Să-L găsim pe Isus Hristos în Vechiul Testament
Aceste cinci adevăruri ne pot ajuta să Îl cunoaștem pe Salvatorul nostru prin studiul din scripturi din acest an.
Lumina lumii, de Walter Rane; nu poate fi copiat
Într-o zi, Isus Hristos S-a întâlnit cu doi dintre ucenicii Săi pe un drum între Ierusalim și Emaus. În timp ce mergeau, El i-a învățat despre rolul Său, așa cum este descris în scripturile pe care noi le numim acum Vechiul Testament.
„Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27). A învăța despre Salvator și despre misiunea Sa a fost o experiență profund spirituală pentru ucenici, iar aceștia L-au rugat să stea mai mult timp (vedeți Luca 24:28-32).
La fel ca primii ucenici ai lui Hristos, avem ocazia de a ajunge să Îl cunoaștem pe Salvatorul nostru într-un mod mai plin de însemnătate pe măsură ce explorăm Vechiul Testament în acest an. Această înregistrare, alături de cărțile lui Moise și lui Avraam din Perla de mare preț, ne oferă o înțelegere mai completă cu privire la cine este El – natura Sa, misiunea Sa și relația Sa cu Tatăl Său și cu fiecare dintre noi. Avem nevoie de această înțelegere pentru a primi darul vieții eterne (vedeți Ioan 17:3).
Mai jos sunt cinci adevăruri care ne pot ajuta să Îl recunoaștem și să Îl înțelegem mai bine pe Isus Hristos în întregul cuprins al acestei cărți străvechi și sfinte.
Primul adevăr: Isus Hristos este Iehova
În Noul Testament, citim despre o perioadă în care Isus Hristos S-a identificat ca Iehova. Poporul a fost indignat și a încercat să-L ucidă cu pietre pentru blasfemie (vedeți Ioan 8:59). Ei nu și-au dat seama de un adevăr prețios care continuă să fie neînțeles de mulți și astăzi: că Isus Hristos este Iehova, Dumnezeul Vechiului Testament.1
Poate că o parte din motivul pentru care identitatea Salvatorului din Vechiul Testament este adesea neînțeleasă este faptul că numele „Isus Hristos” nu este folosit în carte. În schimb, autorii au folosit o serie de titluri pentru a se referi la El, cum ar fi „Dumnezeu”, „Eu sunt” sau „Domnul”.2 Odată ce cunoaștem acest lucru, începem să-L vedem mai clar pe Isus Hristos în întreaga scriptură. Iată câteva exemple.
-
Când Moise a vorbit cu „Dumnezeu” în rugul de foc, el vorbea cu Isus Hristos (vedeți Exodul 3:6)3.
-
De asemenea, lui Joseph Smith, Isus Hristos S-a identificat pe Sine ca fiind „Marele Eu Sunt” (Doctrină și legăminte 29:1).
-
Ioan Botezătorul a fost chemat să pregătească calea „Domnului” (Matei 3:3). Aceasta este o împlinire a celor spuse în Isaia 40:3, care profețea despre Isus Hristos.
-
Vedeți tabelul de la pagina 17 pentru alte exemple în legătură cu Iehova în scripturi.
Al doilea adevăr: Obiectele și evenimentele ne pot învăța despre Salvatorul nostru
Adam și Eva au primit porunca de a sacrifica animale ca parte a preaslăvirii lor. Astfel de sacrificii ne amintesc că Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a permis să fie ucis ca parte a ispășirii Sale.
Adam și Eva oferă sacrificii de Keith Larson
Vechiul Testament este bogat în simboluri și relatări care ne pot aminti de ajutorul pe care ni-l oferă Salvatorul. Iată câteva exemple.
