Puterea exemplului

Agim Deda, Tirana, Albania

Știam că singurul mod în care puteam s-o aduc pe soția mea în Biserică era prin exemplul meu. Când mi-am schimbat comportamentul, ea a început să simtă Spiritul lui Dumnezeu.

Într-o zi, în drum spre muncă, am văzut doi tineri predicând cuvântul lui Dumnezeu pe stradă. Ei m-au oprit și m-au întrebat dacă doream să știu mai multe despre Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. La acea vreme, nu știam încotro se îndrepta familia mea. Nu aveam nicio busolă spirituală pentru a ne găsi calea.

În acea dimineață, băusem alcool, astfel că nu-mi amintesc prea mult din ceea ce mi-au spus misionarii. Dar mi-au dat un exemplar al Cărții lui Mormon și o broșură despre profetul Joseph Smith și numărul lor de telefon. Mai târziu, în acea zi, am început să citesc. Ceva m-a impresionat profund când am citit Cartea lui Mormon și am fost uimit de modul în care un băiat de 14 ani putea avea o viziune atât de măreață.

Căutam adevărul, așa că am început să mă întâlnesc cu misionarii. După ce am participat la majoritatea lecțiilor, am știut că trebuia să fiu botezat. Dar, pe măsură ce ziua botezului meu se apropia, am avut o lecție pe care mi-a fost greu să o aud. Acea lecție se referea la Cuvântul de înțelepciune.

Acea lecție a fost grea pentru mine pentru că eu beam mult. Atmosfera mea de la muncă era grea. Toți cu care lucram beau și la fel făceam și eu. Deseori, mergeam să beau după muncă și veneam acasă seara târziu.

Dar misionarii au făcut o treabă foarte bună. Încă îi iubesc pentru acest lucru. Ei m-au învățat că Dumnezeu dorește să fim puternici și că El ne-a dat Cuvântul de înțelepciune pentru a ne binecuvânta. A fost foarte greu pentru mine să mă supun acestei legi, dar, încet, am început s-o respect. Îmi amintesc că i-am sunat pe misionari în fiecare zi, ținându-i la curent cu progresul meu și spunându-le că nu am băut în acea zi. Ei au fost atât de fericiți de progresul meu.

Cu ajutorul lor, am fost botezat și am intrat în turma lui Isus Hristos. Am simțit Spiritul în acea zi frumoasă! Dar am fost singur când m-am alăturat Bisericii. Doream ca familia mea să fie cu mine.

Când am vorbit cu soția mea, Clirime, despre Biserică, ea nu a vrut să asculte la început. Bunicul ei aparținea unei religii diferite și se întreba de ce Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă venise în Albania. Știam că singurul mod în care puteam s-o aduc la Evanghelie era prin exemplul meu. Prin faptele noastre, oamenii pot vedea cine suntem cu adevărat.

Clirime a observat schimbări la mine când am renunțat la alcool și am început să mă întorc acasă mai devreme de la muncă. Datorită schimbărilor pe care le făceam, ea a început să simtă Spiritul lui Dumnezeu când i-am spus despre Biserică. Nu pot descrie sentimentul de fericire pe care l-am avut când mi-a spus că, într-o zi, va fi și ea botezată. Curând, ea a început să participe la lecțiile cu misionarii și eu i-am ajutat pe misionari să le predea. Am fost foarte fericit când a stabilit o dată pentru botezul ei, la șase luni după ce am fost eu botezat.

Prin botezul ei și botezul celor doi copii ai noștri, când a împlinit fiecare opt ani, am simțit că puteam deveni o familie eternă. Dar botezul a fost doar începutul. Pentru a ne pregăti să mergem la templu, știam că trebuie să-L urmăm pe Dumnezeu până la sfârșitul vieții noastre, să ținem poruncile, să mergem la Biserică, să luăm din împărtășanie, să slujim în chemări, să citim din scripturi și să învățăm mai multe despre legăminte și planul salvării.

Ziua în care am fost pecetluiți ca familie în Templul Frankfurt, Germania, a fost o altă zi frumoasă. În templu, am ajuns să înțeleg mai multe despre planul fericirii pe care Dumnezeul nostru îl are pentru noi și am simțit dragostea Sa.

Încă îmi amintesc promisiunile pe care Clirime și cu mine le-am făcut în templu. Ori de câte ori ceva nu merge bine sau ne este greu, mintea mea revine la acele promisiuni.

Ca familie, noi încercăm să trăim în armonie unii cu alții, deoarece aceasta este ceea ce am simțit în templu. De fiecare dată când mă gândesc la templu, mă simt fericit și binecuvântat. Știu că Dumnezeu este real și că El ne iubește și dorește ca noi să fim fericiți.