Glasuri ale sfinților din zilele din urmă

Fii acolo pentru băiatul tău

Ross J. Davidson jr., Texas, S.U.A.

După ce Spiritul i-a vorbit tatălui meu în timpul rânduirii mele la preoție, el și-a schimbat viața.

Four Generations (Patru generații), de Kwani Povi Winder

Am devenit activ în Biserică când unchiul meu Bill ne-a dus pe cele două surori ale mele și pe mine la Societatea Primară. Învățătoarea mea de la Societatea Primară, Jean Richardson, era ca o mamă binevoitoare. Îmi plăcea de ea și de noii mei prieteni de la biserică, care erau mult mai buni cu mine decât copiii din cartierul meu. Așa că am hotărât să rămân.

Cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de 12 ani, episcopul Dal Guymon m-a invitat să primesc Preoția aaronică și să fiu rânduit diacon. Nu eram sigur ce însemna aceasta, dar am spus da. Apoi, el a spus: „De ce nu-l rogi pe tatăl tău să te aducă aici duminica viitoare și te vom rândui?”.

Tata și familia lui încetaseră să mai meargă la biserică de când avea în jur de 13 ani. Ca adult, el își petrecea majoritatea sfârșiturilor de săptămână în barurile locale sau pescuind. El slujise în Marina Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al războiului din Coreea. Fuma țigări, bea și înjura, dar, în micul nostru oraș din Montana, era recunoscut ca fiind cinstit și corect.

Duminica următoare, când tata m-a dus la biserică, a fost ceva important. Când a sosit momentul, episcopul Guymon m-a chemat și m-a rugat să mă așez pe un scaun. Câțiva bărbați – dar nu tatăl meu – și-au pus mâinile pe capul meu și m-au rânduit.

Am simțit marea greutate a câtorva mâini mari pe mine. Tata, stând pe o bancă, la câțiva metri, a simțit o altfel de presiune – în pieptul lui. Un glas i-a vorbit în sinea lui, spunând: „Trebuie să fii acolo pentru băiatul tău data viitoare când se va întâmpla acest lucru”.

În săptămânile care au urmat, tata și-a schimbat viața și a început să meargă la biserică în fiecare duminică. Curând, Biserica a devenit obiectivul central al vieții noastre de familie.

Tata a devenit sfătuitorul diaconilor, învățătorilor și preoților; învățătorul meu de la Școala de duminica și antrenorul meu la baschet, softball și volei. În timp ce eram colegi în cadrul învățământului de acasă, tata a ajutat alți bărbați și alte familii să revină la activitatea din cadrul Bisericii.

Ajutat de tatăl meu, am avut parte de propria convertire personală, care m-a schimbat profund. De atunci, am încercat să fiu atent cu bărbații care, asemenea tatălui meu, ar putea răspunde unei invitații de a deveni cel mai bun tată posibil.

Voi fi veșnic recunoscător pentru ceea ce unchiul meu Bill, o bună învățătoare de la Societatea Primară, un episcop înțelept și tatăl meu au făcut pentru mine acum 60 de ani.