Principii ale slujirii, septembrie 2018

Sfătuiți-vă cu privire la necesitățile lor

Nu trebuie să faceți acest lucru singuri. Faptul de a vă sfătui vă poate ajuta să-i ajutați pe alții.

Dumnezeu v-a invitat să slujiți, în funcție de necesitățile lor, unei persoane sau unei familii din episcopia sau ramura dumneavoastră. Cum aflați care sunt aceste necesități? Principiul sfătuirii, care este atât de important în Biserică, este esențial.

După ce vom discuta subiecte despre care ne sfătuim, vom parcurge:

să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc;
să ne sfătuim cu persoana și familia desemnate;
să ne sfătuim cu colegul/colega noastră;
și să ne sfătuim cu cei cărora le-a fost desemnată aceeași persoană sau familie.

De asemenea, este important să ne sfătuim cu conducătorii noștri. Un articol din seria Principii ale slujirii care va fi publicat într-un număr următor al revistei Liahona va aborda sfătuirea cu conducătorii, precum și rolul interviurilor privind slujirea în acest proces.

Despre ce ne sfătuim?

Faptul de a înțelege necesitățile este esențial când slujim unii altora. Dar ce forme pot avea aceste necesități și, pe lângă necesități, mai sunt și alte lucruri pe care ar trebui să le descoperim?

Necesitățile pot avea multe forme. Cei cărora le slujim se pot confrunta cu încercări de tip emoțional, financiar, fizic, educațional și altele. Unele necesități au prioritate mai mare decât altele. În cazul anumitor nevoi vom putea fi de ajutor; dar, în alte cazuri, ar putea fi necesar să solicităm noi înșine ajutorul unei alte persoane. În eforturile noastre de a oferi ajutorul potrivit în ceea ce privește necesitățile temporale, să nu uităm că chemarea noastră de a sluji înseamnă să-i ajutăm pe alții să progreseze pe calea legămintelor, să se pregătească pentru a primi rânduielile preoției esențiale exaltării și să le primească.

Pe lângă faptul de a ne sfătui cu privire la necesitățile unei persoane sau ale unei familii, trebuie să căutăm să aflăm punctele forte ale acestora. În ce privință aceștia nu au nevoie de ajutor? Cu ce abilități și talente sunt înzestrați care ar putea fi o binecuvântare pentru alții? În ce fel sunt ei potriviți, în mod unic, pentru a ajuta la clădirea împărăției lui Dumnezeu? Poate fi la fel de important să înțelegem punctele forte ale unei persoane precum este să înțelegem necesitățile ei.

Să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc

Unul dintre principiile centrale ale credinței noastre este că Tatăl Ceresc vorbește copiilor Săi (vedeți Articolele de credință 1:9). Când primim o nouă însărcinare de a sluji unei persoane, trebuie să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc prin intermediul rugăciunii, căutând inspirație și înțelegere în ceea ce privește necesitățile și punctele forte ale acelei persoane. Acest proces de sfătuire prin intermediul rugăciunii trebuie să continue pe tot parcursul slujirii noastre.

Să ne sfătuim cu persoane și familii

Cum și când ne apropiem de persoanele și familiile care ne-au fost desemnate pentru a le sluji pot depinde de circumstanțe, dar faptul de a ne sfătui în mod direct cu persoana sau familia este esențial pentru a clădi relații și pentru a înțelege care sunt necesitățile acestora, inclusiv modul în care acestea doresc să fie ajutate. Poate că unele întrebări ar trebui adresate mai târziu, când veți dezvolta o relație semnificativă. Deși nu există o singură modalitate potrivită pentru a face acest lucru, aveți în vedere următoarele:

aflați cum și când preferă să fie contactați;
aflați detalii despre trecutul și interesele lor;
oferiți sugestii legate de modul în care le-ați putea ajuta și întrebați care sunt sugestiile lor.

După ce ați clădit o relație bazată pe încredere, puteți să discutați despre necesitățile persoanei sau ale familiei. Adresați întrebări în funcție de îndemnurile Duhului Sfânt¹. De exemplu:

Care sunt încercările cu care se confruntă?
Care sunt țelurile persoanei sau ale familiei? De exemplu, doresc ele să fie consecvente în a ține seara în familie cu regularitate sau să se bizuie mai mult pe forțele proprii?
Cum le putem ajuta în ceea ce privește țelurile și încercările lor?
Care sunt rânduielile Evangheliei care urmează în viața lor? Cum le putem ajuta să se pregătească?

Aduceți-vă aminte să oferiți ajutor concret, cum ar fi: „În ce seară din această săptămână vă putem aduce cina?”. O sugestie vagă, precum: „Anunțați-ne dacă vă putem ajuta cu ceva”, nu este foarte utilă.

Să ne sfătuim cu colegul/colega noastră

Deoarece dumneavoastră și colegul/colega dumneavoastră puteți să nu fiți întotdeauna împreună când interacționați cu persoana sau familia, este important să vă coordonați și să vă sfătuiți împreună în timp ce căutați inspirație ca echipă. Iată câteva întrebări de avut în vedere:

Cum și cât de des intenționați să comunicați cu colegul sau colega dumneavoastră?
Cum vă puteți folosi punctele forte individuale pentru a împlini necesitățile familiei sau persoanei?
Ce lucruri ați învățat, ce experiențe ați avut și ce îndemnuri ați primit de când ați vorbit ultima dată despre acea persoană sau familie?

Să ne sfătuim cu ceilalți care au fost desemnați

Este bine ca, din când în când, să vorbiți cu cei care sunt desemnați să slujească aceleiași persoane sau familii ca și dumneavoastră.

Comunicați pentru a rezolva dificultățile

Vârstnicul Chi Hong (Sam) Wong, din Cei Șaptezeci, aplică o relatare din Marcu 2 zilelor noastre pentru a ilustra modul în care faptul că s-au sfătuit a făcut posibil ca patru persoane să-și dea seama cum să aducă un om paralizat în prezența lui Isus.

Vârstnicul Wong a spus: „Am putea citi această relatare în felul următor. Patru persoane aveau de îndeplinit o însărcinare din partea episcopului de a vizita acasă un bărbat care suferea de paralizie… În ultimul consiliu al episcopiei, după ce se sfătuiseră împreună cu privire la necesitățile din cadrul episcopiei, episcopul oferise [patru] însărcinări «de salvare». Acestea patru au fost desemnate să-l ajute pe acest bărbat…

[Când au ajuns la casa în care era Isus], încăperea era prea aglomerată. Nu au putut intra pe ușă. Sunt sigur că au încercat toate variantele la care s-au putut gândi, dar, pur și simplu, nu au putut intra… S-au sfătuit împreună ce să facă în continuare – cum ar putea să-l ducă pe bărbat la Isus pentru a fi vindecat… Au venit cu un plan – nu era unul ușor, dar au acționat…

«Au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul» (Marcu 2:4)…

«Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”» (Marcu 2:5)”².

Invitație la acțiune

Vârstnicul Dieter F Uchtdorf, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a îndemnat: „Să vă sfătuiți împreună, să folosiți toate resursele disponibile, să căutați inspirație de la Duhul Sfânt, să cereți Domnului confirmarea Sa și, apoi, să vă suflecați mânecile și să treceți la treabă.

Vă fac o promisiune: dacă veți urma acest tipar, veți primi îndrumări concrete cu privire la cine, ce, când și unde trebuie să asigurați strictul necesar în felul Domnului”³.