-
Multe scripturi descriu momente în care oamenilor credincioși li s-a poruncit să sacrifice animale ca parte a preaslăvirii lor. De exemplu, copiilor lui Israel li s-a spus să sacrifice un miel și să-și marcheze ușile cu sângele lui. Cei care au făcut acest lucru au fost protejați de o urgie mortală din Egipt. Astfel de sacrificii ne amintesc că Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a permis să fie ucis ca parte a ispășirii Sale. Jertfa Sa ne salvează de la moartea fizică și spirituală. (Vedeți Exodul 12:13.)
-
Când profetul Ilie a fost nevoit să fugă pentru a-și salva viața și să se ascundă în deșert, s-a întristat și a spus că și-ar fi dorit să fie mort. În timp ce dormea, pâine și apă au apărut în mod miraculos pentru a-l hrăni și întări, dându-i putere să continue. Acest lucru ne poate aminti că Isus Hristos este apa vie și pâinea vieții. El este sursa noastră supremă de speranță. (Vedeți 1 Împărați 19:1-8.)4
-
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele”, a scris un psalmist (Psalmii 119:105; subliniere adăugată). Mica a depus mărturie: „chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!” (Mica 7:8; subliniere adăugată). Cuvintele lor ne amintesc că Isus Hristos este Lumina lumii, care ne îndrumă înapoi spre căminul nostru ceresc.
Pe măsură ce citiți, s-ar putea să descoperiți și alte lucruri care vă amintesc de Isus Hristos și de capacitatea Sa de a ne salva – cum ar fi atunci când familia lui Noe a fost salvată din potop în arcă sau când Iona a avut timp să se pocăiască în timp ce se afla în balenă. Aceste evenimente ne pot aminti că Salvatorul ne poate purta prin furtunile vieții și că El ne va oferi întotdeauna ocazii de a ne întoarce pe drumul drept. (Vedeți Genesa 7:1; Iona 1:17.)
Al treilea adevăr: Iehova este un Dumnezeu personal
Uneori poate părea că Dumnezeul din Vechiul Testament este furios și răzbunător. Ar trebui să ținem cont de faptul că autorii originali ai cărții aparțineau unor culturi străvechi, cu obiceiuri și descrieri care ar putea fi dificil de înțeles pe deplin de noi astăzi. Manualul Vino și urmează-Mă, discuțiile în grup și cunoașterea de la Duhul Sfânt ne pot ajuta să reconciliem ceea ce citim în Vechiul Testament cu ceea ce știm despre Isus Hristos din alte cărți de scriptură.
Iată o caracteristică a lui Iehova demnă de atenție, care va fi cunoscută celor care studiază despre Salvator: El este un Dumnezeu personal. Intervenția Sa, atât în moduri mărețe, cât și minore, ilustrează faptul că El este întotdeauna gata să-i elibereze pe cei care au încredere în El. Iată câteva exemple despre slujirea Sa din Vechiul Testament.
-
După ce Adam și Eva au comis o încălcare, Domnul i-a îmbrăcat, sau i-a acoperit, cu haine de piele (vedeți Genesa 3:21). Cuvântul în limba ebraică pentru ispășire înseamnă „a acoperi” sau „a ierta”.
-
L-a invitat pe Enoh să meargă cu El (vedeți Moise 6:34) și a înălțat poporul Sionului (vedeți Moise 7:69).
-
L-a pregătit pe Iosif pentru a-și scăpa familia și pe nenumărați alții de foamete (vedeți Genesa 37-46).
-
El i-a condus pe copiii lui Israel prin pustiu (vedeți Exodul 13:21-22).
-
El i-a vizitat pe Aaron și Maria pentru a le întări credința în profetul în viață (vedeți Numeri 12:5).
-
El a călăuzit-o pe Rut și a păstrat strămoșii Săi prin sămânța ei (vedeți Rut 3:10-11; 4:14-17).
-
El l-a chemat pe Samuel pe nume când acesta era băiat (vedeți 1 Samuel 3:3-10).
-
El a întărit-o pe Estera să-și salveze poporul având curaj (vedeți Estera 2:17; 8:4-11).
