Principii ale slujirii
Să ajutăm având compasiune
Pe măsură ce urmați exemplul Salvatorului cu privire la compasiune, veți descoperi că puteți aduce o schimbare în viețile altora.
Liahona, iulie 2018
Credința ta te-a mântuit, de Jorge Cocco
Compasiunea înseamnă a fi conștient de suferințele celorlalți și a avea dorința de a le ușura și a le alina. Legământul de a-L urma pe Salvator este un legământ al compasiunii prin care promitem să „[purtăm] greutățile unul altuia” (Mosia 18:8). Însărcinarea de a veghea asupra altora este o ocazie de a sluji asemenea Domnului: „De alții iarăși fie-vă milă… smulgându-i din foc” (Iuda 1:23). Domnul a poruncit: „Purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul” (Zaharia 7:9).
Compasiunea arătată de Salvator
Compasiunea a fost o forță motivantă în slujirea Salvatorului (vezi bara laterală: „Un Salvator plin de compasiune”). Compasiunea Sa față de semenii Săi L-a făcut să-i ajute pe cei din jurul Său în nenumărate ocazii. Distingând între nevoile și dorințele oamenilor, El a putut să-i binecuvânteze și să-i învețe în moduri care contau cel mai mult pentru ei. Dorința Salvatorului de a ne ușura poverile a condus la actul suprem de compasiune: ispășirea Sa pentru păcatele și suferințele omenirii.
Capacitatea Sa de a răspunde nevoilor oamenilor este lucrul pe care ne putem strădui să-l obținem în timp ce slujim. Când trăim în neprihănire și ascultăm îndemnurile Spiritului, vom fi inspirați să ajutăm în moduri în care contează.
Legământul nostru de compasiune
Tatăl Ceresc vrea ca ai Săi copii să aibă compasiune (vedeți 1 Corinteni 12:25-27). Pentru a deveni ucenici adevărați, trebuie să ne dezvoltăm compasiunea și s-o manifestăm față de ceilalți, în special față de cei nevoiași (D&L 52:40).
Luând asupra noastră numele lui Isus Hristos prin legământul făcut la botez, noi mărturisim că dorim să avem compasiune. Președintele Henry B. Eyring, al doilea consilier în Prima Președinție, ne-a învățat că darul Duhului Sfânt ne ajută să facem acest lucru: „Sunteți membri de legământ ai Bisericii lui Isus Hristos…
Acesta este motivul pentru care aveți sentimentul că doriți să ajutați alte persoane care se străduiesc să meargă înainte, deși se află sub greutatea suferinței și necazurilor. Dumneavoastră ați promis că Îl veți ajuta pe Domnul să le facă poverile mai ușoare și să fie mângâiați. Vi s-a dat puterea să-L ajutați pe Domnul să ușureze aceste poveri atunci când ați primit darul Duhului Sfânt”1.
De exemplu, o soră din Rusia a avut o situație familială dificilă care a împiedicat-o să participe la adunările Bisericii mai mult de un an. O altă soră din ramură a ajutat-o, având compasiune, sunând-o în fiecare duminică pentru a-i spune despre cuvântări, lecții, chemări în misiune, nou-născuți și alte știri despre ramură. Când situația familială a surorii s-a rezolvat, ea s-a simțit ca și cum ar fi făcut încă parte din ramură datorită telefoanelor săptămânale ale prietenei ei.