum mă vede Dumnezeu și să nu mă las terorizată de necunoscutele viitorului.
Atât prin intermediul ajutorului profesional, cât și al celui ceresc, am ajuns să înțeleg că avem instrumentele necesare „de a acționa… și nu pentru a se acționa asupra [noastră]” (2 Nefi 2:26) de emoțiile și sentimentele noastre, pe măsură ce continuăm să ne îndreptăm spre Hristos.