Capitolul 26: Poporul lui Amon

Fiii lui Mosia au propovăduit Evanghelia lamaniților. Mii de lamaniți s-au pocăit și s-au alăturat Bisericii.

Lamaniții care s-au alăturat Bisericii s-au numit anti-nefi-lehiți sau poporul lui Amon. Ei au fost un popor bun și harnic.

Lamaniții care nu s-au pocăit erau furioși pe poporul lui Amon și s-au pregătit să se lupte împotriva lor.

Poporul lui Amon a știut că lamaniții ticăloși aveau să vină să-i ucidă, dar a hotărât să nu riposteze. Poporul se pocăise de crimele săvârșite.

Ei și-au îngropat armele adânc în pământ și au promis lui Dumnezeu că nu aveau să mai ucidă niciodată.

Când au venit lamaniții ticăloși și au început să-i ucidă, ei s-au plecat la pământ și s-au rugat.

Văzând că poporul lui Amon nu riposta, mulți dintre lamaniții ticăloși au încetat să-i mai ucidă.

Lamaniților le părea rău că uciseseră. Și-au aruncat armele și s-au alăturat poporului lui Amon. Ei nu mai aveau să lupte niciodată.

Și mai mulți lamaniți au venit să ucidă poporul lui Amon. Ei au continuat să nu riposteze și mulți au fost uciși.

Nedorind ca poporul pe care îl iubea să fie distrus, Amon s-a rugat pentru ajutor. Domnul i-a spus să-și ia poporul și să părăsească acel pământ.

Nefiții din Zarahemla au dat lui Amon și poporului său ținutul Ierșon și i-au apărat. Ei au devenit prieteni.