Al patrulea adevăr: Isus Hristos ne ajută să luptăm în bătăliile noastre
Uneori, viața de zi cu zi pare a fi o bătălie. Ne aflăm într-adevăr în mijlocul unei bătălii spirituale între bine și rău, nu foarte diferită de războaiele descrise în Vechiul Testament. Împreună cu soldații din vechime, strigăm: „Îndrumă-ne, mare Iehova”5. În aceste versete din scripturi, auzim răspunsul Său care ne liniștește.
-
„Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5).
-
„Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțumi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15).
-
„Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41:10).
-
„Eu sunt cu tine ca să te scap” (Ieremia 1:8).
Al cincelea adevăr: Promisiunile Domnului continuă
Suntem mai legați de poporul credincios din Vechiul Testament decât am putea crede. Văzătorii din vechime au așteptat cu nerăbdare și au scris despre viața muritoare a lui Isus Hristos. Isaia, de exemplu, L-a descris pe Domnul folosind cuvinte atât de puternice, încât au devenit parte din muzica pe care o împărtășim adesea de Paște și de Crăciun (vedeți Isaia 7; 9; 40; și 53)6.
La fel ca acei profeți, și noi așteptăm cu nerăbdare venirea lui Hristos – de data aceasta anticipând revenirea Sa pentru a domni personal pe pământ.7 Și, în timp ce pregătim lumea pentru a Doua Sa Venire, suntem întăriți de adevărurile și promisiunile consemnate pentru prima dată în Vechiul Testament, cum ar fi cele de mai jos.
-
Binecuvântările patriarhale, care includ o declarație cu privire la casa lui Israel din care facem parte. Legământul pe care Domnul l-a făcut cu Avraam cu mii de ani în urmă ni se aplică și nouă, astăzi, ca membri de legământ ai Bisericii, indiferent din ce seminție facem parte. (Vedeți Genesa 13:14-17; Avraam 2:9-11.)
-
Porunca de a ține sfântă ziua de sabat, despre care Domnul a spus că va fi „între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc” (Exodul 31:13).
-
Spălările, ungerile și îmbrăcămintea sacre care fac parte astăzi din preaslăvirea în templu au fost date mai întâi lui Aaron și urmașilor săi (vedeți Leviticul 8).
Gândiți-vă câți bărbați și femei neprihăniți s-au jertfit pentru a ne aduce în acest punct al istoriei umane. Clădim pe eforturile lor sacre și împărtășim viziunea lor despre o lume condusă de Salvator. Așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson: „După aproximativ 4.000 de ani de anticipare și pregătire, acesta este timpul stabilit în care Evanghelia trebuie să fie dusă națiunilor de pe întreg pământul. Acesta este timpul adunării promise a lui Israel. Iar noi putem participa!”8.
Un an extraordinar de studiu
Hristos într-o mantie roșie, de Minerva Teichert, prin amabilitatea Muzeului de Istorie a Bisericii.
Avem în mâinile noastre povestea începutului omenirii – povestea noastră în calitate de creștini de legământ. Datorită ispășirii lui Isus Hristos, știm cum se va încheia această călătorie extraordinară. Satana va fi distrus, iar cei drepți vor fi victorioși. Dar cum se va desfășura povestea noastră personală?
Vom alege să umblăm cu Isus Hristos în acest an? Îl vom implora să rămână cu noi, ascultând cu nerăbdare ceea ce ne învață?
El este Salvatorul iubitor și personal a Cărui voce o auzim în Doctrină și legăminte, a Cărui viață este consemnată în Noul Testament și ale Cărui învățături sunt predicate în mod clar în Cartea lui Mormon. Cu puțină practică, vom fi capabili să găsim slujirea Sa împletită și în paginile Vechiului Testament. El este esențial pentru trecutul, prezentul și viitorul umanității. El a fost – și va fi mereu – alături de noi la fiecare pas.