Capitolul 17
Fuga lui Alma și a poporului său
Într-o zi, în timp ce oamenii lui Alma lucrau pe câmpurile lor, o oștire lamanită a trecut granița intrând pe pământurile lor.
Nefiții s-au speriat și au fugit în oraș pentru a fi în siguranță. Alma le-a spus să-și aducă aminte de Dumnezeu și El îi va ajuta. Nefiții au început să se roage.
Domnul le-a înmuiat inima lamaniților și ei nu i-au rănit pe nefiți. Lamaniții s-au rătăcit în timp ce încercau să găsească poporul regelui Limhi.
Lamaniții i-au promis lui Alma că nu aveau să facă rău poporului său dacă le spunea cum să ajungă înapoi pe pământul lor. Alma le-a arătat drumul.
Însă, lamaniții nu și-au ținut promisiunea. Ei au pus gărzi în jurul ținutului, iar Alma și oamenii săi nu au mai fost liberi.
Regele lamanit l-a făcut pe Amulon conducător peste poporul lui Alma. Amulon făcuse parte dintre nefiți și fusese un preot ticălos al regelui Noe.
Amulon a pus poporul lui Alma să muncească din greu. Ei s-au rugat pentru ajutor, însă Amulon a spus că oricine era prins rugându-se avea să fie ucis. Oamenii au continuat să se roage în inima lor.
Dumnezeu le-a auzit rugăciunile și i-a întărit pe oameni, astfel încât munca lor le-a părut mai ușoară. Oamenii erau veseli și răbdători.
Dumnezeu a fost mulțumit de faptul că oamenii erau credincioși. I-a spus lui Alma că avea să-i ajute să scape de lamaniți.
În timpul nopții, oamenii și-au adunat hrana și animalele. În dimineața următoare, Dumnezeu i-a ținut pe lamaniți adormiți, în timp ce Alma și poporul său părăseau orașul.
După ce au călătorit timp de 12 zile, poporul a ajuns la Zarahemla, unde regele Mosia și poporul său i-au urat bun venit.