Principii ale slujirii, august 2019

Pot ajuta pe cineva să se schimbe?

Da. Dar rolul dumneavoastră poate fi mai diferit decât v-ați gândit.

Liahona, August 2019

Am fost creați având capacitatea de a ne schimba. Faptul de a progresa cu scopul de a ne atinge potențialul divin este scopul experienței noastre în viața muritoare. Unul dintre scopurile noastre principale în slujire este de a-i ajuta pe alții să vină la Hristos și să facă schimbările necesare pentru a se întoarce în prezența Lui. Dar, datorită libertății lor de a alege, rolul nostru în a-i ajuta să devină mai asemănători lui Hristos este limitat.

Iată șapte lecții cu efect puternic oferite de Salvator despre cum îi putem ajuta pe alții în eforturile lor de a se schimba și a deveni mai asemănători Lui.

Nu vă temeți să-i invitați pe alții să se schimbe.

Salvatorul nu s-a temut să-i invite pe alții să abandoneze vechile obiceiuri și să accepte învățăturile Sale. El i-a invitat pe Petru și pe Iacov să-și părăsească slujbele și să devină „pescari de oameni” (Marcu 1:17). El a invitat-o pe femeia prinsă în adulter: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:11). El l-a invitat pe tânărul bogat să renunțe la atașamentul său față de lucrurile lumești și să-L urmeze (vedeți Marcu 10:17-22). Și noi putem fi îndrăzneți și plini de dragoste în timp ce-i invităm pe alții să facă schimbări și să-L urmeze pe Salvator.
Amintiți-vă că este alegerea lor să se schimbe.

Schimbarea la care ne invită Salvatorul nu poate fi forțată. Salvatorul ne-a învățat și a invitat, dar nu a forțat. Tânărul bogat „a plecat foarte întristat” (Matei 19:22). În Capernaum, mulți dintre ucenicii Săi au ales să se întoarcă înapoi și i-a întrebat pe cei doisprezece apostoli dacă vor pleca și ei (vedeți Ioan 6:66-67). Unii dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul au ales să-L urmeze pe Salvator, alții nu (vedeți Ioan 1:35-37; 10:40-42). Îi putem invita pe alții să devină mai asemănători Lui, dar nu putem lua în locul lor decizia de a se schimba. Și, dacă nu au ales încă să se schimbe, nu ar trebui să renunțăm – nici să ne simțim ca și cum am fi eșuat.
Rugați-vă pentru capacitatea altora de a se schimba.

În rugăciunea Sa de mijlocire, Isus S-a rugat ca ucenicii Săi să fie feriți de rău, să devină mai asemănători Lui și Tatălui și să se umple de dragostea lui Dumnezeu (vedeți Ioan 17:11, 21-23, 26). Și, știind că Petru urma să aibă nevoie de tărie în efortul său de a-și îndeplini rolul, Salvatorul S-a rugat pentru el (vedeți Luca 22:32). Rugăciunile noastre pentru alții pot aduce o schimbare (vedeți Iacov 5:16).
Învățați-i să se bizuie pe puterea Sa.

Doar prin Salvator putem să ne schimbăm cu adevărat și să ne dezvoltăm pentru a ne atinge potențialul divin pe care îl avem cu toții. El este „calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin [El]” (Ioan 14:6). În El este sursa puterii prin care „lucrurile slabe devin puternice” (vedeți Eter 12:27). Credința în puterea Sa ispășitoare l-a ajutat pe Alma cel Tânăr să se schimbe (vedeți Alma 36:16-23). Îi putem învăța pe alții să se bizuie pe Salvator pentru ca și ei să poată avea parte de puterea Sa purificatoare în viețile lor.
Comportați-vă cu eu având în vedere ceea ce ei pot deveni.

