Vizita lui Moroni
În seara mai sus amintită, de douăzeci şi unu septembrie, după ce m-am urcat în pat pentru noapte, m-am adresat în rugăciune şi implorare Atotputernicului Dumnezeu să-mi ierte toate păcatele şi slăbiciunile mele şi, de asemenea, să-mi dea un semn pentru a putea cunoaşte starea şi situaţia mea în faţa Lui; pentru că aveam deplină încredere că voi obţine o manifestare divină după cum avusesem una mai înainte.
La trei ani după Prima Viziune a lui Joseph Smith, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Moroni pentru a-l învăfla pe Joseph despre restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos.
În timp ce Îl chemam astfel pe Dumnezeu, am descoperit o lumină apărând în camera mea care a continuat să crească până când camera a fost mai luminoasă decât ziua în amiaza mare, când imediat un personaj a apărut la marginea patului meu, stând în aer, deoarece picioarele sale nu atingeau podeaua.
El purta o mantie amplă, de un alb minunat. Era un alb care întrecea orice văzusem vreodată pe pământ; şi nici nu cred că ceva pe acest pământ ar putea fi făcut să apară atât de extraordinar de alb şi de strălucitor. Mâinile sale erau goale şi tot aşa erau şi braţele sale, până puţin mai sus de încheietura mâinii; tot aşa erau goale tălpile şi picioarele sale până puţin mai sus de glezne. Capul şi gâtul erau, de asemenea, descoperite. Am putut să descopăr că nu avea pe el alte haine decât această mantie, căci aceasta era deschisă, astfel că i-am putut vedea pieptul.
Nu numai mantia sa era extraordinar de albă, dar întreaga sa persoană era glorioasă, mai presus de orice descriere, şi înfăţişarea sa era într-adevăr ca fulgerul. Camera era extrem de luminată, dar nu atât de strălucitoare ca în imediata apropiere a persoanei sale. Când m-am uitat întâi la el, mi-a fost teamă; dar frica m-a părăsit de îndată.
El m-a chemat pe nume şi mi-a spus că era un mesager trimis la mine din prezenţa lui Dumnezeu şi că numele lui era Moroni; că Dumnezeu avea o lucrare pe care să o fac eu: şi că numele meu va fi ţinut de bine şi de rău printre toate naţiunile, neamurile şi limbile, sau va fi pomenit şi de bine şi de rău printre toate popoarele.
El a spus că a fost depozitată o carte, scrisă pe plăci de aur, cuprinzând o relatare despre foştii locuitori ai acestui continent şi despre originea lor. De asemenea, a spus că plenitudinea nepieritoarei Evanghelii este cuprinsă în această carte, aşa cum a fost dată de către Salvator vechilor locuitori.
De asemenea, că erau două pietre montate în arcuri de argint – şi aceste pietre, ataşate unei platoşe, constituiau ceea ce se numeşte Urimul şi Tumimul – depozitate cu plăcile; şi posesiunea şi folosinţa acestor pietre erau ceea ce făceau „văzătorii“ în vechime sau în vremurile trecute; şi că Dumnezeu le pregătise în scopul traducerii cărţii.
După ce mi-a spus aceste lucruri, el a început să citeze profeţiile din Vechiul Testament. El a citat, întâi, o parte din al treilea capitol al lui Maleahi şi el a citat, de asemenea, al patrulea sau ultimul capitol al aceleiaşi profeţii, deşi, cu o mică modificare faţă de felul în care este scris în Bibliile noastre. În loc de a cita primul verset după cum apare în cărţile noastre, el l-a citat astfel:
„Căci, iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor şi toţi cei mândri, da, şi toţi cei care fac rele vor arde ca miriştea; pentru că cei care vin îi vor arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, şi nici ramură“.
Şi, din nou, el a citat al cincilea verset astfel: „Iată, vă dezvălui preoţia, prin mâna lui Ilie, profetul, înaintea sosirii măreţei şi groaznicei zile a Domnului“.
De asemenea, el a citat diferit versetul următor: „Şi va sădi în inima copiilor promisiunile făcute strămoşilor şi inima copiilor se va întoarce către strămoşii lor. Dacă nu ar fi aşa, întreg pământul ar fi complet pustiit la venirea Lui“.
Pe lângă acestea, el a citat al unsprezecelea capitol al lui Isaia, spunând că era pe cale de a fi împlinit. El a citat, de asemenea, al treilea capitol din Faptele apostolilor, al douăzeci şi doilea şi al douăzeci şi treilea verset, exact cum apar în Noul nostru Testament. A spus că acel profet era Hristos; dar nu venise, încă, ziua în care „aceia care nu vor asculta glasul Lui vor fi alungaţi din mijlocul oamenilor“, dar va veni curând.
A citat şi al doilea capitol din Ioel, de la al douăzeci şi optulea verset până la ultimul. El a spus, de asemenea, că aceasta n-a fost încă împlinită, dar în curând avea să fie. Mai departe, a afirmat că plenitudinea neamurilor va veni curând. El a citat multe alte pasaje din scriptură şi a dat multe explicaţii care nu pot fi menţionate aici.
