Capitolul 38
Omorârea judecătorului-șef
Bărbați ticăloși deveniseră judecători peste nefiți. Ei i-au pedepsit pe oamenii neprihăniți, dar nu și pe cei ticăloși.
Nefi a fost trist să vadă că exista atât de multă ticăloșie printre oameni.
Într-o zi, se ruga într-un turn din grădina sa. Grădina se afla la marginea drumului care ducea la o piață din Zarahemla.
Oamenii treceau pe drum și îl auzeau pe Nefi rugându-se. S-a adunat un grup mare, întrebându-se de ce era atât de trist.
Când Nefi i-a văzut pe oameni, le-a spus că era trist din cauza ticăloșiei lor. Le-a spus să se pocăiască.
El i-a avertizat că, dacă nu se pocăiau, dușmanii le vor lua căminele și orașele, iar Domnul nu avea să-i ajute să lupte împotriva dușmanilor lor.
Nefi a spus că nefiții erau mai ticăloși decât lamaniții pentru că nefiții fuseseră învățați poruncile, dar nu se supuneau lor.
El a spus că, dacă nefiții nu se pocăiau, ei aveau să fie distruși.
Acolo se aflau și unii dintre judecătorii ticăloși. Ei doreau ca oamenii să-l pedepsească pe Nefi pentru că vorbea împotriva lor și a legii lor.
Unii dintre oameni au fost de acord cu judecătorii ticăloși. Alții l-au crezut pe Nefi; ei știau că el era un profet și că spunea adevărul.
Nefi a spus oamenilor că se răzvrătiseră împotriva lui Dumnezeu și aveau să fie, în curând, pedepsiți dacă nu se pocăiau.
Nefi a spus oamenilor să meargă să-l găsească pe judecătorul-șef. Aveau să-l găsească zăcând în propriul sânge, ucis de un frate care dorea funcția sa.
Din mulțime, cinci bărbați au alergat să-l pe vadă pe judecătorul șef. Ei nu credeau că Nefi era un profet al lui Dumnezeu.
Când l-au văzut pe Seezoram, judecătorul-șef, zăcând în sângele său, de teamă, au căzut la pământ. Acum știau că Nefi era profet.
Slujitorii lui Seezoram îl găsiseră, deja, pe judecătorul-șef și alergaseră să spună oamenilor. S-au întors și i-au găsit pe cei cinci bărbați zăcând acolo.
Oamenii au crezut că cei cinci bărbați îl uciseseră pe Seezoram.
I-au aruncat pe cei cinci bărbați în închisoare și, apoi, au trimis vestea în oraș că judecătorul-șef fusese ucis, iar ucigașii se aflau în închisoare.
A doua zi, oamenii s-au dus la locul în care urma să fie îngropat judecătorul-șef. Judecătorii care fuseseră la grădina lui Nefi au întrebat unde se aflau cei cinci bărbați.
Judecătorii au cerut să-i vadă pe cei care erau acuzați că sunt ucigașii.
Ucigașii erau cei cinci bărbați care alergaseră de la grădina lui Nefi la judecătorul-șef.
Cei cinci bărbați au spus că ei îl găsiseră pe judecătorul-șef zăcând într-o baltă de sânge, precum le spusese Nefi. Apoi, judecătorii l-au acuzat pe Nefi că a trimis pe cineva să-l omoare pe Seezoram.
Știind că Nefi era un profet, cei cinci bărbați s-au certat cu judecătorii, dar ei nu doreau să asculte. Ei au pus ca Nefi să fie legat.
Judecătorii i-au oferit lui Nefi bani și i-au spus că-i cruțau viața dacă avea să spună că plănuise să-l ucidă pe judecătorul-șef.
Nefi le-a spus judecătorilor să se pocăiască de ticăloșia lor. Apoi, le-a spus să meargă la Seantum, fratele lui Seezoram.
Nefi le-a spus să-l întrebe pe Seantum dacă el și Nefi complotaseră să-l ucidă pe Seezoram. Nefi a spus că Seantum avea să spună „nu”.
Apoi, judecătorii aveau să-l întrebe pe Seantum dacă el îl ucisese pe fratele său. Seantum avea să spună din nou „nu”, dar judecătorii aveau să găsească sânge pe roba sa.
Nefi a spus că Seantum avea să tremure și să devină palid, și că, în cele din urmă, avea să mărturisească că îl ucisese pe fratele său.
Judecătorii s-au dus la casa lui Seantum și totul s-a întâmplat precum spusese Nefi. Nefi și cei cinci bărbați au fost eliberați.
În timp ce se îndepărtau de Nefi, unii dintre oameni spuneau că era un profet; alții spuneau că era un dumnezeu. Nefi s-a dus acasă tot trist din cauza ticăloșiei lor.