Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Perna de pe podea
Nu mă deranja să o ajut pe mama la treburile casnice, dar de ce găseam mereu o pernă pe podea?
Timp de mulți ani, am vizitat casa mamei mele pentru a o ajuta la treburile casnice. Are 80 de ani și este membră credincioasă a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Mama mea a locuit singură de când tatăl meu a murit. Cea mai mare plăcere a ei este să viziteze casa fiecăruia dintre cei trei copii ai săi, să petreacă timp cu ei și cu nepoții ei și să gătească feluri de mâncare de care toți se bucură.
De fiecare dată când vizitam casa mamei mele pentru a face curățenie și a mă asigura că totul este în ordine, găseam o pernă veche pe podea. În repetate rânduri o ridicam și o așezam pe un fotoliu, plângându-mă în sinea mea de nepăsarea mamei mele.
Data următoare când mă întorceam să o vizitez și să o ajut pe mama, găseam din nou perna pe podea. Nu i-am spus niciodată nimic mamei mele despre pernă, dar într-o dimineață mi-am dat seama de ce era mereu pe podea.
Mama mea avea nevoie de o suprafață moale pe care să îngenuncheze și să se roage. Era o femeie în vârstă, dar credința ei de nezdruncinat o făcea să îngenuncheze în rugăciune în fiecare zi. Se ruga pentru copiii și nepoții ei. Se ruga pentru prietenii ei. Se ruga pentru cei nevoiași. Și se ruga pentru cei pe care îi iubise dintotdeauna și de care, chiar și la bătrânețe, încă se îngrijea cu generozitate.
Astăzi, nu mă mai plâng în sinea mea când văd perna pe podea. Uneori, chiar îngenunchez pe suprafața ei moale pentru a mă ruga Tatălui Ceresc, exprimându-mi recunoștința pentru credința și exemplul mamei mele.