Dragostea și acceptarea pot fi factori importanți ai schimbării. Femeia de la fântână trăia cu un bărbat care nu era soțul ei. Ucenicii lui Isus „se mirau că vorbea cu o femeie” (Ioan 4:27), dar lui Isus Îi păsa mai mult de ceea ce ea putea deveni. I-a propovăduit și i-a oferit ocazia să se schimbe, ceea ce a și făcut (vedeți Ioan 4:4-42).

Când ne comportăm cu alții gândindu-ne la ceea ce au fost și nu la ceea ce pot deveni, le îngreunăm progresul. În schimb, putem ierta și uita greșelile din trecut. Putem crede că oamenii se pot schimba. Putem trece cu vederea slăbiciuni și putem remarca trăsăturile lor pozitive pe care ei înșiși poate că nu le pot vedea. „Avem responsabilitatea de a-i vedea pe oameni nu așa cum sunt, ci așa cum ar putea deveni”¹.
Permiteți-le să progreseze în ritmul lor.

Schimbarea necesită timp. Cu toții trebuie să „[continuăm] cu răbdare până când [devenim] perfecți” (D&L 67:13). Isus a dat dovadă de răbdare cu alții și a continuat să le propovăduiască chiar și celor care L-au respins, depunând mărturie despre rolul Său dat Lui de Tatăl Său și răspunzându-le la întrebări (vedeți Matei 12:1-13; Ioan 7:28-29). Putem fi răbdători cu alții și îi putem îndemna pe alții să fie răbdători cu ei înșiși.
Nu renunțați dacă revin la vechile obiceiuri.

După ce Hristos a murit, chiar și Petru și câțiva dintre ceilalți apostoli s-au întors la îndeletniciri cu care erau obișnuiți (vedeți Ioan 21:3). Hristos i-a amintit lui Petru că trebuia să „hrănească oile [Sale]” (vedeți Ioan 21:15-17), iar Petru s-a întors la slujirea sa. Poate fi foarte ușor să revenim la vechi obiceiuri. Putem continua să sprijinim oferind încurajări blânde și invitații inspirate pentru a continua să-L urmăm pe Salvator și să ne străduim să fim mai asemănători Lui.

Permiteți-le altora să se dezvolte

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a relatat următoarea povestire despre faptul de a le permite altora să se dezvolte: „Mi s-a spus odată despre un tânăr care, timp de mulți ani, a fost mai mult sau mai puțin subiectul fiecărei glume din școala sa. Avea unele dezavantaje și era ușor pentru colegii săi să-l tachineze. Câțiva ani mai târziu, s-a mutat. În cele din urmă, s-a înrolat în armată și a avut câteva experiențe reușite, dobândind o educație și, în general, lăsând trecutul său în urmă. Mai presus de toate, ca multe persoane din cadrul armatei, el a descoperit frumusețea și măreția Bisericii, a devenit activ și a fost fericit în ea.

Apoi, după câțiva ani, s-a întors în orașul în care și-a petrecut tinerețea. Majoritatea celor din generația lui se mutaseră, dar nu toți. Când s-a întors ca bărbat realizat și schimbat, aceleași prejudecăți vechi existau încă acolo, așteptând revenirea lui. Pentru oamenii din orașul său natal, el era același om de care puteau râde…

Încetul cu încetul, efortul acestui bărbat, asemănător cu al lui Pavel, de a lăsa în urmă trecutul și a pune mâna pe răsplata pe care Dumnezeu o așternea înaintea sa, s-a diminuat până când a murit cam în același fel în care și-a trăit tinerețea… Ce păcat, ce trist că a fost înconjurat din nou de… cei care credeau că trecutul său era mai interesant decât viitorul său. Au reușit să-i smulgă din mâini ceea ce Hristos i-a oferit. Și a murit trist, deși fără vreo vină de-a sa…

Permiteți-le oamenilor să se pocăiască. Permiteți-le oamenilor să progreseze. Credeți că oamenii se pot schimba și perfecționa”².

© 2019 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/18. Aprobarea traducerii: 6/18. Titlul original: Ministering Principles, August 2019. Romanian. 15769 171