Din nou, el mi-a spus că atunci când voi primi acele plăci despre care îmi vorbise – deoarece timpul când ele urmau să fie obţinute nu era încă împlinit – nu trebuie să le arăt nici unei persoane; nici platoşa cu Urimul şi Tumimul; numai acelor persoane cărora mi se va porunci să le arăt; dacă voi face contrariul, voi fi distrus. În timp ce el vorbea cu mine despre plăci, minţii mele i-a fost dezvăluită o viziune, astfel încât am putut vedea locul în care fuseseră depozitate plăcile şi aceasta atât de clar şi de distinct, încât am recunoscut locul atunci când l-am vizitat.
După această comunicare, am văzut că lumina din cameră începe să se strângă imediat în jurul persoanei care îmi vorbise şi a continuat tot aşa până când camera a rămas din nou în întuneric, cu excepţia locului exact dimprejurul lui; când, dintr-o dată, am văzut cum s-a deschis o cale direct spre cer şi el s-a ridicat până când a dispărut cu totul şi camera a rămas în întuneric aşa cum fusese înainte ca această lumină cerească să-şi fi făcut apariţia.
Stăteam întins, meditând asupra acestei scene neobişnuite şi minunându-mă mult de ceea ce îmi fusese spus de acest mesager extraordinar; atunci, în mijlocul meditaţiei mele, deodată, am descoperit că, din nou, camera începea să se lumineze şi, de parcă ar fi fost într-o clipă, acelaşi mesager ceresc a fost din nou lângă patul meu.
El a început şi mi-a spus, din nou, exact aceleaşi lucruri pe care le spusese la prima sa vizită, fără cea mai mică schimbare; după ce a terminat, el m-a informat despre marile judecăţi care aveau să vină pe pământ, cu mari pustiiri prin foamete, sabie şi ciumă; şi că aceste amarnice judecăţi vor sosi pe pământ în această generaţie. După ce a relatat aceste lucruri, s-a ridicat din nou, aşa cum făcuse şi mai înainte.
În anul 421 d.H., profetul Moroni a îngropat cronicile sacre ale poporului său în Dealul Cumora. Revenind mai târziu ca fiinflă înviată, el i-a vorbit lui Joseph Smith despre cronica străveche care cuprindea plenitudinea Evangheliei, aøa cum a fost dată de Salvator locuitorilor din vechime ai continentului american. Această cronică este Cartea lui Mormon.
În acel moment, atât de profunde erau impresiile făcute asupra minţii mele, încât somnul îmi părăsise ochii şi stăteam culcat, copleşit de uimire de ceea ce văzusem şi auzisem. Dar cât de mare mi-a fost surpriza când l-am văzut, din nou, pe acelaşi mesager lângă patul meu şi l-am auzit spunând sau repetând aceleaşi lucruri ca şi mai înainte; şi a adăugat un avertisment pentru mine, spunându-mi că Satana va încerca să mă ispitească (din cauza situaţiei sărăcăcioase a familiei tatălui meu) să iau plăcile cu scopul de a deveni bogat. Aceasta el mi-a interzis-o, spunându-mi că nu trebuia să am în vedere nici un alt scop, atunci când primesc plăcile, decât să-L slăvesc pe Dumnezeu şi că nu trebuia să fiu influenţat de nici un alt motiv decât acela de a clădi împărăţia Lui; altfel, eu nu voi putea să le primesc.
După această a treia vizită, el s-a ridicat din nou la cer ca şi mai înainte şi am fost lăsat, din nou, să meditez asupra ciudăţeniei evenimentelor prin care tocmai trecusem; aproape imediat după ce mesagerul ceresc se ridicase de lângă mine pentru a treia oară, cocoşul a cântat şi am văzut că se făcea ziuă, aşa că întrevederile noastre trebuie să fi durat toată noaptea.
Curând după aceea, m-am ridicat din pat şi, ca de obicei, m-am dus la treburile mele zilnice; dar, încercând să lucrez ca în alte dăţi, am găsit că puterea mea era atât de epuizată încât eram incapabil să fac ceva. Tatăl meu, care lucra împreună cu mine, a observat că era ceva în neregulă cu mine şi mi-a spus să mă duc acasă. Am pornit cu intenţia de a merge acasă; dar, încercând să trec peste gardul câmpului unde eram, puterile m-au părăsit complet şi am căzut neajutorat la pământ şi am fost, un timp, complet inconştient.
Primul lucru, de care îmi amintesc, a fost un glas care-mi vorbea, chemându-mă pe nume. M-am uitat în sus şi l-am văzut pe acelaşi mesager stând deasupra capului meu, înconjurat de lumină ca şi mai înainte. El mi-a relatat atunci, din nou, tot ce-mi povestise noaptea anterioară şi mi-a poruncit să merg la tatăl meu şi să-i spun despre viziunea pe care am avut-o şi despre poruncile pe care le primisem.
Am ascultat; m-am întors la tatăl meu pe câmp şi i-am repetat toată întâmplarea. El mi-a răspuns că aceasta era de la Dumnezeu şi mi-a spus să merg şi să fac aşa cum mi-a poruncit mesagerul. Am părăsit câmpul şi m-am dus la locul unde mesagerul îmi spusese că erau depozitate plăcile; şi, datorită clarităţii viziunii pe care o avusesem despre acesta, am cunoscut locul de îndată ce am ajuns acolo.